Mă simt vinovată pentru sinuciderea prietenului

Bună!
De câteva luni sunt în depresie și nu știu ce să fac. Iubitul meu s-a sinucis după o ceartă. Ne certam destul de des, dar nu din cauza unor probleme serioase. Eu nu prea aveam încredere în el, simțeam că se grăbește cu relația din frica de a nu rămâne singur. Era un băiat foarte bun, dar mi se părea că doar vrea să aibă pe cineva. Am vrut să-l las de mai multe ori și de fiecare dată îmi spunea că mai bine moare. La început l-am crezut și fugeam tot timpul la el, dar după am simțit că doar se joacă și că mă șantajează să nu-l părăsesc. Nu am crezut că are o problemă serioasă.
Acum mă simt vinovată că nu l-am crezut, mă simt vinovată că nu am avut încredere în el și îl stresam cu asta, mă simt vinovată că nu mi-am dat seama de problema lui și că nu l-am ajutat. Eu credeam că doar mă șantajează emoțional.
Acum mă simt pierdută, mă macină vina și sunt în depresie. Plâng foarte mult, chiar și la locul de muncă, simt că nu merit să mai trăiesc pentru că nu l-am crezut și nu l-am înțeles. Uneori îmi vine să mor, mai ales că am ținut la el foarte mult. Mă simt foarte vinovată că din cauza mea s-a sinucis și că nu l-am ajutat. Sunt extrem de tristă, nu știu ce să fac și ce să cred... Nici nu știu ce să întreb, cred că am nevoie de o părere sinceră. Ce mă fac cu sentimentul de vină? Simt că mă omoară.

Ete na, de ce sa te simti vinovata ca era tembel si s-a sinucis din atat, mai ales ca avea un caracter nasol daca te santaja, un om cu caracter, nu santajeaza, viata merge inainte si fara un fraier ca el, gaseste un om pe are sa-l placi mult, si care sa te placa, sa nu te mai certi, sa te intelegi.
Lasa-l naibi.
Scapi de sentimentul de vina constientizand ca nu esti vinovata, doar nu era sa faci ce vrea el ca sa nu se duca, eu i-as fi zis "iti urez succes...fa ce vrei, nu ma mai santaja pe mine, du-te tare".
Nu erai marioneta lui, hai sa fim seriosi, a mai scapat societatea de un dus cu barca, ca un om sanatos la cap nu facea asa ceva.

Plangi dupa un om de proasta calitate ! Pai se poate ?
Sunt satui de din astia cu figuri pe ei ca sa sinucid, eu nu cedez la santaj, le urez succes la toti care vor sa faca asta, daca ameninta si santajeaza, si am terminat cu ei, nu ma manipuleaza ei pe mine.
Mai ales aia care santajeaza ca sa ceara atentie, le tai firu imediat, ca si pe alte forumuri se intampla asta.
Un om de calitate atrage atentie prin comportament, prin ce au in cap, nu cu santaj tembelic.

Asa ca vrei sa suferi ptr un tampit ?! Fruntea sus si vezi de viata ta.

Mersi pentru răspuns. Acum mă gândesc că poate nu a vrut să mă șantajeze. După sinuciderea lui am aflat că a mai avut tentative în trecut. Clar era bolnav, cred că îi era frică de singurătate și de abandon, iar eu nu l-am ajutat.
Era foarte deștept, muncitor și ajuta pe toată lumea, nu m-am gândit că poate fi bolnav. Eu am interpretat tentativele lui ca pe un șantaj, dar, defapt, erau strigăte de ajutor. Nu l-am crezut și certurile erau din cauza neîncrederii mele în el. Mă simt foarte vinovată și tristă.

Eu cred ca baiatul era bolnav. Poate stia, poate nu fusese la psihiatru. Dar nu puteati sta toata viata, du-te, vino, cu cineva care va santaja.
Mergeti la un duhovnic sa va spovediti, sa va usurati sufletul.

Luna10, lasa ca nu erai doctor sa-l ajuti tu, el avea nevoie de psihiatru si psiholog, si daca era asa destept, de mult rezolva problema. Tu nu aveai cum sa-l ajuti, iar daca il indemnai la medic, nu s-ar fi dus.
Corect, era bolnav, aici ai dreptate.
Daca era asa destept, s-ar fi dus la medic, la psiholog, ar fi cerut ajutor unde trebuie, si se rezolva treaba de mult.

Sau daca s-a dus la medic si n-a rezolvat problema, tot n-a facut tot, n-a incercat toate tratamentele posibile, iti zic eu sigur. Se declara depresie rezistenta la la tratament sau alte boi, doar dupa ce s-au incercat cam toate tratamentele posibile, adica cand nu se poate rezolva problema, aia e boala rezistenta la tratament.
Pe multi ii vad ca "aa nu ma pot trata, am incercat", dar ei au n tratamente pe care nu le-a incercat.
La mine nu a mers nimic, dar macar eu cu medicul timp de 10 ani am tot incercat sa rezolvam si am incercat cam tot ce se putea.

De ex unii depresivi nu au efect cu nici un antidepresiv clasic. Dar cu un antidepresiv IMAO le merge f bine, alea de generatie veche, si ca dovada ca le nemti se gaseste, deci se foloseste, nu ca "aaa e vechi domne, nu se mai foloseste".
Si cum sa accept eu ca nu sunt tratabili, cand ei nici pe asta nu l-au incercat. Sa discute cu medicul, ei se duc la medic si stau ca mobila, nu discuta nimic, nu zic "domne, am auzit ca...aia aia, ce parere aveti ? Am putea incerca ?".
Se da reteta, se discuta cu firma pharmaexpress din arat, se trimite reteta, medicamentu vine la usa si se plateste, deci se poate lua din UE.
Si asta e doar un exemplu.
Sau Brintellix, alt antidepresiv care la noi nu e, e in Bulgaria, se poate lua.
Sau Edronax, ca si ala e la nemti, deci iata 3 antidepresive accesibile pe care multi pacienti de la noi nu le incearca, cand vad ca nimic nu le merge.

Deci nu e vina ta, cu ce sa-l ajuti ? Tu nu ai studii de specialitate. Daca ii ziceai sa se duca la medic, nu se ducea, daca zicea ca a mers, zicea ca nu s-a putut face nimic, si tot asa ramanea treaba.

Costy dar a încercat medicul vreodată sa ți introducă un antipsihotic în doza mica ?

Probabil daca i-ar fi introdus un antipsihotic in doza mica nu ar mai fi scris astfel de comentarii "cu nasul pe sus" despre cei care din nefericire au comis suicidul. Daca imi amintesc bine, si Costy contempla cu suicidul cu cativa ani in urma, deci nu e cu nimic mai breaz. Putina empatie nu strica. :)

Intr-un fel e normal sa ai sentimente de vinovatie mai ales ca ai tinut la acel baiat.
Sentimentele de vinovatie nu sunt intodeauna ceva gresit sau anormal.

Faptul e consumat acum. Parerea mea este per ansamblu ca nu esti tu vinovata pt ce sa intamplat. Cand cineva isi pune capat vietii indiferent de motiv nu cred ca anturajul, familia, colegii sau oricine altcineva poarta vina principala.

Vei trece peste asta, peste sentimentele de vinovatie dar trebuie ceva timp.


Cat despre Costy2008 "cel atat de bine informat si intelept" care nu munceste pt ca i se pare inutil si i-ar strica calitatea vietii si care sta pe spatele parintilor la o varsta la care altii au copii adolescenti doar pentru ca are cum zice el o "depresie rezistenta la medicamente", este imi dau seama la cum pune problema si la ce sfaturi da, pur si simplu un IDIOT lenes.

Ma scuzi Costy2008, dar asa cum ai tu pareri despre altii si le dai tot felul de sfaturi, asa am si eu despre tine.

Lasa "depresia rezistenta la medicamente" si fa si tu ceva util pt tine si societate, gaseste-ti un job ca sa nu mai ai timp de astfel de comentarii TÂMPITE si fara pic de empatie. Nu ai observat pana acum ca lipsa unei activitati serioase si normale pt varsta ta iti creaza un mod de gandire infantil ?

Emi8

Nu judeca oamenii daca nu te afli in pielea lor. In masura in care judeci pe atat vei fi judecat.

Nicole27, da, mi-a dat si doza mica de antipsihotic combinat cu un antidepresiv, in 10 ani s-a cam incercat tot ce e posibil, eu am luptat, nu m-am demoralizat chiar daca 7 trat nu au mers ! Spre deosebire de altii care clacheaza si daca doua trat nu au mers.

David, nu am nasu pe sus absolut deloc, dar nu poti zice "da ma, e bine ca s-a sinucis, sau da ma, a avut motive", nu trebuie sa incurajezi sincer omul si sa-l indrumi pe un drum bun.
Iar cu intiatoarea, acolo clar greseste, ea nu are nici o vina ca omu s-a suicidat, nu are de ce sa se simta vinovata.
Iar cu el iar zic, nu am nasu sus, a gresit, nu a incercat tot ce se putea, nu avea nici un motiv sa faca asta.
Dupa ce incerca tot si nu mergea, da, sunt deacord, ca, cum zici tu, si eu aveam gand de suicid, si mai am si acuma (dar n-am mai zis, ca, Clara zicea ca amenint, cand eu nu am amenintat pe nimeni, nu am santajat, ca doar nu am vreun interes si nimic de castigat, doar am zis ce simteam, si oricum daca vrei ceva, nu asa se procedeaza).
Chiar si atentie cine vrea, aia o obtii prin comportament, prin ce ai in cap, prin cum socializezi cu oamenii, nu prin santaje tembelice cum am vazut si pe alte forumuri.

E una sa ai gand de suicid cand mai ai multe sanse sa te faci bine, si nu te duce mintea ca exploatezi la maxim toate sansele si sa mori degeaba, si alta e sa epuizezi toate sansele si sa nu ai viata si sa suferi zi de zi la infinit, e o diferenta extrem de mare.
Ptr ca e chestie de cap aici ! Nu ma consider nici prost nici destept, dar nene, am pus mana sa citesc, sa ma documentez de tratamente, cum functioneaza, si asa mai departe, ma consultam cu medicul, ii ziceam ce am gasit, el imi zicea la fel ce a gasit si el, nu ma duceam la medic ca fraieru sa nu zic nimic.
Am dat din coate, ca doar era interesul meu !
Deci eu am dreptul sa am gand de suicid, el nu avea adica omu nostru de aici.

Am respectat cu sfintenie trat dat de medic, l-am scos dupa 4-5 saptamani cand zicea el sa scot adica cand zicea ca nu e bun daca dupa asa timp nu merge.
Am enumerat mai sus n tratamente pe care el sigur nu le-a luat, nu le-a incercat, fiecare din alea era o sansa ptr el.
Dar...el n-a facut nimic, astepta totul de la medic de parca medicul e dumnezeu, si poate nici nu se tinea de tratament, poate nici nu se mai ducea la medic ! Si medicul e om, ii mai scapa unele chestii, cum si noua ne scapa, schimband idei se ajunge la noi chestii.
Mai mare interes ca sa ma fac bine nu are nimeni decat eu, de aia puneam mana sa citesc.

Acum cred ca ai inteles. Condamn ca nu a luptat sa incerce tot ce se putea incerca.

Emi nu l condamna pe Costy ca nu muncește ca nu stii tu cum se simte el si de ce e el în stare sau nu.Si eu ma aflu în situația în care nu muncesc de 3 ani din cauza tratamentului și a bolii în condițiile în care eu eram workaholic înainte.Si da, nu mai sunt apta de munca, cel puțin momentan.Nu ai de unde sa știi cum se simte el.E ușor sa judeci.A exagerat cu mesajul acela, sunt de acord într o oarecare măsură, dar nu l face leneș, ca poate dacă era sănătos muncea.Sinecera sa fiu m a cam afectat acest mesaj ca ma gândesc ca asa ma judeca și pe mine oamenii ca nu lucrez( nu neaparat de pe forum), când numai eu știu ce I cu mine și cum ma simt zi de zi.

Vorbesc tot oameni care n-au pus in gura picatura de neuroleptic/antipsihotic cel mai probabil. Ia sa ii vedem dupa cateva doze minime de neuroleptice incercate pe pielea lor daca mai sar asa. Si pe mine ma dernajeaza cei care considera ca suntem lenesi, lacomi etc.. Nu stiu oamenii ce vorbesc.

Emi8, vezi ca daca mai incalci regulile cu insulte, risti sa zbori de aici cu brio. Deci iti alegi ce ai de gand. Am facut si eu greseala asta si am fost avertizat sa ma potolesc (am fost reclamat de respectivul). Dar m-am potolit, am gandit ca am fost prost si am insultat.
Poti da o parere dar fara insulte, altfel arati ce caracter prost ai.
Si daca as fi lenes ce ? Esti invidioasa ? Daca tu n-ai bani de sus, nu e vina mea.
Si ca sa te fac si mai invidioasa, te invit sa vezi actele de proprietate la de unde imi vin mie chiriile, nu mai stau pe banii parintilor de cam prin 2018. Vrei ? Ca sa mori de draci. Sunt in Bucuresti, daca vrei, zici.
Ca in general astia invidiosii zic asa, aia smecheri si fara complexe zic "bravo fratele meu".

Uite, iti dau si un suc gratis si un pupic dulce.

Doamne Costy ce gândire poți avea...

Pai si ce sa-i fac daca are caracter nasol, o faci sa moara si mai tare de nervi, ce sa-i faci, asa le fac unii la invidiosi, ii face si mai invidiosi ca sa-si faca aia mai mult rau singuri ca sa vada cat de fraieri sunt.
Ca sunt doua variante, ori sta ea pe banii parintilor si de fapt ea nu se suporta pe ea, si proiecteaza problema ei la altii (mecanismul de aparare psiholigic proiectia), ori ar vrea sa stea acasa si nu are cum, asa ca ii invidiaza pe aia care stau, iar ca sa nu o arate, condamna, e tipic asta, stiu de la psiholog.
Ca am zis, un om fara probleme nu condamna, nici macar nu comenteaza la o adica chestia aia. Mai ales un om destept nu condamna ! Ca stie ca nu are de ce. Nu are nici o relevanta daca acela sau aceea vrea sau nu, poate sau nu sa munceasca.
Asa ca aia este. Aici era vb de alt subiect, ea ce face ? Isi descarca frustrarea financiara si poate si altele, pe altii crezand ca ii supara pe aia.
Tu nu vezi ca a scris si cu majuscule ? Cata ura are in ea ?

Stiu n oameni realizati, indestulati, si cu viata personala cat de cat care niciodata nu condamna, condamna doar infractorii, ptr ca aia nu au complexe.

Mai ales ca tu zici bine, pai eu am facut fac de informatica daca nu aveam de gand sa fac ceva ? Faceam ptr mine ca si pasiune in primul rand, nu doar ptr bani.
Dar nu pot, aia e.

Imi cer scuze celor care poate s-au simtit lezati de comentariul cu munca.
Nu consider o persoana cu anumite afectiuni drept lenesa. E normal sa nu mai poti munci din cauza unor afectiuni iar acest lucru trebuie inteles nu condamnat. Scuzele pe care mi le cer nu sunt adresate si lui Costy2008 ci doar celorlalti membrii ai forumului lezati poate de comentariul meu.

Nu sunt invidios. Am ce imi trebuie si pe plan financiar si nu-mi doresc sa stau.

A nu se intelege gresit. Nu ii judec sau condamn pe cei care nu mai pot sa munceasca inteleg situatia unui om care din cauza unor afectiuni fizice sau psihice nu poate sa munceasca.
Comentariul a fost doar adresat lui Costi2008 care in postari anterioare asa a afirmat despre munca. Dar nici asta nu e problema mea fiecare face cum considera. Comentariul a fost facut dintr-o revolta la adresa lui Costy2008 pentru felul brutal si lipsit de empatie cu care a caracterizat un o persoana care s-a sinucis si pt sfaturile la fel lipsite de empatie si logica adresate fostei prietene a celui care s-a sinucis.

Cat despre ce tot vorbeste Costi2008 acolo despre invidie si etalarea chiriilor pe care le incaseaza precum si alte bazaconii nici nu merita sa ma supar si nici nu ma intereseaza ce are sau ce nu are, e treaba lui si nici nu merita sa comentez.

Apropo nu sunt o ea si nici nu stau pe banii nimanui. Nici nu imi proiectez absolut nimic asupra nimanui cum sustine "stimabilul domn" care pretinde a avea cunostinte in domeniul psihiatriei si psihologiei dobandite in decursul timpului in urma esperientelor bolii si a discutiilor cu medicul sau.
Dar se poate observa din comentariul sau "IMENSELE"
cunostinte pe care le are

@Emi multumesc de precizare. Si eu am inteles ca spui si de cei carenu lucreaza si iau tratament. Imi cer si eu scuze.

Emi

Comentariu meu a fost corect, ce vroiau sa-i zic iubitei aluia ? Sa se simta vinovata mai departe de ceva ce nu e asa ?! Ce naiba. Am zis f bine ca sa stie ca nu e vinovata.
Si am zis ca el nu a fost destul de destept, ca altfel rezolva problema fara suicid.
Iar am zis bine.
Asta e adevarul, nu sunt aici sa perii pe cineva, o zic direct chiar daca nu convine, asa e corect, sa fim sinceri, sa zicem ce gandim.
Asa face medicu meu de diabet, te face si nesimtit daca nu respecti ce zice, daca nu ia glicemia, daca nu calculeaza carbohidratii, caloriile, daca analizele ies prost, ti-o zice direct ori ca esti nesimtit sau fraier. Asta ca sa realizezi si sa te schimbi.


Am destule cunostinte in domeniu, am 10 ani de experienta, deci stiu ce zic, se verifica oricand ce zic, nu zic ca stiu tot, dar stiu destule. Tocmai ca stiu ca asta care s-a sinucis a fost fraier, stiu ca putea rezolva problema, ori era fraier ori nepasator.
Daca epuiza toate tratamentele posibile da, era indreptatit sa se sinucida ca sa nu mai sufere, era chiar destept daca facea asta, ca nu avea sens sa sufere zeci de ani, ca apoi oricum murea.
Am stat de vb 10 ani cu medicul, studiam si eu, veneam si eu cu pareri, ne consultam, am vazut si la psiholog n pacienti, dosare (m-am imprietenit cu el si ma lasa sa stau in cabinet zicand ca-s student, ca sa nu zica pacientii ca de ce stau acolo), etc, am stat de vb cu pacienti, ani de zile.
Si chiar mi-a placut sa stiu despre, mi-a placut domeniu.

Ptr ca un om cu cap zice "nu am de ce sa mor ptr o problema temporara, ia sa incerc sa fac orice ca sa rezolv, nu ma dau batut, lupt pana la capat, si daca nu o merge, atunci voi face treaba aia daca sufar continuu si nu mai am viata niciodata".
Asa se face, si pana la urma daca omu e fraier, este, nu e o rusine ! Adevaru nu trebe sa doara, ci sa fie un sut in dos ptr progres.
Pe mine daca ma face cineva fraier, ma gandesc "oare chiar sunt fraier ?", si daca sunt, ia sa ma indrept eu, chiar le multumesc ca mi-au zis-o.
Cine se supara, inseamna ca e fraier, ca un nefraier nu se supara.

Si mai ales cand ti se si explica de ce esti fraier, analizezi si iei masuri.
Iar daca un om a fost fraier si nu mai e, aia e, a fost, ce sa-i facem ?

Si deci nu are sens ca cineva sa se invinovateasca ptr ca altcineva s-a sinucis, esti vinovat doar daca instigi la suicid, atunci da, altfel nu ai cum sa fi vinovat.
Ptr ca el era de vina ca nu a luat masuri ca sa nu se ajunga acolo, nu ea, ea nu avea ce sa-i faca. I-am si explicat asta, si de ce.

Părerea mea e că a avut de mic copil trauma de abandon și era terifiat că o să rămână singur. De obicei de la traumele din copilărie ni se trag toate relele. Păcat că n-a făcut psihoterapie și eventual să ia niște pastile, acum era salvat. Dar răul este produs.

Dacă mai sunt și altii care au de gând să se sinucidă sau au iubiți în această situație, să facă tot posibilul să ceară ajutor. Și eu sufăr de depresie și anxietate generalizată iar când îmi vine un episod nașpa, nu pot nici să mă spăl pe faţă, atât de rău mă simt. La mine durează cam o săptămână un episod de genul. După care nu mai simt depresia cu aceeași intensitate. Mă simt mai "low" de multe ori dar nu atât de rău. Îi fac faţă pentru că știu acum cu ce se mănâncă. Dar la primele episoade, eram disperată, nu gândeam clar deloc. Așa că n-are rost să judecăm pe cineva care alege să se sinucidă pt că nu-i știm disperarea. Eu o știu pe a mea dar știam că va trece, poate el avea impresia că o să dureze veșnic, de aceea a ales o soluție extremă.

Încă ceva foarte important pentru iniţiatoare, ultimul episod depresiv grav la mine a fost după un moment în care m-am simțit vinovată. Vinovăția nu este bună deloc, poate o spovedanie și niște ședințe la un psiholog te-ar ajuta, ca să nu pună depresia stăpânire pe tine și să ajungi să nu mai poți face nimic. Logic, nu ești vinovată cu nimic, dar emoțiile mai ales cele negative, nu știu de logică... Succes în continuare!

Asta am zis si eu, ca pacat ca nu a facut tot ce putea sa scape, ca avea mari sanse.
Eu il judec putin, si eu am fost disperat dar am cerut ajutor ! Am incercat sa fac orice ca sa scap, nu am facut prostii inainte sa incerc tot, ca n-a mers nimic, asta este alta treaba, dar am epuizat orice solutie.
Nu ai cum sa ai impresia ca dureaza vesnic pana nu incerci tot ce se poate ca sa scapi, deci statea putin cam prost cu pricepatoarea, asta e adevaru, hai sa nu ne mai mintim si sa facem complezente.
Ca daca pricepatoarea lui mergea corect, nu gandea cum a gandit.


Sunt deacord cu suicidul daca nimic n-a mers, boala aia chinuie permanent si nu se poate ameliora cu vreun tratament, atunci da, omu are dreptul sa vrea sa scape de suferinta, si atat timp cat e major, nu are nimeni dreptul sa ii conteste decizia, ptr ca are dreptate.
A condamna pe cineva ca nu mai vrea sa sufere ptr ca nu are alta cale, este absurd.

Dar tu nu iei tratament ?! Cum stai cu starea aia o saptamana ?! Nu ai discutat cu medicul ? Ceva in trat tau nu e bun, altfel ai fi binisor mereu.

Cu sentimentele de vinovatie, aici nu e doar ca-s emotii aiurea, alea vin si din ce invatam, ce stim, ca de ex la terapie se constientizeaza ca nu esti vinovat, si trec emotiile alea, convingerile multe vin si din nestiinta, din lipsa de logica, si cand afli ce si cum, dispare raul.

Ca aia "aaa daca nu ii ziceam sa vina, nu mai facea accident", cat de tembel sa fi sa gandesti asa ?! Pai de unde sa stii ca facea accident ? Stii acuma dupa fapta, dar inainte ?
Deci nu ai cum fi vinovat, deci mai vine si din prostie ilogica sentimentul de vinovatie.
Vine din convingerea ca esti vinovat, rational crezi ca esti, si in terapie iti vezi prostia si o indrepti.

@Costy2008

Nu fac tratament momentan. Am avut probleme cu ficatul și am hotărât că până nu aduc analizele la normal, nu mai iau nici o pastilă. E o hotărâre drastică dar asta e. Cu episoade depresive pot trăi, fără ficat nu.
Sunt de acord cu terapia de aceea i-am sugerat și iniţiatoarei să încerce.

Bună! Am tot stat și am analizat situația, cred că a avut ADHD, dar nu știu sigur. Familia lui nu vrea să-mi spună nimic, dar și-au cerut scuze, clar a avut ceva mai serios. Cert e că am rămas cu o depresie destul de serioasă după trauma asta. Știu că nu sunt eu vinovată, dar gândul că nu l-am crezut și că nu l-am ajutat m-a făcut să cred că nu merit să trăiesc. L-am iubit și nu am fost capabilă să-l ajut...
A fost foarte greu, dar sunt mai bine acum. Nu m-am gândit niciodată că depresia e atât de periculoasă, psihic am fost la pământ.
În fine, am fost la psiholog, dar nu m-a ajutat foarte mult pentru că aveam creierul în stare de șoc și nu puteam să-mi liniștesc gândurile fără un ajutor mai serios.
Am fost nevoită să iau cipralex și xanax o lună, acum am renunțat la xanax și iau doar cipralex. Sper să nu rămân cu depresia asta toată viața. Vă doresc numai bine.

Nu cred că a avut (doar) ADHD, posibil o depresie puternică. Oricum, răul e deja făcut, nu mai putem da timpul înapoi. Și eu am avut în trecut o experiență cu cineva care a murit de supradoză și m-am chinuit ani buni că de ce nu am putut face mai mult. Doar după mulți ani, mi-a venit mintea la cap. Nu putem noi controla totul, gândurile că trebuia să fie așa și pe dincolo, vin din ego. Acceptarea lucrurilor pe care nu le putem sau nu le-am putut schimba aduce eliberare.
Numai bine!

C.S.D., ai grija ca fara trat e posib ca depresia sa se agraveze, si s-ar putea sa te duci mai repede decat daca se defecteaza ficatu, plus pierzi din viata ta, daca saptamani esti praf pe depresie, asa macar pana se duce ficatu, aveai viata, dupa aia si asa murim odata, ce mai conteaza cand, eu in general ma gandesc la calitatea vietii, nu la durata ei, dar na, fiecare cum gandeste.
Si daca episoadele depresive se vor lungi catre permanentizare, aia nu e viata, sper sa ramana doar o saptamana, dar ce sa zic.
Si la cat timp vine saptamanea neagra ? La cate sapt de bine ?

Asta am zis asa, insa real nu stiu daca chiar se duce ficatul daca iei un tratament, ti-a zis medicul sa nu mai iei ? Sau faci de capul tau ? Ai intrebat si tu medici daca un trat din asta chiar vor defecta ficatul ? Sau e doar parerea ta ?

Eu as lua si pietre, doar sa ma simt bine, ma doare in basca de ficat sau altele, mor si gata, dar pana mor sa ma simt bine, insa este o opinie personala, asta clar. De ce as trai ca sa sufar ?

Luna10, ai avut noroc cu tratamentul, de aia esti mai bine, nu ramane depresia toata viata, stai linistita, ai luat-o din timp si va fi bine.
Normal ca sentimentul de vinovatie este necontrolabil, eu am zis asa ca macar constient sa iti dai seama ca nu esti vinovata, si uite ca deja iti dadusei si tu seama.
De la ADHD nu se suicideaza omul.
Avea o depresie accentuata.

Eu poate isi mai nesimtit, dar nu imi fac probleme nici la nivel inconstient, atat timp cat nu e vina mea, aia e, s-a sinucis, asta este. Ca daca as fi putut face mai mult ptr cineva, faceam, daca n-am facut inseamna ca n-am putut, am fost si eu in cazul asta !
Bunica avea cancer (tumoara stenozanta de cec, adica unde se leaga colonul de intestinul subtire), n-am stiut ce are si n-am facut mai nimic, am zis ca trece, vomita si avea diaree dupa orice masa, medica de fam i-a dat un trat, nu a trecut, s-a agravat. Dupa aia a inceput sa o doara, dusa la spital si a decedat.
Am plans dupa ea, dar nu am avut nici o problema ca n-as fi facut mai multe, ca in cazul ala atata s-a putut face, cu mintea de atunci, cu datele care le aveam.

De fapt nu e nesimtire, e inconstientul mai realist, mai logic, stia ca asa este, la voi e mai defect putin, distorsioneaza realitatea si percepe ceva ce nu exista, si starile apar ca si cum esti vinovat, ca am vb cu psihologul, si la oamenii astia asa este, deci fara baza reala, inconstientul crede ceva un fel de psihoza, ca acolo treaba nu se pupa cu realul.

Ma durea f tare moartea ei, asa ca am bagat niste suboxona si am rezolvat problema, simteam doar o parere de rau si atat, dupa 3 sapt am scos-o, si am ramas binisor si fara ea.