Legătura dintre taurină și îmbătrânire

Un nou studiu publicat de Fernandez et al. în revista Science în iunie 2023 evaluează dacă taurina — un aminoacid cu multiple roluri biologice — poate fi considerată un biomarker al îmbătrânirii. Deși cercetări anterioare (inclusiv studiul lui Singh et al. din 2023) au arătat o scădere a concentrațiilor de taurină odată cu vârsta și posibile beneficii ale suplimentării, noul studiu aduce o perspectivă mai nuanțată, folosind date longitudinale și transversale din trei cohorte umane distincte și din modele animale.

Context

Taurina (acid 2-aminoetansulfonic) este implicată în homeostazia energetică, funcția mitocondrială, imunitate și reglarea stresului oxidativ. Deoarece riscul bolilor cronice crește odată cu vârsta, scăderea taurinei a fost propusă anterior ca potențial marker sau chiar cauză a proceselor de îmbătrânire. Studiul publicat în Science în 2023 de Singh et al. sugera că suplimentarea cu taurină poate îmbunătăți healthspan și lifespan la animale. Totuși, alte cercetări nu au confirmat aceste asocieri, unele sugerând chiar creșteri ale nivelului de taurină odată cu înaintarea în vârstă.

Despre studiul actual

Fernandez și colaboratorii au investigat modificările legate de vârstă ale concentrațiilor de taurină circulantă și posibilele corelații cu starea de sănătate în:

• Trei cohorte umane mari, din zone geografice diferite:

  • Studiul Longitudinal Baltimore privind Îmbătrânirea (BLSA)

  • Studiul asupra Îmbătrânirii din Insulele Baleare

  • Studiul Predictiv de Medicină (PREMED)

• Model animal:

  • Rhesus macaques (3–32 ani), cu măsurători seriate

  • Șoareci C57BL/6J (9–27 luni), în cadrul SLAM (Study of Longitudinal Aging in Mice)

Studiul a utilizat atât abordări longitudinale (măsurători repetate la aceiași indivizi), cât și abordări transversale (măsurători unice la indivizi de vârste diferite).

Au fost evaluate și asocieri între taurina circulantă și indicatori de sănătate funcțională precum:

• Forța musculară (funcție motorie grosieră)

• Masa corporală (homeostazie energetică)

Rezultate

• Taurina NU a scăzut odată cu vârsta în niciuna dintre cele trei specii analizate (oameni, primate non-umane, șoareci):

  • La femei, s-a observat o creștere a taurinei odată cu vârsta

  • La bărbați, taurina a rămas relativ constantă

  • Doar la șoarecii masculi nu s-au observat modificări

• Variabilitatea interindividuală a fost mai mare decât schimbările determinate de vârstă, ceea ce sugerează o influență substanțială a altor factori personali.

• Asocierile dintre taurină și starea de sănătate au fost inconsistente:

  • Nu s-au identificat relații clare sau constante între nivelurile de taurină și forța musculară sau greutatea corporală

  • Rezultatele au variat în funcție de vârstă, specie, sex și cohortă

Concluzii

• Taurina nu este un biomarker universal al îmbătrânirii: concentrațiile nu scad sistematic cu vârsta, iar variația între indivizi depășește influența vârstei.

• Asocierile cu starea de sănătate sunt contextuale, fără o legătură clară sau predictivă.

• Astfel, nivelurile scăzute de taurină nu pot fi considerate un indicator robust sau o cauză a îmbătrânirii biologice.

• Potențialele beneficii ale suplimentării cu taurină necesită evaluări individualizate, deoarece efectele pot depinde de contextul fiziologic și temporal specific fiecărei persoane.

Implicații

Deși taurina rămâne un compus cu funcții biologice multiple și potențial terapeutic, utilizarea sa ca marker de îmbătrânire trebuie reanalizată critic, în lumina noilor dovezi. În absența unor asocieri clare și constante cu vârsta sau starea de sănătate, strategiile de intervenție bazate pe suplimentare cu taurină trebuie ghidate de alte considerente decât simpla presupunere că nivelurile scad cu vârsta.