Leziune benignă

Leziune benignă

©

Autor:

Leziune benignă

Leziunile benigne se referă la orice modificare sau anomalie în structura normală a unui È›esut sau organ, care pot afecta diferite părÈ›i ale corpului uman È™i care în general nu prezintă un pericol pentru sănătatea generală a individului. DeÈ™i termenul „benign” sugerează absenÈ›a unui pericol semnificativ, este important să se înÈ›eleagă că leziunile benigne pot cauza în continuare disconfort È™i pot necesita monitorizare sau tratament adecvat. (1, 2)

Ce sunt leziunile benigne?

Leziune este un termen general folosit pentru a descrie o modificare anormală a È›esutului, care poate cuprinde o gamă largă de condiÈ›ii, de la o simplă roÈ™eață localizată până la cancerul extins. Leziunile benigne se caracterizează prin faptul că nu sunt considerate canceroase È™i nu se răspândesc în alte părÈ›i ale corpului. O leziune benignă poate fi o rană, o zonă acut inflamată, o arsură, o anomalie structurală congenitală sau alte tipuri de modificări ale È›esutului.

Prezente în diverse forme È™i localizări, leziunile benigne prezintă un prognostic favorabil È™i nu cauzează riscuri semnificative pentru sănătatea pacientului. Cu toate acestea, există situaÈ›ii în care leziunile benigne pot cauza simptome neplăcute, pot fi asociate cu complicaÈ›ii sau pot necesita tratament pentru a preveni eventualele consecinÈ›e negative. (1, 2, 8)

Tipuri comune de leziuni benigne

Există numeroase tipuri comune de leziuni benigne care pot afecta oamenii în diferite etape ale vieÈ›ii lor. Tipurile comune de leziuni benigne includ formaÈ›iuni cutanate, noduli È™i chisturi, tumori benigne ale organelor interne È™i leziuni benigne ale È›esutului osos sau fibros. Fiecare tip de leziune benignă are caracteristici distinctive È™i poate apărea în diverse locuri ale corpului.

Nevi (alunițe)

AluniÈ›ele reprezintă leziuni pigmentate care apar pe suprafaÈ›a pielii datorită acumulării de melanocite, celule responsabile de producerea pigmentului în piele. În general, aluniÈ›ele sunt considerate leziuni benigne È™i nu prezintă un pericol semnificativ pentru sănătate. Cu toate acestea, în unele cazuri, aluniÈ›ele pot suferi modificări È™i se pot transforma în melanom, o formă de cancer de piele agresivă. Melanomul este rezultatul unei creÈ™teri necontrolate È™i anormale a melanocitelor maligne. În contrast, aluniÈ›ele obiÈ™nuite nu se înmulÈ›esc în mod excesiv È™i nu invadează È›esuturile înconjurătoare.

Un studiu publicat în jurnalul eLife a identificat un mecanism molecular care explică modul în care se formează aluniÈ›ele È™i cum acestea pot să se transforme în melanom. Potrivit studiului, melanocitele care se transformă în melanom nu necesită neapărat mutaÈ›ii suplimentare, ele fiind influenÈ›ate de semnalele din mediu, care pot determina melanocitele să se dividă necontrolat sau să înceteze complet diviziunea. Cercetarea aduce în prim-plan importanÈ›a semnalelor de mediu È™i a modificărilor moleculare în formarea È™i transformarea acestor leziuni cutanate, deschizând noi direcÈ›ii în prevenirea, diagnosticarea È™i tratamentul melanomului. (3, 4, 6)

Keratoza seboreică

AfecÈ›iune cutanată comună caracterizată prin apariÈ›ia unor leziuni benigne pe suprafaÈ›a pielii, inclusiv pe față, scalp sau gât, care pot avea aspectul unor pete sau umflături de culoare variabilă, de la maro închis la galben sau negru. DeÈ™i leziunile pot fi neplăcute din punct de vedere estetic, keratoza seboreică nu este de obicei asociată cu un risc semnificativ de a se dezvolta într-un cancer de piele. DeÈ™i în general kerotoza seboreică este asimptomatică, există situaÈ›ii în care leziunile se pot irita È™i pot determina mâncărimi sau sângerări minore. (2, 9, 10)

Pistrui

Ephilides, cunoscuÈ›i È™i sub denumirea de pistrui, sunt mici pete pigmentate care apar pe piele, în special în zonele expuse la soare, precum faÈ›a, umerii, braÈ›ele È™i spatele. Considerate leziuni benigne, pistruii reprezintă o manifestare a pigmentării naturale a pielii, fiind caracterizaÈ›i prin depunerea excesivă a melaninei, pigmentul responsabil de culoarea pielii, în anumite zone. De obicei, pistruii au o dimensiune redusă, ce variază între 1 È™i 2 milimetri în diametru, È™i au o culoare variabilă, de la galben deschis la maro închis. Pistruii nu sunt asociaÈ›i cu niciun risc medical semnificativ È™i, în general, nu necesită tratament. Cu toate acestea, dacă pistruii sunt consideraÈ›i inestetici sau deranjanÈ›i, există opÈ›iuni de tratament disponibile. (9, 11)

Dermatofibromul

Un dermatofibrom reprezintă o leziune cutanată benignă compusă în principal din celule fibroblastice, care sunt responsabile de producerea fibrelor de colagen din È›esutul conjunctiv, care se dezvoltă în derm (stratul mijloc al pielii) È™i în È›esutul conjunctiv înconjurător. Dermatofibromul apare de obicei ca o proeminență fermă, cu o textură netedă, de culoare maronie sau roÈ™iatică. Dermatofibromul poate avea o mărime variabilă, de la câÈ›iva milimetri până la câÈ›iva centimetri în diametru. De obicei, dermatofibromul nu provoacă simptome, dar în unele cazuri poate fi însoÈ›it de mâncărime sau sensibilitate la atingere. (9, 12, 13)

Polipi

FormaÈ›iuni benigne care se dezvoltă în general în interiorul tractului digestiv, în special în colon È™i rect, care pot creÈ™te în dimensiune È™i care pot prezenta un risc crescut de a se transforma în leziuni canceroase. Majoritatea polipilor sunt benigni È™i nu provoacă simptome sau complicaÈ›ii. Dimensiunea polipilor constituie unul dintre principalii indicatori al riscului de malignitate. Polipii mai mici prezintă un risc scăzut de a se transforma în cancer, în timp ce polipii mai mari, în special cei cu dimensiuni de peste 2 centimetri, au un risc mai mare de a fi precursoarele cancerului colorectal.

Un studiu care a analizat rezultatele a peste 15.900 de colonoscopii efectuate între anii 2007 È™i 2018 de către 5 medici endoscopiÈ™ti a demonstrat faptul că riscul de cancer creÈ™te odată cu dimensiunea polipilor. Mai exact, niciun polip cu o dimensiune mai mică de 0,5 cm nu a fost canceros, în timp ce polipii cu o dimensiune de peste 3 cm au fost în 4,3% dintre cazuri canceroÈ™i. (5, 7)

Care e diferența dintre leziunea benignă și tumora benignă?

Leziunile È™i tumorile sunt termeni utilizaÈ›i adesea în mod interÈ™anjabil, dar există unele diferenÈ›e semantice între ele. Leziune este un termen general care se referă la orice modificare sau anomalie în structura normală a È›esutului sau organului. Leziunile pot fi cauzate de o varietate de factori, cum ar fi traumele, infecÈ›iile, inflamaÈ›ia sau creÈ™terea anormală a celulelor. Pe de altă parte, tumora se referă în mod specific la o creÈ™tere anormală a celulelor care formează o masă sau o structură distinctă. Atât tumorile benigne, cât È™i leziunile benigne sunt non-canceroase È™i nu se răspândesc în alte părÈ›i ale corpului. Tumorile benigne pot creÈ™te în dimensiune È™i pot cauza simptome locale, dar nu invadează È›esuturile din jur sau metastazează. Astfel, toate tumorile sunt leziuni, dar nu toate leziunile sunt tumori. Leziunile pot include, de asemenea, alte modificări ale È›esutului sau organelor, cum ar fi cicatricile, inflamaÈ›iile sau unele anomalii structurale. (2, 8)

Diagnosticul leziunilor benigne

Diagnosticul È™i tratamentul leziunilor È™i tumorilor depind de natura lor, locaÈ›ia È™i alte caracteristici specifice. Diagnosticul leziunilor benigne implică de obicei o examinare fizică a leziunii, anamneză medicală È™i, în unele cazuri, investigaÈ›ii suplimentare, cum ar fi o biopsie cutanată sau diferite examene de imagistica medicală. În anumite cazuri, medicul poate solicita efectuarea unor analize de sânge sau a altor teste de laborator pentru a evalua markerii biochimici sau genetici specifici, care pot fi asociate cu anumite tipuri de leziuni benigne. Este important să se facă o evaluare adecvată pentru a exclude posibilitatea unei leziuni maligne È™i pentru a stabili planul de tratament adecvat. (1, 2, 7, 9, 10)

Tratament pentru leziuni benigne

Tratamentul leziunilor benigne poate varia în funcÈ›ie de tipul È™i localizarea leziunii, precum È™i de simptomele asociate. Unele leziuni benigne pot necesita doar monitorizare regulată È™i observaÈ›ie atentă, în timp ce alte leziuni pot necesita intervenÈ›ie medicală sau chirurgicală. În cazul nevilor (aluniÈ›elor), de exemplu, dacă aceÈ™tia nu prezintă nicio schimbare sau simptom neobiÈ™nuit, medicul poate recomanda pur È™i simplu observarea lor È™i monitorizarea periodică pentru a detecta orice modificări. Dacă nevii devin iritanÈ›i, dureroÈ™i sau prezintă modificări în dimensiune, formă sau culoare, medicul poate decide să îi îndepărteze pe cale chirurgicală.

În mod similar, tratamentul dermatofibromului sau a keratozei seboreice nu este de obicei necesar, întrucât aceste leziuni sunt benigne È™i nu prezintă un risc semnificativ pentru sănătatea pacientului. În cazurile în care dermatofibromul sau keratoza seboreică cauzează simptome sau devin inestetice, opÈ›iunile de tratament pot include excizia chirurgicală, electrocauterizarea, crioterapia sau laseroterapia. (3, 9, 10, 12)

Importanța abordării corecte a leziunilor non-canceroase

Este esenÈ›ial să se acorde atenÈ›ie È™i să se ia în serios orice leziune sau modificare anormală a corpului. Cu toate că majoritatea leziunilor benigne nu reprezintă un pericol imediat pentru sănătate, este important să fie evaluate È™i tratate corespunzător pentru a exclude orice posibilitate de malignitate sau pentru a preveni complicaÈ›ii ulterioare. (1, 2, 8)


Data actualizare: 25-05-2023 | creare: 25-05-2023 | Vizite: 1305
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
  intră pe forum