Copil 9 ani - nu se integreaza in grup

Buna. Baiatul meu de 9 ani, are o problema cu copiii din clasa sau din fata blocului. Nu se poate integra in grupul lor, mereu este sicanat de ceilalti copii, bruscat sau chiar lovit. Chiar aseara a avut un conflict cu cativa copii din fata blocului. Ei deja erau la banca, al meu a vrut sa iasa afara si sa mearga la ei, ceea ce a si facut. Numai ca dupa vreo 10 minute de stat acolo, cand s-a asezat si el pe banca, o fata si un baiat (cu 1 an mai mari ca el) l-au bruscat si l-au ridicat cu forta. Baiatul cel mare chiar i-a spus ca scoate chibritele din ruccsac si-i da foc. Toata faza asta am vazut-o de pe geam, chiar urmaream ce se intampla. Alaltaieri, la fel. erau din nou impreuna la alta banca, si chiar atunci venea sotul cu masina, cand a vazut ca iar il loveau. Atunci s-a luat sotul de ei, si i-a intrebat de ce fac asta. Aseara am rabufnit eu si am coborat la ei, certandu-i. Binenteles ca au negat ca ei nu au facut si nu au zis nimic. Simt ca sunt neputincioasa, nu stiu cum sa-mi ajut copilul sa depaseasca fazele si intamplarile astea.Simt ca el vrea sa se imprieteneasca cu ei, dar grupurile fiind deja formate, e mai greu sa accepte pe altii. Al meu este mai retras, mai timid de fel. Ma doare rau de tot sufletul sa il vad asa, dar nici sa ma bag eu mereu in conflictele lor, nu e o solutie. Il vad ac incearca sa fie si el pe pozitii, sa reactineze, macar verbal, dar nu destul cat sa-i puna la punct pe ceilalti. Nu stiu ce sa-l sfatuiesc sa faca si cum sa reactioneze in astfel de cazuri. Mi-e teama ca nu cumva sa devina bataia de joc a copiilor, si mereu sa fie el cel care ia bataile. Imi creste tensiunea si imi vine sa ma duc si sa-i bat eu de la sar capacele !!! Odata a iesit afara imbracat cu o camasa si palarie de pirat. a zis ca merge sa le propuna copiilor sa faca un carnaval. Rezultatul a fost ca au ras de el. Cand iese cu sabia de lemn afara, ceiallti sunt sarcastici, se prefac ca fac plecaciuni si zic" faceti loc, ca vine cavalerul Mihai" dar pe un ton de bataie de joc. Am impresia ca nu prea rezoneaza la jocurile pe care le joaca afara. Al meu e pe alta lungime de unda, el si acasa prefera jocurile de rol, in diferite ipostaze: de personaje din povesti / filme, de invatator, de director care merge la sedinte, de orice... Aseara plangea ca el nu are cu cine sa se joace, ca nu are prieteni. I-am spus ca un copil ca cei de aseara, nu pot fi numiti prieteni, daca se comporta asa. Va rog, dati-mi un sfat !!! Ma framant foarte mult din cauza asta si, asa cum am mai spus, ma doare tot sufletul sa-l vad izolat si sicanat, si neajutorat in fata lor. Va multumesc, macar pt rabdarea de a citi toata povestea.