Leucoaraioza

Leucoaraioza este reprezentată de apariția unor zone anormale, difuze și confluente, la nivelul substanței albe cerebrale, cu margini net delimitate.

Leucoaraioza este frecvent înregistrată în rândul persoanelor vârstnice, care prezintă anumiți factori de risc cardiovasculari, precum hipertensiunea aerterială, etc.

Conforma datelor din literatura de specialitate, incidența maximă a leucoaraiozei este înregistrată în rândul persoanelor care au suferit un accident vascular cerebral ischemic, subtip lacunar. Din totalitatea bolnavilor diagnosticați cu accident vascular cerebral ischemic, aproximativ 7% prezintă leucoaraioză la examinarea imagistică neurologică.

De asemenea, o incidență crescută a leucoaraiozei poate fi întâlnită în rândul persoanelor diagnosticate cu demență vasculară sau non-vasculară (prezentă în cadrul bolii Alzheimer, demența degenerativă).
Studiile realizate în acest sens au demonstrat faptul că, leucoaraioza este mult mai frecvent înregistrată în cazul demenței vasculare. Din totalitatea bolnavilor diagnosticați cu demență de origine vasculară, 2/3 din bolnavi au fost depistați cu leucoaraioză. Totodată, din totalitatea bolnavilor cu demență apărută în contextul bolii Alzheimer, aproximativ 30% prezintă leucoaraioză.

În contextul proceselor de îmbătrânire fiziologică a organismului uman, leucoaraioza poate apărea ca expresie a îmbătrânirii țesuturilor cerebrale. În rândul unui grup de persoane cu vârste cuprinse între 50 și 75 de ani, asimptomatice, leziunile confluente și difuze, specifice leucoaraiozei, au fost înregistrate în aproximativ 10% din cazuri. [1], [2], [3], [4], [5]

De ce apare leucoaraioza?

Principalele cauze care determină apariția leucoaraiozei:

• Afecțiunile cerebrale ischemice, precum accidentul vascular cerebral ischemic lacunar sau tranzitor. Leucoaraioza apărută în acest context poartă denumirea de „leucoaraioză ischemică”.
• Arteriopatia Dominantă Autosomală Cerebrală, caracterizată prin migrenă, simptome depresive tranzitorii și accident vascular cerebral ischemic tranzitor (caracterizat prin leucoaraioză și zone lacunare).
• Angiopatia cerebrală amiloidă sporadică.

Alte afecțiuni sau condiții patologice care pot determina apariția leucoaraiozei:

• micro-hemoragia cerebrală
• afecțiuni caracterizate prin distrugerea pereților vaselor cerebrale de dimensiuni reduse
• glioza
• pierderea sau deformarea tecii de mielină
• alterarea barierei între lichidul cefalorahidian și creier.

De asemenea, există anumiți factori de risc care pot facilita apariția leucoaraiozei:

• vârsta înaintată,
• hiperhomocisteinemia,
• hiperlipidemia,
• diabetul zaharat
• hipertensiunea arterială,
• fumatul,
• abuzul de alcool,
• consumul de droguri. [1], [2], [3], [4], [5]

Caracteristicile clinice ale leucoaraiozei

Bolnavii diagnosticați cu leucoaraioză pot prezentaurmătoarele manifestări clinice:

• tulburări cognitive și executive caracteristice demenței
• tulburări de mers (înregistrate în 80% din cazurile de leucoaraioză)
• căderi frecvente
• depresie
• instabilitate vezicală. [2], [3], [4], [5]

Caracteristicile paraclinice ale leucoaraiozei

Investigațiile paraclinice efectuate în rândul persoanelor suspicionate cu leucoaraioză pot indica prezența a numeroase modificări patologice.

Tomografia computerizată de craniu nativ evidențiază prezența la nivel cerebral a unor zone difuze și confluente hipointense, cu margini net delimitate, însoțite de atrofia lobului frontal și posibila lezare a structurilor cerebrale care asigură controlul mersului.

Rezonanța magnetică de craniu (RMN T2 sau FLAIR) poate indica prezența unor zone difuze și confluente hiperintense, net delimitate.

Examenul histopatologic al fragmentelor de țesut cerebral prelevate, suspicionate cu leucoaraioză, poate indica prezența unor modificări la nivelul substanței albe cerebrale și a vaselor cerebrale de dimensiuni reduse.

• La nivelul substanței albe cerebrale, se pot decela lărgirea spațiilor perivasculare, paloarea mielinei, pierderea axonală și glioza.
• La nivelul vaselor cerebrale de calibru redus, se pate observa prezența artriosclerozei cu îngroșarea hialină a pereților vasculari, necroză fibrinoidă și lipohialinoza (termen care descrise dezorganizarea structurală a peretelui vascular, acesta fiind alcătuit din macrofage cu aspect spumos). [2], [3], [4], [5]

Tratamentul leucoaraiozei

Principalul mod de combatere şi prevenire a leucoaraiozei este cel de înlăturare a factorilor de risc. Astfel, se recomandă întreruperea fumatului și a consumului de alcool sau de droguri, combaterea hipertensiunii arteriale prin medicație cardiovasculară specifică, combaterea diabetului zaharat prin tratament hipoglicemiant (cu medicamente insulinice sau non-insulinice), respectarea unui regim alimentar hipocaloric, etc. [1], [5]