L-sepiapterina promițătoare în prevenirea nefropatiei lupice prin protejarea celulelor endoteliale renale

Un studiu publicat în Lupus Science & Medicine de cercetători de la Medical University of South Carolina, conduși de Dr. Jim Oates, propune o nouă strategie pentru prevenirea nefropatiei lupice: protejarea funcției celulelor endoteliale renale prin reducerea inflamației, fără a suprima sistemul imunitar. Studiul a demonstrat că expunerea celulelor endoteliale la L-sepiapterină – un potențator al sintezei de oxid nitric – reduce inflamația și activează căi genetice protectoare.

Context

Lupusul eritematos sistemic este o boală autoimună complexă, în care sistemul imunitar atacă propriile țesuturi. În cazul nefropatiei lupice, sistemul imunitar atacă rinichii, provocând inflamație, deteriorare tisulară și, în cele din urmă, insuficiență renală terminală.

• La momentul diagnosticului de lupus, între 15% și 30% dintre pacienți prezintă deja nefropatie.

• Până la 50% dintre pacienții cu lupus dezvoltă în timp afectare renală.

• Aproximativ jumătate dintre aceștia ajung la stadiul final de boală renală.

Tratamentele actuale pentru nefropatia lupică se bazează pe imunosupresie. Deși eficiente, acestea cresc susceptibilitatea la infecții. Prin urmare, există o nevoie urgentă pentru strategii terapeutice care reglează inflamația fără a afecta imunitatea sistemică.

Despre studiul actual

Echipa de la MUSC a utilizat ser provenit de la pacienți cu lupus și nefropatie activă, stocat într-o biobancă și prelucrat cu ajutorul South Carolina Clinical & Translational Research Institute. Acest ser a fost aplicat pe celule endoteliale renale umane, observându-se:

• Dereglări ale funcției celulelor endoteliale

• Activarea căilor inflamatorii

• Scăderea expresiei genelor implicate în producerea de oxid nitric, un mediator protector vascular

Însă, atunci când celulele au fost expuse concomitent la ser inflamator și L-sepiapterină, au fost observate:

• Reducerea inflamației

• Creșterea expresiei genelor implicate în sinteza oxidului nitric (NO), prin activarea enzimei eNOS (sintaza endotelială de oxid nitric)

Rezultate

Rolul oxidului nitric și eNOS

Oxidul nitric este esențial pentru:

• Menținerea fluxului sanguin renal

• Prevenirea scurgerii celulelor imune în țesut

• Reducerea stresului oxidativ și a inflamației

În condiții patologice (obezitate, fumat, diabet), eNOS poate deveni disfuncțional și produce superoxid, un radical liber dăunător, în loc de NO.

„eNOS este o moleculă de tip yin și yang”, afirmă Dr. Oates. „Poate fi antiinflamator sau, în absența cofactorilor adecvați, poate genera stres oxidativ.”

Efectele L-sepiapterinei

• L-sepiapterina a restaurat funcția eNOS, favorizând producerea de NO.

• A redus expresia genelor asociate cu inflamația și stresul oxidativ.

• A crescut expresia genelor protectoare în celulele endoteliale expuse la serul de lupus activ.

O abordare nouă și mai sigură

Tratamentul propus nu afectează sistemul imunitar în ansamblu, ci acționează local, asupra funcției celulare endoteliale, prin restabilirea echilibrului redox.

„Vasculatura este poarta de intrare în organe. Dacă o putem proteja, putem preveni deteriorarea renală”, afirmă Dayvia Russell, managerul laboratorului și primul autor al studiului.

Concluzii

Studiul propune o strategie terapeutică inovatoare, focalizată pe:

• Modularea funcției celulelor endoteliale renale

• Evitarea imunosupresiei sistemice

• Reducerea inflamației prin reglarea producției de oxid nitric

Această abordare ar putea preveni afectarea renală în lupus și alte boli vasculare inflamatorii.

Perspective viitoare

• Următorul pas este testarea efectului L-sepiapterinei pe modele animale de lupus.

• Dacă rezultatele vor fi confirmate, echipa își propune un studiu clinic de tip proof-of-concept la om.

• Unul dintre genele activate de L-sepiapterină este scăzută în rinichii pacienților cu diabet zaharat de tip 2, ceea ce sugerează potențialul de extindere al terapiei către alte boli vasculare cronice.

„L-sepiapterina ar putea avea aplicații nu doar în lupus, ci și în diabet sau alte boli vasculare”, subliniază Russell.