Hipotiroidism și hipertiroidism: două fețe ale aceleiași glande

Tiroida, o glandă de mici dimensiuni, având forma unui fluture și o greutate ce nu depășește 30 de grame, are un rol esențial în organism. În ciuda mărimii sale reduse, impactul asupra sănătății este major, deoarece influențează activitatea fiecărei celule, a tuturor țesuturilor și organelor – de la piele, mușchi și oase, până la sistemul digestiv, creier și inimă.

Care sunt bolile tiroidiene?

Exista doua categorii principale de boli tiroidiene cele care vizează productia de hormoni (prea mare sau prea mica) si cele care presupun cresterea si dezvoltarea de noduli. Statisticile medicale arata ca nodulii tiroidieni sunt foarte frecventi (aproape 50% din populatia de peste 50 de ani prezinta acest diagnostic), însă vestea buna este ca cei mai multi dintre acestia nu sunt cancerosi.

Cele mai cunoscute disfuncții ale tiroidei, hipotiroidismul și hipertiroidismul, afectează glanda în moduri distincte și, în consecință, se manifestă clinic diferit.

Ce este hipotiroidismul?

Hipotiroidismul apare cel mai frecvent ca urmare a bolii Hashimoto – o afecțiune autoimună în care organismul produce anticorpi ce atacă și distrug celulele tiroidiene, împiedicând astfel funcționarea normală a glandei.

Hipotiroidismul reprezintă diminuarea funcției glandei tiroide și, în majoritatea cazurilor, este de natură primară, adică determinată de afecțiuni care atacă direct tiroida. Totuși, există și forme secundare, apărute prin afectarea axei hipotalamo-hipofizare, unde secreția de TSH este redusă, ceea ce împiedică stimularea glandei.

În hipotiroidism, metabolismul organismului încetinește considerabil. Ritmul cardiac scade, tranzitul intestinal devine lent, iar capacitatea corpului de a produce căldură se diminuează. Toate aceste procese duc la apariția unor simptome variate și adesea severe.

Manifestările hipotiroidismului includ:

• oboseală fizică și psihică intensă, cu lipsă de energie;
• scăderea dorinței sexuale;
• dificultăți de concentrare și tulburări de memorie;
• somnolență și apatie;
• creștere în greutate, chiar și cu un apetit normal sau scăzut;
• constipație cronică;
• piele rece, uscată și lipsită de elasticitate;
• fragilitatea părului și a unghiilor, căderea părului (inclusiv din sprâncene);
• edeme (retenție de apă, în special la nivelul feței);
• frilozitate (senzația constantă de frig);
• crampe musculare, dureri articulare și musculare (artralgii, mialgii);
• modificări ale ciclului menstrual;
• depresie, apatie și, în cazuri severe, psihoză sau chiar comă;
• surditate;
• gușă (în unele cazuri).

Un aspect important este faptul că tulburările de greutate sunt aproape definitorii pentru această boală. Persoanele cu hipotiroidism constată adesea că, deși fac eforturi să rămână active și să facă sport, kilogramele nu doar că nu dispar, dar pot chiar să crească. În multe situații, însă, oboseala accentuată îi determină pe pacienți să adopte un stil de viață sedentar, ceea ce amplifică și mai mult dezechilibrul ponderal.

Ce este hipertiroidismul?

Hipertiroidismul, în schimb, are mai multe posibile cauze, cea mai comună fiind boala Graves, o afecțiune autoimună responsabilă de aproximativ 85% dintre cazuri. Aceasta se asociază frecvent cu gușa și exoftalmia (proeminența globilor oculari) și afectează în special femeile.

Pe lângă boala Graves, hipertiroidismul poate fi declanșat și de:

• Nodulii tiroidieni autonomi – formațiuni care produc hormoni fără a mai răspunde mecanismelor normale de reglare.
• Tiroidite – inflamații ale glandei tiroidiene, cu evoluție și cauze variate.
• Aport excesiv de iod – consumul regulat al unor alimente foarte bogate în iod poate stimula tiroida să producă hormoni în exces.
• Anumite medicamente – de exemplu, amiodarona (un antiaritmic utilizat în cardiologie) poate favoriza apariția hipertiroidismului.

În hipertiroidism, metabolismul organismului este accelerat peste limitele normale, ceea ce duce la o serie de manifestări clinice caracteristice.

Simptome frecvente ale hipertiroidismului:

• transpirații abundente și senzație de căldură excesivă (bufeuri);
• insomnie și alte tulburări de somn;
• dificultăți de concentrare, probleme de memorie și încetinirea gândirii coerente;
• tahicardie (ritm cardiac crescut), palpitații și, uneori, apnee;
• iritabilitate, neliniște, anxietate;
• pierdere semnificativă în greutate, chiar dacă apetitul rămâne normal sau crescut;
• oboseală cronică și slăbiciune musculară;
• tulburări digestive (diaree, vărsături, modificarea consistenței scaunelor);
• sete excesivă;
• dereglări menstruale (oligomenoree) și scăderea libidoului;
• ginecomastie (la bărbați);
• fragilitatea unghiilor, uneori cu desprinderea acestora (onicoliză);
• prezența gușei (mărirea vizibilă a glandei tiroide).

Un aspect important este faptul că scăderea în greutate nu este benefică în hipertiroidism. Aceasta apare în principal prin pierderea masei musculare, ceea ce determină slăbiciune generalizată și afectarea stării de sănătate.

Cum diagnosticăm afecțiunile tiroidiene?

Atât hipotiroidismul, cât și hipertiroidismul pot fi depistate prin teste de laborator ce măsoară nivelul hormonilor tiroidieni din sânge. În cazul suspiciunii de hipotiroidism, medicul verifică de obicei nivelurile de TSH (hormonul de stimulare tiroidiană). Determinarea valorilor de tiroxină (T4) ajută la confirmarea diagnosticului și la stabilirea severității bolii.

Tratamentul hipertiroidismului

Ținta principală este reducerea producției excesive de hormoni tiroidieni sau limitarea efectelor acestora asupra organismului.

Medicație antitiroidiană:

• Substanțe precum metimazolul sau propiltiouracilul reduc sinteza hormonilor tiroidieni.
• Se administrează pe termen lung, sub supraveghere medicală.

Beta-blocante:

• Medicamentele precum propranololul reduc simptomele cardiace (palpitații, tahicardie) și tremorul, fără a influența însă nivelul de hormoni.

Iod radioactiv (I-131):

• Distruge selectiv țesutul tiroidian hiperactiv.
• Este una dintre metodele standard de tratament, mai ales la adulți.
• După procedură, mulți pacienți dezvoltă hipotiroidism și necesită terapie de substituție cu levotiroxină.

Tratamentul chirurgical (tiroidectomie):

• Indicat în cazurile severe, cu gușă voluminoasă, suspiciune de cancer sau lipsa răspunsului la alte terapii.
• Necesită ulterior tratament substitutiv pe viață.

Recomandări de stil de viață:

• Limitarea consumului excesiv de iod (sare iodată, suplimente cu iod).
• Monitorizarea atentă a greutății și a stării musculare.
• Menținerea unei rutine echilibrate de somn și reducerea factorilor de stres, care pot agrava manifestările.

Nu ignorați simptomele!

Dacă vă regăsiți în simptomele menționate – oboseală accentuată, variații inexplicabile de greutate, palpitații sau sensibilitate excesivă la frig ori căldură – este recomandat să solicitați un consult endocrinologic. Un set simplu de analize de sânge (TSH, FT4, FT3) poate confirma diagnosticul și vă poate ajuta să începeți tratamentul adecvat. Cu o schemă terapeutică bine condusă și monitorizare periodică, echilibrul hormonal poate fi restabilit, iar calitatea vieții îmbunătățită semnificativ.