Hiperestezia (sensibilitatea crescută la stimuli)

Hiperestezia reprezintă sensibilitatea crescută la stimuli. Termenul provine din limba greacă: hyper (foarte) şi aisthesis (senzaţie) şi este cel mai frecvent folosit pentru a desemna o sensibilitate tactilă crescută. Se poate referi însă şi la hipersensibilitate auditivă, olfactivă sau vizuală. Reprezintă o afecţiune atipică, deoarece un stimul de o intensitate scăzută poate genera o senzaţie intensă dureroasă. [1]

În cazul hiperesteziei cutanate, pielea reacţionează excesiv, printr-o senzaţie de durere şi o sensibilitate crescută. Un procent semnificativ din populaţia afectată manifestă o intoleranţă acustică severă (hiperstezie auditivă). Această patologie implică şi sensibilitate crescută la stimuli olfactivi, gustativi sau vizuali. Pacienţii cu acest tip de simptome au un comportament bizar de cele mai multe ori, având tendinţa de izolare. [2]

Hiperestezia reprezintă o boală destul de rară, caracterizată printr-o sensibilitate neobişnuită a pielii sau a altor organe de simţ la orice fel de stimuli.

Persoanele ce suferă de această patologie pot acuza senzaţii ce nu au un punct de plecare şi resimt stimularea senzorială ca fiind extrem de intensă, aproape de nesuportat. Aceşti pacienţi vor fi tot timpul agitaţi din cauza percepţiei excesive şi a simţurilor exagerate. Este frecventă dobândirea hipersensibilităţii la nivelul mai multor organe de simţ.

Alte simptome asociate pot fi reprezentate de ameţeli, cefalee, greţuri, vărsături, insomnie, agitaţie, confuzie, tulburări de memorie sau de comportament. [3]

Cel mai adesea, afecţiunea este strâns legată de stimularea excesivă a sistemului nervos central.

Dacă se suspectează că hiperestezia este cauzată de o afecţiune cronică, este indicat un consult neurologic, în vederea examinării pacientului. Unele afecţiuni neurologice cronice pot avea ca manifestări hiperesetezia în stadiile precoce, iar depistarea acestora poate îmbunătăţi semnificativ prognosticul pacientului. [4]

Cauze

Cele mai frecvente cauze ale hipersteziei în cazul adulţilor sunt reprezentate de:

stimularea excesivă a sistemului nervos;

• afecţiuni neurologice acute: Zona Zoster;
  
• afecţiuni neurologice cronice: neuropatii periferice, radiculopatii, leziuni ale talamusului posterior.

Afecţiunile considerate posibile cauze ale hiperesteziei în cazul copiilor sunt:

ADHD;

• autismul;
• sindromul X fragil.

Această problemă de sănătate poate fi declanşată de o largă varietate de factori. În general, simptomele apar în condiţii de hiperactivitate a sistemului nervos central, în special în zone precum cortexul cerebral sau centrii nervoşi medulari.

Efectele acestei stimulări nervoase persistă, de regulă, timp de 3 sau 6 ore. În unele cazuri, efectele hiperesteziei durează doar câteva ore, dacă aceasta este cauzată de procese intrinseci, de la nivelul sistemului nervos central, şi nu de persistenţa unor stimuli externi. [3]

O cauză a stimulării excesive a centrilor nervoşi corticali şi medulari o reprezintă consumul excesiv de cafea. Totuşi, aceasta nu este o cauză majoră şi efectele excesului de cofeină dispar într-un interval de aproximativ 3-5 ore.

În unele cazuri, nu este implicat un stimul extern, hiperestezia fiind cauza hiperactivităţii zonei cerebrale responsabile de declanşarea senzaţiilor dureroase. Şi în acest caz, simptomul dispare în decurs de câteva ore. [1]

Pe de altă parte, neuropatiile periferice pot leza complet nervii din cadrul sistemului nervos periferic, fie în cadrul complicaţiilor cronice ale diabetului, fie consecutiv unor traumatisme. Neuropatiile reprezintă cea mai frecventă afecţiune cronică ce provoacă hiperestezie cutanată. Durerea este descrisă frecvent de pacienţi ca o senzaţie cronică de arsură însoţită de sensibilitate crescută la atingere. În cazuri extreme, unii pacienţi nu pot tolera nici chiar acoperirea picioarelor cu o pătură în timp ce stau în pat. [5]

Totodată, pacienţii ce prezintă radiculopatii pot acuza hiperestezie din cauza afectării funcţionale a nervilor periferici, ce poate provoca modificări senzoriale. În cazul radiculopatiilor, leziunea este localizată la nivelul rădăcinii nervului implicat. Cu toate acestea, durerea şi celelalte simptome asociate pot fi exprimate în zone diferite ale corpului, definind astfel conceptul de durere proiectată (spre exemplu, afectarea rădăcinii unui nerv cervical poate provoca o durere localizată la nivelul antebraţului). Poliradiculopatia se referă la situaţia în care sunt afectate două sau mai multe rădăcini nervoase. [6]

Şi în prezenţa leziunilor localizate la nivelul talamusului, în special cele din zona posterioară, poate apărea o senzaţie dureroasă excesivă. Acest tip de leziuni pot produce iniţial o pierdere sau o scădere a percepţiei senzaţiilor dureroase la nivelul jumătăţii contralaterale a corpului. [2, 5]

Hiperestezia cutanată a fost asociată, de asemenea, cu erupţiile herpetice, ce provoacă o erupţie de tip vezicular, extrem de dureroasă. În acest caz, durerea intensă este localizată la nivelul traiectului nervos afectat şi ocazional, la nivelul mâinilor sau picioarelor. Durerea poate fi continuă sau intermitentă, de obicei având o durată de una până la patru săptămâni. Poate apărea concomitent cu erupţia cutanată sau o poate preceda cu câteva zile, îngreunând în unele cazuri stabilirea corectă a diagnosticului. [7]

În sfera pediatrică, hiperestezia poate fi provocată de ADHD (sindromul deficitului de atenţie cu hiperactivitate). Conform experţilor, sindromul poate declanşa sensibilitatea tactilă, copiii putând reacţiona excesiv, inclusiv prin plâns la simpla atingere cutanată a diferitelor părţi ale corpului.

Alte posibile cauze ale hipersensibilităţii copiilor pot fi autismul şi sindromul X fragil.

Autismul este detectat în cazul copiilor mici frecvent în jurul vârstei de 3-4 ani, odată cu inserţia socială a copilului. În cazul acestei patologii, hiperestezia nu reprezintă problema principală, ci dificultăţile de socializare şi comunicare, precum şi imposibilitatea de adaptare la schimbare.

Sindromul X fragil este o boală genetică ce poate conduce, de asemenea, la autism. [3]

Semne şi simptome

Alte semne şi simptome ce pot fi asociate hiperesteziei sunt reprezentate de:

• cefalee;
  
• greţuri şi vărsături;
  
• confuzie, dezorientare;
  
• agitaţie psihomotorie, iritabilitate;
  
• insomnii.
  

Diagnostic

Nu există teste diagnostice standardizate în vederea investigării acestei patologii. Aşadar, investigaţiile vor fi ghidate de particularităţile pacientului şi afecţiunile asociate ale acestuia.

Cu toate acestea, dacă se suspectează o afecţiune neurologică, integritatea sistemului nervos poate fi investigată în cadrul unui examen neurologic şi prin consultarea istoricului pacientului privind expunerea la substanţe toxice sau abuzul de cafea ori alcool.

Pot fi efectuate, de asemenea, teste sanguine în vederea determinării nivelului glucozei şi al vitaminelor din sânge.

Imagistica medicală are un rol important în detectarea tumorilor talamice.

Testele de conducere nervoasă sunt folosite pentru a investiga integritatea funcţională a sistemului nervos. [2]

Tratament

Tratamentul hiperesteziei depinde de afecţiunea de fond ce a cauzat-o şi de simptomele prezente. Principalul scop îl reprezintă vindecarea bolii în cauză ce va duce ulterior la dispariţia hipersensibilităţii.

În cursul puseelor dureroase, este recomandată plasarea pacientului într-o încăpere răcoroasă, întunecată şi liniştită până la încetarea crizei. Practicarea unor exerciţii aerobice şi de control al respiraţiei poate contribui la remiterea episodului dureros prin asigurarea unui oxigenări adecvate a corpului şi prin eliminarea dioxidului de carbon, concomitent cu alţi agenţi iritanţi.

Ca tratament de fond, fizioterapia poate reduce frecvenţa răspunsurilor exagerate la diferiţi stimuli externi.

Cazurile în care acest simptom este prezent într-o manieră cronică pot fi ameliorate prin vindecarea afecţiunii în cauză şi administrarea de anxiolitice, analgezice sau anticonvulsivante.

O altă abordare terapeutică o poate constitui administrarea vitaminei B12 ca supliment alimentar.

Terapia ocupaţională este recomandată în cazul pacienţilor cu hiperestezie tactilă, presupunând efectuarea unor activităţi de natură productivă ce au drept rezultat redirecţionarea gândirii şi a preocupărilor, diminuând astfel frecvenţa şi intensitatea puseelor dureroase. [2, 3]