Henagliflozin și efectele sale anti-aging la pacienții cu diabet zaharat de tip 2

Un studiu multicentric, randomizat, dublu-orb și controlat cu placebo, publicat recent, a investigat efectele inhibitorului cotransportorului sodiu-glucoză de tip 2 (SGLT2), henagliflozin, asupra markerilor de îmbătrânire la pacienții cu diabet zaharat de tip 2. Studiul a fost realizat între martie și decembrie 2023.
Diabetul zaharat de tip 2 este o afecțiune metabolică a cărei prevalență globală este în creștere rapidă, estimându-se că va afecta aproximativ 700 de milioane de persoane până în 2045. Procesul de îmbătrânire accelerează progresia diabetului prin acumularea celulelor senescente, inflamație cronică de grad redus și afectarea funcțiilor imune și metabolice. Totodată, micro-mediul patologic al diabetului favorizează senescența celulară. Inhibitorii SGLT2, inițial dezvoltați pentru controlul glicemic, au fost propuși ca mimetici ai restricției calorice, cu posibile efecte anti-aging.

Despre studiu

Studiul publicat în Cell Reports Medicine a inclus 142 de pacienți cu diabet zaharat de tip 2, randomizați în două grupuri: 69 în grupul henagliflozin și 73 în grupul placebo. Demografic și clinic, grupurile au fost echilibrate. Media de vârstă a fost de aproximativ 51,7 ani, iar indicele de masă corporală de aproximativ 28 kg/m².

Intervenția a constat în administrarea zilnică de 10 mg henagliflozin timp de 26 de săptămâni. Obiectivul primar a fost modificarea lungimii telomerilor, iar obiectivele secundare au inclus biomarkeri metabolici și imunologici, precum și profiluri metabolomice.

Rezultate

1. Modificarea lungimii telomerilor

• Henagliflozin a determinat o creștere semnificativă a lungimii telomerilor față de placebo (diferență medie: 0,06; interval de încredere 95%: 0,02 – 0,11; p = 0,011).
• 90,5% dintre pacienții din grupul henagliflozin au prezentat o creștere a lungimii telomerilor, față de 65,6% în grupul placebo.

2. Parametri metabolici

• Scădere semnificativă a glicemiei à jeun și a hemoglobinei glicozilate în grupul henagliflozin față de placebo.
• Reduceri semnificative ale greutății corporale și ale indicelui de masă corporală (−3,55 kg și −1,32 kg/m², respectiv).
• Creștere semnificativă a nivelurilor de β-hidroxibutirat (p = 0,002), sugerând o trecere metabolică spre cetogeneză.

3. Markeri ai sistemului IGF-1

• Creștere semnificativă a nivelului de IGFBP-3 (p = 0,013).
• Tendință de scădere a raportului IGF-1/IGFBP-3 în grupul henagliflozin, fără semnificație statistică.

4. Răspuns imun și inflamație

• Creștere semnificativă a expresiei granzymei B în limfocitele T citotoxice (p = 0,033).
• Tendință de creștere a expresiei perforinei, fără semnificație statistică.
• Reducere semnificativă a acidului uric seric (p < 0,001), cu posibile implicații antiinflamatorii.
• Nu s-au observat modificări semnificative ale citokinelor inflamatorii majore (IL-6, IL-10, IFN-γ).

5. Metabolomică serică

• Henagliflozin a modificat semnificativ 53 de metaboliți, în special:
• Creșterea tiaminei, cu impact asupra metabolismului energetic și mitocondrial.
• Scăderea fosfatidilcolinei, fosfatidiletanolaminei și sfingozinei, molecule asociate cu procese de îmbătrânire și imunomodulare.
• Enrichment-ul metabolic a evidențiat modificări semnificative în căile metabolismului tiaminei și al aminoacizilor D.

6. Siguranță

• Henagliflozin a fost bine tolerat, fără evenimente adverse grave legate de tratament.
• Incidența totală a evenimentelor adverse a fost similară între grupuri (14 pacienți în fiecare grup).
• Nu s-au înregistrat cazuri de cetoacidoză diabetică.

Interpretare

Henagliflozin a demonstrat un potențial semnificativ de a acționa asupra markerilor biologici ai îmbătrânirii, prin:

• extinderea lungimii telomerilor;
• modularea axei GH/IGF-1;
• ameliorarea parametrilor metabolici;
• creșterea activității celulelor T citotoxice;
• modificarea semnificativă a profilului metabolomic seric.

Aceste rezultate susțin ipoteza că inhibarea reabsorbției renale a glucozei are efecte sistemice cu impact asupra îmbătrânirii biologice. De asemenea, ele confirmă asemănările mecanistice dintre SGLT2i și restricția calorică, fără a impune restricții alimentare stricte.

Concluzii

Henagliflozin ar putea deveni o strategie terapeutică promițătoare nu doar pentru controlul glicemic, ci și pentru încetinirea procesului de îmbătrânire la pacienții cu diabet zaharat de tip 2. Acesta acționează prin multiple căi: metabolice, hormonale, imune și metabolomice. În viitor, SGLT2i ar putea avea un rol central în managementul integrat al pacienților vârstnici, cu multiple comorbidități legate de vârstă.

Studiile viitoare vor trebui să exploreze efectele pe termen lung ale henagliflozinului, utilizarea altor doze sau combinații terapeutice (precum GLP-1RAs), dar și să valideze biomarkerii metabolomici identificați ca ținte potențiale anti-aging.