Halucinatiile lui Chopin, un simptom al epilepsiei (studiu)

Halucinaţiile de care suferea compozitorul Frederic Chopin, mort în 1849 la vârsta de numai 39 de ani, erau fără îndoială provocate de o epilepsie la nivelul lobului temporal, relatează luni cercetătorii, citaţi de AFP.
Nici un membru al familiei Chopin nu s-a bucurat de o stare de sănătate prea bună. Asemenea rudelor lui şi Chopin tuşea des, suferea de infecţii pulmonare, febră şi, spre sfârşitul vieţii, de migrene. Aceste simptome erau amplificate de o stare de depresie.
Potrivit oamenilor de ştiinţă polonezi, compozitorul nu ar fi murit de tuberculoză, cum s-a crezut până acum, ci din cauza unei fribroze chistice, o afecţiune ereditară care afectează plămânii. Această posibilitate nu a fost încă confirmată deoarece guvernul polonez a refuzat efectuarea de teste ADN pe inima artistului, păstrată la Varşovia.
În plus, Chopin suferea adesea de halucinaţii.
Doi medici spanioli specializaţi în radiologie şi neurologie de la spitalul din Lugo (Spania) au dorit să afle ce se ascundea în spatele viziunilor lui Chopin. În acest sens au cercetat scrierile lui George Sand, de care compozitorul a fost multă vreme apropiat.
Rezultatul cercetărilor lor a fost publicat marţi în revista de specialitate Medical Humanities a British Medical Journal (BMJ).
O biografie a compozitorului (consemnată de Bernard Gavoty în 1985) vorbeşte despre un incident care a avut loc în timpul unui concert privat, susţinut la Manchester în august 1848. Chiar în momentul în care îşi interpreta sonata în Si minor, compozitorul s-a ridicat în grabă de la pian, chiar înainte de scherzo. 'Am văzut cum ies din pian acele creaturi blestemate, care mi-au mai apărut în faţa ochilor într-o noapte mohorâtă într-o mânăstire din Mallorca', povesteşte el într-o scrisoare adresată fiicei lui Georges Sand.
Într-o călătorie făcută zece ani mai târziu la Mallorca, Georges Sand scria că mânăstirea 'era plină de fantasme şi teroare pentru el'. Altă dată, tot la Mallorca, în timpul unei ploi puternice, Chopin nu a mai putut distinge visul de realitate şi a văzut 'cum se îneacă într-un lac', 'se convingea pe sine însuşi că era mort', relata scriitoarea.
Cercetătorii au descoperit că Chopin îşi amintea perfect halucinaţiile, care se făceau simţite de regulă seara şi coincideau adesea cu infecţiile acute şi cu creşterea temperaturii. De cele mai multe ori erau complexe, iar imaginea morţii devenise o temă repetitivă.
În cele din urmă, medicii au stabilit că Chopin suferea probabil de o formă de epilepsie la nivelul lobului temporal, ale cărei simptome includeau halucinaţiile vizuale complexe, de regulă de scurtă durată, fragmentare, cu subiecte repetitive, însoţite adesea de stări de angoasă, 'exact ca cele de care suferea compozitorul'.