Protocol donare sânge 2008

Vă răspund cât pot de clar și fundamentat pe baza procedurilor care erau în vigoare în România în perioada 2003–2008 pentru centrele de transfuzie sanguină.

1. Ce se întâmpla dacă un donator era depistat pozitiv pentru Hepatita B în 2003/2008

În acei ani, toate centrele județene de transfuzie sanguină din România (inclusiv cel din Buzău) erau obligate prin legislație să urmeze proceduri stricte de notificare dacă un donator era găsit pozitiv pentru o infecție transmisibilă prin sânge.

Testele obligatorii la fiecare donare includeau:
- Hepatita B (Ag HBs + uneori anticorpi anti-HBc)
- Hepatita C
- HIV
- Sifilis

Dacă testul pentru Hepatita B era reactiv, centrul era obligat:

A. Să cheme donatorul pentru retestări (confirmări)
• Donatorul era contactat prin telefon, iar dacă nu răspundea, se trimitea scrisoare recomandată.
• În perioada 2003–2008, asta era procedura standard în România.

B. Să interzică automat donatorului orice donare viitoare, dacă rezultatul se confirma.

C. Să comunice donatorului rezultatul și să îl îndrume către boli infecțioase

Niciun centru nu avea voie să păstreze tăcerea asupra unui rezultat pozitiv.

Concluzie: Dacă ați fi fost depistată pozitiv, ar fi trebuit să fiți contactată obligatoriu, fără excepție.

2. Ați fi putut dona din nou în 2008 dacă în 2003/2004 ați fi avut un rezultat pozitiv neanunțat?

Practic, nu.

Motivul este simplu:
Identificarea donatorilor se făcea și se face prin CNP, nu prin nume.

Chiar dacă v-ați schimbat numele după căsătorie, procedura era:
- se înregistra CNP-ul;
- sistemul marca donatorii cu infecții confirmate ca indezirabili permanent;
- la prezentarea pentru o nouă donare, aparatul/sistemul/registrul de donatori arăta imediat interdicția.

În 2008, toate centrele foloseau deja o bază de date unică internă, iar centrele județene nu acceptau sub nicio formă un donator cu un istoric pozitiv confirmat.

Faptul că ați fost acceptată a doua oară este un indiciu foarte puternic că prima donare nu a ridicat nicio problemă.

3. În 2008 ar fi fost imposibil să fiți depistată pozitiv și să nu fiți anunțată

Vă explic logic:
- La un rezultat pozitiv Hepatita B, centrul era obligat să oprească punga de sânge și să notifice donatorul.
- Dacă rezultatul era reactiv, nu vi s-ar fi permis să donați niciodată din nou.
- Personalul centrului avea obligația legală să trimită notificări scrise dacă telefonic nu se putea lua contact.

Faptul că nu ați fost contactată înseamnă, cu probabilitate extrem de mare, că rezultatele au fost negative.

4. De ce nu v-au fost comunicate rezultatele?

În acea perioadă, în România:
- doar rezultatele reactive erau comunicate obligatoriu;
- rezultatele negative nu erau trimise donatorilor decât dacă aceștia le cereau explicit.

Aceasta era practica standard până după 2012.

5. Ce puteți face acum dacă doriți confirmare?

Dacă aveți nevoie de liniște completă, puteți:
- fie să vă testați acum pentru Hepatita B (Ag HBs, anti-HBc total, anti-HBs),
- fie să cereți printr-o solicitare scrisă arhiva de donator de la Centrul de Transfuzie Buzău (dacă dosarele există încă — unele se păstrează 10–30 de ani).

Dar, strict pe baza procedurilor:
Dacă în 2003 sau 2008 ar fi apărut ceva neconform, ați fi fost anunțată obligatoriu.
Dacă la prima donare ar fi existat o problemă, nu ați fi fost acceptată la a doua.

Concluzie finală
- Procedurile românești între 2003–2008 impuneau notificarea obligatorie a donatorului pozitiv pentru Hepatita B.
- Identificarea donatorilor se făcea prin CNP, deci schimbarea numelui nu afecta evidențele.
- Acceptarea la a doua donare arată că în 2003/4 nu a existat niciun rezultat reactiv.
- Cel mai probabil, ambele donări au avut rezultate negative, de aceea nu ați fost chemată și ați fost lăsată să donați din nou.