Repulsie fata de actul sexual

Inca de cind eram prieteni, nu si-a manifestat niciodata dorinta de a face dragoste.Treceau chiar luni de zile si el nu-si exprima dorinta sexuala.In parc fiind, priveam cupluri de tineri care se sarutau pe banci, aratindu-si tandretea unul altuia.El nu ma saruta, nu-si manifesta tandretea in nici un fel, ca sa nu mai vorbesc de actul sexual.Tot timpul pretexta precum ca nu avem unde sa ne desfasuram, ca va fi excelent atunci cind ne vom casatori si vom avea casa noastra in care nu ne va deranja nimeni. A venit si timpul casatoriei... Timp de 5 ani am suferit si am plins, rugindu-ma de el sa faca dragoste cu mine..La un moment dat, satul fiind de lamentarile mele, a inceput sa ma jigneasca, aducindu-mi apelative precum ca sint " nimfomana". Veneam de la serviciu si il surprindeam: se masturba...O facea cu aceeasi regularitate cu care ar fi trebuit sa faca dragoste cu mine..
Dupa 5 ani am dat nastere unei fetite. Dupa ce am nascut am facut o depresie destul de semnificativa pentru mine. Nemultumirea pe care o aminteam in fazele de criza erau faptul ca nu simt tandrete din partea sotului meu.Mama mea, vazind ca totul se inrautateste, si certurile sint tot mai dese, a hotarit sa vorbeaasca cu ginerele ei ca intre doi barbati. I-a recunoscut mamei mele ca nu se simte destul de barbat ca sa faca dragoste cu mine si prefera sa se masturbeze chiar si dupa ce a facut o data dragoste cu mine.Mama l-a convins ca nu este un lucru sanatos ceea ce face si trebuie sa consultam un psihiatru. Ajunsi acolo, el nu a fost in stare sa explice dr-lui manifestarile lui anormale (de rusine) ; I-am explicat eu, in baza celor recunoscute de el.I-a dat un tratament pe baza de fiole, I-a crescut ce-i drept libidoul, dar pe o perioada determinata.. Acum insa sintem la fel ca la inceput, eu incetind de data asta sa mai ma rog de el sa facem dragoste.El spune ca nu simte nevoia atit de des.Pot trece chiar doua saptamini, timp in care nu-si exprima deloc dorinta de a face dragoste..Eu m-am racit considerabil de el, devenind chiar indiferenta, simtind ca mi-a ranit profund orgoliul feminin.Nu ma mai excit in fata lui ca alta data, nu ma mai simt atrasa de el si nu il mai doresc.Actul sexual a devenit de-a dreptul penibil..si penetrarea deasemenea, dat fiind faptul ca "lubrifiantul" natural lipseste cu desavirsire.
In timp, comportamentul meu s-a modificat in rau; am devenit isterica, foarte nervoasa, complexata si de neinteles.
Oare ce anume afectiune psihica sa aiba.. stiu ca frigiditatea se manifesta doar in cadrul femeilor.. Exista si frigiditate masculina? Iertata sa-mi fie ignoranta.. Astept un raspuns.. Cu multumiri!

Nu exista frigiditate masculina.Apetitul lui sexual(citez:" el spune ca nu simte nevoia atat de des")este mai scazut decat al tau(stimularea apetitului depinde in mare masura si de tine nu numai de acele fiole!). Ca se masturbeaza nu este ceva "anormal" sau "nesanatos"!! -asa se credea pe vremea mea si a mamei tale.!! Banui ca, daca sunteti impreuna de atata timp si ati hotarat sa faceti si un copil, suportul principal al convietuirii voastre nu este unul exclusiv(numai parteneri la pat!)Convingerea mea este ca, problema este la tine, ca femeie in toate planurile, nu numai cel sexual !! Pana in ac. moment ai facut un pas catre normalizarea relatiei: esti constienta de comportamentul tau(citez: am devenit isterica, f. nervoasa, complexata si de neinteles ).Mai trebuie sa renunti si la tendinta de a te autovictimiza si sa trezesti in tine acel "vino- incoace "un mesaj non verbal pe care sotul tau il va percepe ca fiind mai tentant decat masturbarea.Nu am la indemana un program tv pentru canalele Discovery si Relty tv, (ca sa-ti spun numele emisiunii) dar ptr. ca eu urmaresc de ceva timp, consider ca te va ajuta Sunt prezentate cazuri de cupluri care au probleme in viata lor sexuala..Sunt ajutati de o echipa formata din psihologi si sexologi.Tot de mare ajutor iti vor fi cartile de sexologie pe care le puteti citii impreuna (fara ca mama sau fetita sa fie prin apropiere!)Sunt sigura ca nu vrei sa ajungi la divort sub motivul incompatibilitatii sexuale !! Daruieste-i TU cea ce simti ca asteapta de la tine fara ca in schimb sa astepti ceva !! Acel ceva va veni, in timp, ajutandu-l sa descopere placerea sexului in doi, fara sa-i impui, fara sa-i ceri ci numai daruindu-i ! Cu bine

Eu cred ca este vorba si de altceva. Probabil ca sotul a inceput viata sexuala prin a se masturba. Aceasta inseamna ca el are o fixatie imaginativa doar asupra femeii, asupra organului sexual. Adica el in timp ce se masturbeaza isi imagineaza femeia, in acest fel obtinand excitatia. Prezenta unei femei adevarate il deranjeaza, il complexeaza, poate chiar il dezgusta.
Fiindca este de retinut ca sotul se manifesta indiferent inca inainte de casatorie, cand cauta sa evite apropierea de prietena lui care il idemna sa fie mai tandru.
Este posibil ca pentru el sa fie o corvoada, sa simta repulsie fata de o femeie adevarata, nu numai in momentul actului sexual, ci chiar si in viata de zi cu zi.
S-ar putea face o oarecare similitudine cu situatia unei lesbiene, care nu este interesata de barbati, fiindca ea are o fixatie pe femei, sau a unui homosexual, care are fixatie sexuala pe barbati.
Tot asa sotul are fixatie pe imginea unei femei, sau organul ei sexual (poate chiar in poze), dar se complexeaza, simte repulsie de prezenta unei femei adevarate, care vorbeste, miroase, are secretii, etc.
Cred ca trebuie sa intrebi sotul de ce ii place sa se masturbeze si de ce nu ii plac actele sexuale normale, ce simte intr-un caz si altul, ce il determina, ce il impiedica.
Dar el trebuie sa fie sincer si sa discuti sub motivatia normala, ca vei fii nevoita sa divortezi daca el nu poate avea acte normale sexuale.
La o varsta tanara, nu este normal ca frecventa actelor sexuale sa depaseasca chiar si 2 saptamani.
Ar trebui ca sa existe macar 2-3 acte saptamanal.
Sa stii ca sotul nu este un om fericit, fiindca el a dorit sa aiba o sotie, sperand ca va reusi sa aiba atunci si o viata normala sexuala, copii.
El isi da seama ca nu este asa si sufera precis de o nevroza din aceasta cauza.
Poate avand o discutie directa, in care arati ca ii intelegi situatia, apeland si la un psihanalist (dar la noi nu prea gasesti de valoare), el sa reuseasca sa amelioreze situatia.
Merita sa mai incerci, avand in vedere ca aveti un copil, dar daca nu reuseste, trebuie sa reflectezi bine ce vei face, fiindca vei deveni nevrotica cu timpul si nici asa copilul nu va avea de castigat.
Iti doresc succes si determinare.

Pot sa-ti povestesc experienta mea si poate, cine stie, te hotarasti sa nu mai stai sa te complaci intr-o stare in care ti-ar putea crea numai frustrari.Sotul meu are o mare problema cu sexul si nu imi mai scoate nimeni din cap ideea ce e vorba despre o dereglare psihica.Si-a inceput viata sexuala exact ca si al tau, masturbandu-se, apoi a trecut la sectorul sex pe bani.Adica pana pe la 30 de ani nu a avut nicio iubita, nicio relatie normala ci numai mastrubare si sex cu prostituate.Intr-o prima faza relatia a decurs normal, aproximativ normal avand in vedere ca mai mult se lasa iubit decat sa iubeasca la randul lui.Cu alte cuvinte astepta sa fie satisfacut asa cum faceau fetele pentru care platea.Bineinteles ca situatia nu mi-a convenit asa ca in prezent am parte de un iubit care are da totul:afectiune, dragoste, respect, siguranta, incredere.Mentionez ca pana anul trecut cand am trecut in bratele altui barbat, n-am mai facut dragoste cu sotul meu de mai bine de doi ani.In prezent nu ma mai intereseaza absolut deloc o relatie intima cu sotul meu si cu asta basta.Nu inteleg de ce numai unul sa se agite sa rezolve o problema cand de fapt problema e amandurora.Am incercat timp de doi ani sa fac tot ce pot sa-i fiu de folos in sensul asta.Ajunsese sa-mi reproseze ca d-aia nu poate face sex pentru ca trag eu de el.Acum nu mai trag si nici nu o sa mai trag.Nu stiu insa cum va decurge relatia cu sotul meu.Din punctul meu de vedere lipsa lui de dorinta de rezolvare a problemei insemna de fapt ca imi traia si viata mea.Nu iti dau niciun sfat insa nu te lasa tarata in lipsa respectului de sine.Cu drag Ana

Pentru Ana Maria! ma bucur mult ca ai scris aici despre experienta ta! Am 24 de ani si locuiesc cu prietenul meu de aproape 2 ani. Suntem impreuna de 3 ani si un pic. ma refuza foarte des, am plans de nemurarate ori si tin sa mentionez ca mi-am inceput viata sexuala cu el. Lucrurile s-au stricat dupa cateva luni dupa ce m-am mutat cu el. Am fost si la psiholog de foarte multe ori. El a refuzat sa mearga singur sau cu mine, dar pana la urma l-am convins si a mers o singura data singur. Nu vrea sa mai mearga, spunand ca nu vede o rezolvare in vizitele la psiholog. Cred ca pana la urma deznodamantul e acelasi despartire. Eu nu mai vad nici o solutie. Si jocuri, jocurile sa il incit am incercat o groaza si se intampla sa raman dezbraca in fata lui si sa plang.