Italia: reforma din sanatate cu optiuni curajoase

Zilele acestea a revenit in discutie bugetul pentru Sanatate, aproximativ 100 de miliarde de euro, suma declarata insuficienta de catre administratiile regionale. Intr-adevar, cheltuielile pentru sanatate fata de Produsul Intern Brut /PIB/ sunt printre cele mai scazute din tarile europene, dar cu greu vor putea fi marite, nu numai din cauza cunoscutei datorii publice, ci mai cu seama din cauza unei politici nechibzuite care nu a stiut sa adapteze varsta de pensionare la cresterea consistenta a duratei vietii, consemneaza Il Messaggero.
S-ar putea reflecta pentru a vedea modalitatea rationalizarii cheltuielilor pentru obtinerea unui avantaj maxim in favoarea bolnavilor. Evident, nimeni nu detine bagheta magica, dar totusi nimeni nu vrea sa aiba un rol nepopular. Este nepopular sa se spuna ca Italia are la ora actuala un numar excedentar de paturi de spital, si este si mai nepopular sa se sugereze ca trebuie redus numarul paturilor, transformandu-le partial in asa numitele locuri day-hospital, mai putin costisitoare, si eliminand o parte din numeroasele spitale mici, multe dintre ele ineficiente si aflate la o distanta relativ mica unele de altele. Inchiderea spitalelor mici, care pot fi utilizate ca centre de asistenta medicala pentru batrani, este si o necesitate sanitara, fiindca, cu mici exceptii, sunt periculoase cand se ocupa de marea patologie in cazurile de urgenta, in timp ce sunt excesive pentru micile patologii care ar trebui sa-si gaseasca tratamente adecvate in structuri teritoriale. In acest sens, trebuie intensificata formarea unor grupuri de medici specialisti in medicina generala, care reprezinta la ora actuala inca o minoritate. Aceste grupuri pot permite o mai buna asistenta chiar si in zilele de sarbatoare si mai cu seama pot asigura acele interventii mici care altminteri aglomereaza excesiv serviciile de prim ajutor in detrimentul pacientilor care au in schimb o reala nevoie.
Cheltuielile spitalicesti reprezinta un procent foarte important din bugetul sanitar si de aceea trebuie analizata posibilitatea reducerii nu numai a paturilor de spital. Se inregistreaza un exces de birocratie administrativa si deci un personal in exces din cauza unui sistem invechit de contabilitate care nu si-a insusit inca metodele informatice. Acest lucru este valabil si in ce priveste fisele medicale si toata formularistica pentru diferitele analize, si pentru care s-ar putea folosi sistemele electronice moderne. La fel se pot rationaliza si multe alte servicii: Italia poseda mai multe TAC-uri, Rezonante magnetice si Pec decat multe alte tari europene. Ar fi oportuna concentrarea acestor servicii, la fel ca si diagnosticarea bio-chimica si histologica in asa fel incat sa poata fi deservite concomitent mai multe spitale.
In multe regiuni italiene s-au acreditat multe structuri private. Sanatatea trebuie sa fie esentialmente publica iar privatul trebuie sa deserveasca numai in mod complementar si sa pastreze un minimum de concurenta. Trebuie reamintit faptul ca profitul in Sanatate este de multe ori in defavoarea pacientilor si al Serviciului sanitar national, asa cum o demonstreaza scandalurile din ultimele luni. Sunt necesare mai multe controale pentru a se evita ca interventii modeste sa fie vandute fraudulos ca interventii complexe cu respectivele costuri.
Pentru sanatate, Italia nu cheltuieste mai mult decat alte tari occidentale. Dimpotriva, cheltuielile totale (aproximativ 9 la suta din PIB, cheltuieli publice si private) sunt mai mici fata de media din OECD. Totusi sistemul sanitar italian, care la nivel international este considerat in ansamblu bun din punct de vedere calitativ, este permanent in conditia de a ridica probleme pentru conturile publice, de a lasa nemultumite multe paturi ale cetatenilor si in fine de a crea un periculos teren de contact intre politica si chiar crima organizata.
Eforturile pentru insanatosirea situatiei financiare a sectorului sanatatii dureaza de mai multi ani si anumite rezultate se vad deja. In 2007, serviciul national sanitar a cheltuit circa 102,5 miliarde de euro, cu o crestere de 2,9 la suta fata de anul precedent. Cresterea este modesta, daca se tine seama ca in urma cu cativa ani cresterile medii erau de 7 la suta. Decalajul global de 3,2 miliarde, in puternica scadere fata de 2006, este cel mai scazut din ultimii ani.
Dar ce reprezinta aceasta uriasa suma de bani? Trebuie spus ca cheltuielile pentru personal reprezinta 32,5 la suta din costurile totale, aproximativ 33 de miliarde. Circa 80 la suta din aceasta suma este necesara platirii medicilor si asistentilor, restul este pentru personalul administrativ. Cheltuielile farmaceutice reprezinta 15 la suta din total, iar in ultima vreme acestea sunt in scadere. In rest, fara a intra in detalii, se pot face unele consideratiuni. In primul rand, rolul spitalelor: dupa cum am spus, in Italia exista prea multe si numarul lor trebuie redus. In al doilea rand, tendintele demografice arata ca in urmatorii ani vor exista tot mai multi batrani si va fi inevitabila consolidarea asistentei teritoriale si in special a celei la domiciliu.
In sfarsit, o ultima observatie se refera la necesitatea punerii la punct a unui sistem de cercetare in domeniul sanatatii; un dispozitiv complex cum este acela al sanatatii trebuie in permanenta modificat, imbunatatit si utilizand chiar experienta altora. In loc sa ne plangem, conchide autorul, a venit vremea sa studiem serios modul de a evita risipa si a utiliza mai bine resursele disponibile, pentru a eficientiza cat mai mult serviciile sanitare.