Gavrilov Victor Adrian - Cabinet de Hipnopsihoterapie

Doua feluri de fericire

 

„Am inteles, in cele din urma ca viata trebuie traita, si nu conceptualizata. Sunt fericit pentru ca invat ceva nou in fiecare zi si ca nu stiu care sunt limitele cunoasterii.” – Bruce Lee

Eu cred ca exista 2 feluri de fericire pe lume. Unul este reprezentat de acea senzatie de bucurie pe care toti o simtim in interiorul nostru. Celalalt, o forma mai subtila de fericire, este starea de a te afla in perfecta armonie cu viata, universul si cu toate lucrurile. Aceasta stare este numita de psihologi „flux”, de muzicieni „racordare”, iar de atleti, „zona superioara”. Astazi vei invata cum sa-ti asumi responsabilitatea pentru propria fericire si secretele obtinerii „la comanda” a ambelor feluri de fericire.

Cultura occidentala pune accent pe cautarea fericirii in lucruri care se afla in afara ta. Multi oameni ar termina fraza „Voi fi fericit atunci cand…” astfel: „… cand voi avea un milion de lire”, „cand ma voi casatori cu persoana la care visez”, „cand voi avea un loc de munca” etc. Ni se spune de la varsta foarte frageda ca acestea sunt lucrurile care ne fac fericiti, dar, daca ne uitam la stirile difuzate in fiecare zi, ne vom da seama in mod clar ca „aceste lucruri care ne fac fericiti” reprezinta doar o parte a povestii.

Cultura orientala traditionala pune accent pe acceptarea conditiilor existentei, sustinand ideea ca fericirea se afla in interiorul nostru. Din proprie experienta, va pot spune ca, desi conceptul oriental despre fericire este mai aproape de adevar, traind in Occident, am descoperit ca sunt mult mai fericit daca duc o viata indestulatoare. Eu sunt de parere ca e bine sa mentii un echilibru intre cele 2 concepte.

 

Iata care este lectia-cheie de astazi:

Fericirea nu este un rezultat: este o stare a mintii si a corpului

Vestea buna este ca stii deja cat de usor este sa-ti creezi stari emotionale si vei putea invata sa traiesti acea stare pe care noi o numim „fericire” mult mai des decat pana acum.

Gandeste-te bine: ce simte corpul tau atunci cand esti fericit?

Unii simt o senzatie de caldura, de liniste sau de energie intensa. Altii o descriu ca pe o senzatie minunata de satisfactie. Desi nu stiu ce simti tu atunci cand esti fericit, stiu sigur ca, daca ai simti ca esti fericit in acest moment, ai putea imediat sa-ti dai seama de acest lucru.

 

Cand nu este bine sa fii fericit?

Multi oameni isi ridica singuri obstacole in calea fericirii. In timp ce unii asteapta ca lucruri din afara lor „sa le aduca fericirea”, altii isi fac griji ca se simt fericiti atunci cand nu trebuie.

In timpul unui seminar despre crearea starilor de fericire, un participant s-a ridicat in picioare si, cu lacrimi in ochi, a spus:

-Fiica mea tocmai a murit. Ce vrei sa spui? Ca ar trebui sa ma simt fericit din cauza asta?

Mai intai, i-am spus:

-Ai tot dreptul si este normal sa fii trist pentru ca fiica ta a murit. Esti trist pentru ca ea a insemnat foarte mult pentru tine. Dar crezi ca ar vrea sa te vada trist tot restul vietii tale?

In timp ce se gandea la vorbele mele, i-am spus sa-si aduca aminte de toate acele momente frumoase pe care le-a trait alaturi de fiica sa, de toata dragostea pe care i-o oferise si de toate lucrurile pe care le facusera impreuna. Cand mi-am dat seama ca retraieste acele momente, l-am intrebat cum crede ca ar fi vrut fiica sa ca el sa se simta.

A ezitat pentru o clipa, apoi fata inlacrimata i s-a luminat de un zambet. Toti am putut simti dragostea din sufletul lui cand a rostit simplu:

-Si-ar dori sa fiu fericit.

Toti avem „reguli” cu privire la momentul potrivit in care sa fim fericiti. Cel mai important lucru pe care trebuie sa-l stii este acela ca fericirea este, inainte de toate, o optiune. Asa cum spunea candva Abraham Lincoln: „Majoritatea oamenilor sunt atat de fericiti pe cat isi propun sa fie.”

 

Stiinta fericirii

In urma cu cativa ani, am auzit de un doctor din New York care ii ajuta pe dependentii de droguri sa scape de dependenta inducandu-le o transa in timpul careia folosea o tehnica prin care le programa mintea sa convinga corpul sa produca acelasi raspuns pe care il dadea in fata drogurilor. Odata ce au invatat tehnica, ei au reusit sa-si induca starea oferita de drog fara „ajutorul” acestuia. Cand si-au dat seama ca trupurile lor le dadeau acea stare de bine, si nu drogurile, le-a fost din ce in ce mai usor sa se vindece de dependenta de narcotice.
Iata cum functioneaza aceasta metoda:

Orice drog pe care l-ai consumat vreodata a provocat un anumit raspuns neurochimic din partea corpului tau. Acest raspuns reprezinta sursa starii tale „de bine”. Cu alte cuvinte, nu continutul drogului iti induce o anumita stare, ci raspunsul pe care il da corpul tau la acel drog.

Desi am fost extrem de impresionat de munca de cercetare depusa de doctor, ceea ce mi-a atras in mod deosebit atentia a fost ideea de a crea „fericire la cerere”, adica procedeul prin care iti inveti mintea sa-ti convinga corpul sa secrete „la cerere” acele substante chimice care iti provoaca stari „de bine”.

Timp de decenii, cercetatorii incercasera sa identifice cauzele starilor euforice provocate de opiu. In timpul studiilor sale postuniversitare, dr. Candace Pert a descoperit ceea ce noi numim „receptori pentru opiu” nu doar in creier, ci si in fiecare celula din corp.

Ea a descoperit ca acesti receptori se aflau „pe aceeasi lungime de unda” cu un tip special de mesageri chimici, cunoscuti sub numele de „morfine endogene” sau „endorfine”. Endorfinele sunt narcotice naturale ale corpului, neurotransmitatorii care controleaza durerea si creeaza placerea. In corpul tau se afla drogurile fericirii!

Atunci cand faci exercitii fizice, razi cu pofta, faci dragoste sau te relaxezi in totalitate, creierul tau produce in mod natural endorfine. Iti este cunoscuta, probabil, senzatia de placere care te cuprinde atunci cand te cufunzi intr-o baie fierbinte intr-o zi de iarna sau cand savurezi mancarea ta preferata. Aceasta senzatie iti este oferita de endorfinele din corpul tau.

Dar acestea nu sunt doar o sursa de fericire. Deoarece sunt mediatori chimici, endorfinele creeaza mai multe conexiuni in creierul tau, astfel ca, de fiecare data cand in corpul tau sunt secretate endorfinele, devii, practic, mai inteligent. Si fiecare celula din corpul tau detine receptori de endorfine.

Nu-i asa ca-i grozav? Nu numai ca fiecare celula din corpul tau simte fericirea, dar cu cat alegem mai des sa fim fericiti, cu atat devenim mai inteligenti.

Modul in care creierul si corpul tau comunica pentru a te instiinta ca e timpul sa fii fericit este de la o celula la alta. Un mesaj chimic se declanseaza intr-o celula, ia forma unei endorfine si declanseaza o vibratie care „starneste entuziasmul” celulelor vecine, care isi dau seama ca se intampla un lucru extraordinar si rezoneaza cu el. Apoi mesajul se raspandeste de la o celula la alta. Sub forma unui val de placere. Atunci cand simti un val de placere, te simti fericit deoarece fiecare celula din corpul tau iti impartaseste aceasta senzatie.

Cand am auzit de doctorul care ii ajuta pe dependentii de droguri sa scape de dependenta prin inducerea sub hipnoza a aceleiasi senzatii oferite de droguri, am incercat sa aplic metoda in cazul fericirii. Multi dintre cei carora le-am aplicat metoda au reusit sa experimenteze acele stari de fericire si placere aproape imediat si fara sa fie nevoie de o inducere a hipnozei: totul s-a intamplat prin folosirea unei tehnici simple de imaginare.

Oamenii care au incercat aceasta metoda au descoperit ca se simt imediat grozav. Le ceream sa-si aduca aminte de situatii in care creierul lor a secretat cele mai multe endorfine si sa intensifice culorile si luminile imaginilor care prezentau amintirile respective. Apoi le ceream sa-si deruleze la nesfarsit acele amintiri frumoase. Unii ajungeau intr-o stare atat de ridicata de surescitare si radeau cu atata pofta, incat erau pe punctul de a cadea de pe scaunele pe care stateau.

De atunci, am invatat numerosi oameni cum sa-si provoace o eliberare imediata de endorfine in corp. De curand, un psihiatru mi-a scris sa-mi spuna ca a folosit tehnica pe pacientii care sufereau de depresie si aceasta i-a ajutat foarte mult.

 

Fericire „de firma”

Profesorul Mihaly Csikszentmihalyi, de la Universitatea Chicago, a studiat timp de 30 de ani fericirea. Deoarece nu a reusit sa faca rost de fonduri pentru cercetarile sale (fericirea nu a fost considerata un subiect suficient de serios pentru a fi studiat in mod stiintific), s-a bazat pe ceea ce el numeste „experiente/stari optime” sau „flux”.

In urma cercetarilor sale, el a identificat 8 trasaturi specifice experientei optime: starile de fericire, de placere si de implinire pe care le simti atunci cand desfasori o activitate.

Fiecare trasatura serveste drept declansator al fericirii: un mod de a transforma o experienta banala intr-o experienta optima, placuta, de curgere. Pe masura ce le vei citi, s-ar putea sa-ti vina unele idei cu privire la cum poti crea mai multe ocazii de a le trai si, implicit, de a experimenta starea de flux.

 

Cei 8 declansatori ai fericirii sunt:

1) Scopuri clare

A avea un scop (o intentie sau un obiectiv) clar actioneaza ca un principiu organizator asupra atentiei noastre, filtrand experientele acumulate si readucand o serie de optiuni infinite la una atent selectata, care ne va permite sa ne concentram atentia asupra scopurilor noastre, sa detinem controlul asupra unei situatii, sa alegem lucrurile care ni se intampla si sa raspundem cu atentie situatiilor care se ivesc in viata noastra.

Prin urmare, cea mai simpla metoda de a transforma orice sarcina intr-o experienta optima este aceea de a ne fixa un scop (o intentie sau un obiectiv) legat de acea sarcina.

In cazurile in care sarcina este prea plictisitoare, repetitiva sau neinteresanta, intentia noastra nu trebuie sa fie legata de aceasta. De ex., a trai cu intentia de „a fi complet absorbit de activitatea pe care o desfasori si de situatie” poate transforma o plimbare plictisitoare cu masina intr-o meditatie de tip zen; a trai cu intentia de „a desfasura orice activitate cu pasiune si entuziasm sau ca si cand aceasta ar fi cel mai important lucru din lume” poate transforma experienta spalatului vaselor intr-o activitate placuta.

2) Feedback imediat

Mai tii minte cand, copil fiind, jucai „cald-rece”? Cu cat te apropriai mai mult de „telul” tau, obiectul ascuns pe care il cautai, ti se spunea „cald”. Cu cat te indepartai mai mult de el, ti se spunea „rece”.

Motivul pentru care acest joc este atat de popular si pentru care a depasit granitele culturale este acela ca creierul uman este conceput la fel ca un sistem cibernetic: face progrese deoarece are un scop clar si opereaza mereu modificari pentru a atinge acel scop. La fel ca o racheta de croaziera. Totusi, ca sa functioneze la parametrii optimi, trebuie sa-i dam mereu informatii cu privire la traseul pe care il urmam.

3) Abilitatea de a te concentra asupra sarcinii pe care o ai de indeplinit la un moment dat

Adeseori, geniile care se caracterizeaza prin faptul ca se aseamana cu acei jongleri de la circ care fac acrobatii cu farfurii: ei au abilitatea de a desfasura mai multe activitati in acelasi timp. Si, cu toate acestea, o trasatura care apare in mod constant in cercetarea creativitatii si fluxului este aceea ca ambele apar mai degraba atunci cand te concentrezi asupra unei singure sarcini. De fapt, atunci cand a fost intrebat cum a reusit sa descopere legea gravitatiei, Isaac Newton a dat un raspuns care a devenit celebru: „Si tu ai fi reusit s-o descoperi daca ti-ai fi petrecut tot timpul gandindu-te la ea.”

4) Posibilitatea atingerii scopului

Unul dintre factorii-cheie in recuperarile cu succes de pe urma unei boli este speranta: credinta ca, in timp, situatia se va imbunatati. In acelasi fel, daca ne dorim sa transformam o experienta obisnuita intr-una „optima”, trebuie sa ne cream speranta sau perspectiva ca vom fi in stare sa ducem cu succes la indeplinire o sarcina data. Sansele noastre de reusita se maresc de fiecare data cand alegem atitudini si activitati pe care le putem controla si care ne maresc sansele de a obtine ce ne dorim pe moment sau in viitor. Pregatirea, intreprinderea unor actiuni zilnice si invitatia dresata altor persoane de a ni se alatura in realizarea viselor si scopurilor noastre vor contribui la obtinerea reusitei si le vor face pe acestea din urma mai credibile in mintile si in sufletele noastre, intarindu-ne credinta ca vom reusi sa le realizam prin identificarea unei cai mai evidente catre succes.

5) Implicare totala

Intotdeauna m-au uimit oamenii care practica alpinismul. De ce ar dori cineva sa faca asa ceva? De ce ar aspira cineva la acelasi nivel de atitudini pe care il demonstreaza un pui de soparla? Aparent, nu ai nimic de castigat din asta. Si ceea ce ma uimeste si mai mult este faptul ca cei mai buni alpinisti sunt considerati cei care aleg cel mai bun traseu de a ajunge in varf, si nu primii care ajung acolo. Alpinistii apreciaza la alti alpinisti abilitatea de a alege o ruta interesanta, si nu faptul ca au ajuns la destinatie.
In aceasta consta atractia: sa escaladezi un munte de dragul escaladatului. Multi alpinisti povestesc ca, atunci cand ajung in varful unei stanci, dupa ce au traversat o portiune de munte mai greu accesibila, isi doresc sa o ia din nou de la capat. Si tot asa.
Odata, am cunoscut un instructor de alpinism care a creat un „examen de admitere” extrem de interesant la cursurile sale de avansati. Le-a dat elevilor aspiranti o sarcina extrem de dificila. Instructorul le-a spus ca va lua o hotarare in momentul in care acestia vor ajunge in varful muntelui. Apoi s-a ascuns in spatele unui „varf fals” (o portiune stancoasa care seamana cu un varf de munte), aflat la jumatatea traseului.

Cand elevii ajungeau la varful fals, instructorul le observa reactiile: acestia constatau ca, in loc sa fi ajuns la destinatia, se aflau abia la jumatatea drumului. Cei care au fost dezamagiti de acest lucru au picat examenul, iar cei ale caror inimi s-au umplut de bucurie cand au vazut ca mai au jumatate de traseu de parcurs au fost primiti cu bratele deschise.

Conform teoriei lui Csikszentmihalyi, „cea mai buna experienta” rezulta din acest gen de activitate „teleologica”: o activitate satisfacatoare prin ea insasi, ce se opune celei care necesita un scop. Cand desfasuram anumite activitati nu doar de ochii altora sau pentru a castiga bani, ci din pasiune sincera pentru acea activitate, vom trai din ce in ce mai des starea de flux.

6) Pierderea timiditatii

Unul dintre lucrurile pe care oamenii hipnotizati de mine mi le povestesc dupa ce trec prin aceasta experienta este acela ca le permite, uneori pentru prima data in viata lor adulta, sa scape de sentimentul de timiditate. Desi toti traim cu acest sentiment inca din copilarie, la varsta de 5 ani incepem deja sa ne judecam in functie de perceptiile pe care cei din jurul nostru le au asupra noastra. Cand vom reusi sa deveni complet absorbiti de o experienta optima, vom reveni la acel sentiment care ne asigura ca ceea ce facem si ceea ce simtim conteaza mult mai mult decat parerile altora.

7) Senzatia ca detii controlul asupra propriei vieti

Un studiu efectuat de New York Times arata ca este important sa simtim ca detinem controlul asupra propriilor vieti.

Sentimentul ca detii controlul asupra vietii tale, ca ai un cuvant de spus cu privire la lucrurile care se petrec in viata ta are consecinte importante asupra sanatatii tale fizice si psihice… Intensificarea acestui sentiment in randul barbatilor si femeilor din sanatorii i-a facut mai fericiti si mai plini de viata si – faptul cel extraordinar – le-a micsorat cu 50% rata mortalitatii intr-un interval de 18 luni.

Intensificarea acestui sentiment s-a facut prin intermediul unor schimbari simple: pacientilor din sanatoriu li s-a permis sa hotarasca meniul, orele la care doresc sa primeasca telefoane si modul in care doresc sa-si aranjeze mobila in camera.
Preluand controlul asupra celor mai simple elemente care intra in alcatuirea vietii noastre (unde ne asezam, cum sunt aranjate obiectele pe biroul nostru sau lucrurile pe care le privim atunci cand visam cu ochii deschisi), vom avea sanse din ce in ce mai mari sa fim fericiti in fiecare zi.

8) Distorsiunea timpului (de ex., senzatia ca, in loc de cateva minute, au trecut cateva ore si invers)

„Pune mana timp de 1 minut pe o soba incinsa si iti va parea o ora. Petrece o ora in compania unei fete frumoase si iti va parea un minut. In ASTA consta relativitatea.” – Albert Einstein

Ai observat vreodata ca, atunci cand faci anumite lucruri, timpul pare sa se scurga mult prea repede sau mult prea incet?

Iata cateva dintre activitatile mele preferate care imi dau senzatia ca timpul este incetinit sau accelerat:

• Sporturi care imi testeaza capacitatile fizice.

• Cititul unei carti instructive.

• Redarea corecta a perspectivei, a luminii si a umbrelor atunci cand desenez.

• Sofatul pe un teren accidentat.

• Atunci cand dansez, cand aud ritmul unei melodii si ma misc in mod expresiv pe el.

• Cand meditez, cand descalcesc itele unor probleme si gasesc solutii rationale la ele.

• Atunci cand ma delectez cu mancaruri exotice si observ diferentele subtile de aroma.