Hemoroizii interni

Hemoroizii sunt vene submucoase dilatate, localizate la nivelul anusului sau în partea inferioară a rectului. Este o patologie comună atât la femei cât și la bărbați, des întâlnită la persoanele cu vârsta cuprinsa între 45 și 65 de ani; totuși prevalența acestora este greu de stabilit în rândul populației generale deoarece multe cazuri sunt asimptomatice.

Există două tipuri de Hemoroizi: interni (localizați în interiorul rectului) sau externi (localizați sub pielea din jurul anusului, sunt vizibili).

Hemoroizii interni nu sunt vizibili sau palpabili datorită localizării lor și rar sunt simptomatici, cel mai frecvent simptom fiind sângerările după defecație. (1)

Cauzele apariției hemoroizilor interni

• Apar datorită unor presiuni la nivelul rectului, cum ar fi forțarea în timpul defecației
• Constipația cronică
• Diareea cronică
• Dieta săracă în fibre
• Sarcina (hemoroizii pot să apară datorită presiunii exercitate de făt la nivelul pelvisului)
• Obezitatea
• Sedentarismul (2)

Clasificarea hemoroizilor interni

• Gradul 1 – hemoroizi profunzi, în interiorul anusului fără a se extinde în afara lui, care pot fi vizualizați doar prin colonoscopie sau anoscopie
• Gradul 2- hemoroizii se extind în afara anusului în timpul defecației și apoi se retrag spontan
• Gradul 3- hemoroizii se extind în afara anusului în timpul defecației dar nu se mai retrag ci este nevoie de reducerea lor manuală (trebuie împinși înapoi)
• Gradul 4- stadiul sever, nu pot fi reduși manual și necesită neapărat evaluare medicală deoarece există risc de a dezvolta complicații (3)

Simptomatologia hemoroizilor interni

Cele mai comune simptome sunt sângerările rectale, nedureroase și iritații ale pielii din jurul anusului ce cauzează prurit. Sângerările rectale sunt exprimate prin apariția sângelui proaspăt, de culoare roșu deschis, în materiile fecale sau acesta este observat în vasul de toaletă. Cantitatea de sânge pierdut este în general mică, în cazuri rare se pot pierde și cantități semnificative care duc la anemie.

Alte simptome sunt: durerea sau disconfortul care apar în special în timpul defecației, senzație de arsură, scurgeri ale materiilor fecale, zona anală este greu de curățat. (2, 4, 5)

Diagnosticul hemoroizilor interni

Cel mai util în punerea diagnosticului este examenul fizic și aflarea istoricului medical al pacientului. Examinarea fizică se face în decubit lateral al pacientului și constă în efectuarea tușeului rectal (explorarea rectului cu degetul efectuată de medic) și o anoscopie. Aceasta permite vizualizarea hemoroizilor interni care sunt ca niște vene dilatate de culoare albastru-violaceu. Tușeul rectal nu permite palparea hemoroizilor decât dacă aceștia sunt trombozați.

Uneori este nevoie de o examinare mai avansată prin colonoscopie sau sigmoidoscopie pentru a elimina alte posibile cauze de sângerare. La persoanele cu vârsta peste 50 de ani este indicată explorarea completă a colonului.
Investigații complementare precum testele hematologice sunt utile în identificarea unei posibile anemii provocată de sângerările hemoroidale sau a unei coagulopatii. (6, 7)

Diagnosticul diferențial

• Hemoroizi externi
• Fisura anală
• Boală inflamatorie intestinală
• Abces perianal
• Cancer colorectal, cancer anal (7)

Complicații

Hemoroizi necesită tratament corespunzător, altfel există riscul apariției complicațiilor; în cazul hemoroizilor interni cea mai frecventă este hemoragia în urma căreia apare anemia. Alte complicații pot să apară după tratamentul chirurgical: ulcerații, infecții, durere severă, etc. (8)

Tratament

Hemoroizii interni se gestionează în funcție de simptome și gradul lor de severitate. Măsuri de schimbare a dietei și a stilului de viață se vor adopta pentru toate gradele de hemoroizi interni. Tratamentul medicamentos sau intervențiile chirurgicale fără excizie (exemplu: ligatura hemoroizilor) sunt indicate pentru gradul 1, 2 sau 3. Intervenția chirurgicală cu practicarea exciziei hemoroizilor interni (hemoroidectomie) este indicata pentru gradele 3 și 4.

Tratamentul conservator este de primă intenție în cazul hemoroizilor de grad 1 sau 2 și constă în adoptarea unor reguli sănătoase în ceea ce privește obiceiurile alimentare și aplicarea locală a unor creme sau supozitoare pe baza de hidrocortizon. Nu este recomandată utilizarea lor pe termen lung. Nitroglicerina se poate utiliza local pentru combaterea spasmului de la nivelul sfincterului anal, însă atenție la reacțiile adverse precum hipotensiunea.

Intervențiile chirurgicale se recomandă în cazurile mai severe a hemoroizilor interni, cazuri cu complicații, și poate fi de mai multe tipuri: tratamentul cu ligaturi (cu benzi elastice), scleroterapie, fotocoagularea cu lumină infraroșie, hemoroidectomia. Ligatura cu benzi elastice este o procedură minim-invazivă și constă în legarea hemoroizilor astfel încât aceștia nu mai au vascularizației și vor degenera în câteva zile. Scleroterapia contă în injectarea hemoroizilor interni cu o soluție chimică ce va duce la cicatrizarea acestora. Fotocoagularea cu lumină infraroșie, tot o procedură minim-invazivă, ajută la distrugerea hemoroizilor interni însă este contraindicată la pacienții cu coagulopatii. Hemoroidectomia constă în rezecarea țesutului hemoroidal și este terapia aleasă atunci când toate celelalte posibilități de tratament au fost fără succes.

Întotdeauna medicul va alege cea mai potrivită metodă de terapie ținând cont de simptome, de severitate și de istoricul medical al pacientului. (4, 7)

Prevenție

Pentru a evita agravarea hemoroizilor interni sau a scădea riscul apariției lor trebuie respectate câteva reguli simple:

• Aport lichidian crescut
• Consumul zilnic de fibre alimentare
• Exerciții fizice, trebuie evitat stilul de viață sedentar
• Evitarea constipației
• Pierdere în greutate dacă este nevoie
• Igienă intimă riguroasă