Psiholog Calin Dragoman

Sunt psiholog cu specializare în consiliere psihologica cognitiv comportamentala.
Aici puteți avea acces la programe de optimizare și dezvoltare personală bazate pe diverse tipuri de meditație. Practic mindfulness și tehnici de mediație de 25 de ani.
Dacă vă preocupă găsirea unei metode de învățare eficientă sau sunteți preocupat de formarea continuă în profesie puteți alege citirea rapidă. Din ianuarie 2013 și pana în prezent am lucrat la dezvoltarea unui program specializat de învățare a deprinderii de citire rapida cu ajutorul calculatorului. Programul este accesibil în format online, pe www.speeread.ro

 

Citirea rapidă este un procedeu care constă în parcurgerea integrală a unui text, cuvânt cu cuvânt, cu viteză mai mare de 500 cuvinte pe minut. Viteza uzuală de citire este de aproximativ 250 cuvinte pe minut. Citirea rapidă optimizată începe de la 900-1000 cuvinte pe minut.

Așa cum am mai menționat deja procedeul de instruire și deprinderea propriu-zisă presupun citirea integrală a oricărui text, cu viteze de 3-4 ori mai mari decât viteza uzuală de citire și cu creșterea capacității de asimilare a informației. Ce anume ne permite să facem asta?

 

Argumentul 1:
Creierul nostru este astfel construit încât atunci când primim informație vizuală din mediu noi analizăm aspectul vizual al ei (formă, culoare etc.) în lobul frontal (partea din față a creierului) iar sensul informație (înțelesul informației pentru noi) în lobul occipital (partea din spate a creierului). Cumva creierul este construit să acorde atenție mai mare sensului informație și nu aspectului vizual. Orice cuvânt sau propoziție își păstrează sensul și dacă e scrisă cu litere negre pe fond alb și dacă e scrisă cu litere albe pe fond negru. Această înzestrare constructivă a creierului nostru ne permite, de exemplu, să recunoaștem sensul cuvintelor și dacă din ele lipsesc litere sau unele litere sunt greșite sau înlocuite cu cifre asemănătoare (creier, cre_er, cre1er). Antrenamentul în citirea rapidă va stimula cu precădere activitatea căii cerebrale dominante de procesare a sensului informației.

 

Argumentul 2:
Ochii au 2 înzestrări care ne permit să învățăm să citim rapid. O parte din mușchii oculari fac mișcări de focalizare pe text atunci când citim un cuvânt. Doar când vedem suficient de clar un cuvânt îl putem citi, adică putem extrage sensul informației din el, îl înțelegem. Apoi, alți mușchi fac saltul la următorul cuvânt. Pe perioada saltului noi nu citim nimic. În special mușchii care fac focalizarea au nevoie să fie antrenați pentru a citi mai repede. Cel mai interesant este că acești mușchi au capacitatea naturală să se miște mai repede. Această capacitate a fost măsurată. Citirea uzuală este pentru acești mușchi o citire lentă. Dar pentru a ajunge la capacitatea lor naturală de mișcare acești mușchi trebuie antrenați. Fiind vorba de mușchi cele mai bune rezultate se obțin prin regularitatea antrenării.

 

Argumentul 3:
A doua înzestrare a utilă pentru citire rapidă este capacitatea ochiului de a se focaliza pe grupuri de cuvinte alăturate în loc de câte un cuvânt atunci când citim. Aici este din nou important sensul acestor construcții de cuvinte alăturate. Dacă ele au sens atunci textul se parcurge mai repede și se înțelege mai ușor.

 

Argumentul 4:
Acest argument ne arată de ce viteza de citire uzuală este totuși semnificativ mai mică ( de 3-4 ori) decât viteza naturală de citire. Învățăm să citim cu voce tare și asta ne formează reflexul mișcării corzilor vocale atunci când citim. Acest reflex condiționat se permanentizează și corzile vocale se vor mișca imperceptibil și atunci când nu mai citim cu voce tare ci doar în gând. Acest reflex nu poate și nici nu e nevoie să fie anulat pentru a citi mai repede. Ceea ce vom face este să deprindem și reflexul non-mișcării corzilor vocale la citire. Acest lucru este posibil doar la viteze de citire de peste 900-1000 cuvinte pe minut pentru că la aceste viteze corzile vocale nu mai pot să se miște. Creierul este obișnuit să comande aceste mișcări la viteze mici de citire. La viteze mari nu va mai avea nevoie să facă asta și va putea să își redirecționeze resursele, prin antrenament, spre înțelegerea sensului informației.

 

Argumentul 5:
Înțelegerea și memorarea sunt mai bune la viteze mai mari de citire. Tocmai am văzut că vitezele de citire mai mari sunt cele normale iar cele uzuale sunt viteze de citire lente. Și în cazul memoriei viteza face diferența. Atunci când vedem ceva informația este percepută la nivelul ochilor. Celule receptoare din ochi au capacitatea să stocheze temporar informația vizuală. Aceste celule funcționează ca o memorie. Informația stă în celule un interval scurt de timp și abia apoi este transferată la creier și în memoria noastră de lucru. Cheia este să transferăm informația în intervalul optim de timp cât ea este încă întreagă, nealterată în celulele ochilor. Adică într-un interval de timp de aproximativ 100 milisecunde. La viteza uzuală de citire, de 250 cuvinte pe minut, avem nevoie de aproximativ 300 de milisecunde să citim un cuvânt în medie de 6-8 litere. De 3 ori mai lent decât ne permit celulele ochilor. Aici fenomenul cel mai comun care pune în evidență acest mecanism este reîntoarcerea pe text atunci când citim. Ne reîntoarcem pe text pentru că nu am înțeles ce am citit. Nu am înțeles pentru că informația ajuns incompletă de la ochi la creier. Și în cazul înțelegerii și memorării o viteza de citire de 900-1000 cuvinte pe minut este suficientă pentru a transfera informația de la ochi la creier în cele 100 de milisecunde cât timp ea este nealterată în celulele ochilor.

 

Acum este un moment bun să clarificăm și ce nu este citirea optimizată.

 

Multă lume a auzit și a practicat, de nevoie, ceea ce se numește citirea pe diagonală. Aceasta este o formă de parcurgere incompletă a unui text scris în încercarea de a afla ce informații utile se pot găsi prin el. Uneori e folositor să procedăm așa. Dar nici într-un caz nu putem face asta atunci când vrem să promovăm un examen sau să devenim specialiști într-un domeniu. În aceste cazuri avem nevoie să citim complet informațiile utile și să le înțelegem și asimilăm. Și avem nevoie să facem diferența între informația utilă și cea inutilă din domeniul nostru de activitate. În cazul citirii pe diagonală rămânem cu 20-30% din informație, în cel mai bun caz. În cazul citirii complete procentul este de 60-70% iar în cazul citirii rapide optimizate se apropie de 85-90%.

 

Un alt procedeu întâlnit și folosit pentru parcurgerea incompletă a textelor scrise este fotocitirea sau photoreading. Mirajul ”fotografierii” cu privirea a unui text și apoi a extragerii informației utile de acolo este foarte atrăgător. Doar că această tehnică e mai complicată decât pare la prima vedere și ea ne permite să asimilăm cam 10-20% din informația utilă dintr-un text, dacă o practicăm consecvent. Ceea ce presupune timp și antrenament. Ca și citirea pe diagonală. Ambele necesită învățarea și practicare unei tehnici. Iar rezultatele sunt cele menționate: parcurgerea incompletă a textelor și capacitate redusă de a asimila informația utilă din ele.

 

Totuși, cele două tehnici se pot dovedi utile în anumite situații. Si ele pot fi utilizate complementar cu citirea rapidă optimizată. Atunci când vrem să decidem dacă merită să citim un text nu e nevoie să-l citim complet ca să aflăm răspunsul. Putem utiliza una din cele două metode, în funcție de lungimea acelui text. Dacă avem un text mai scurt, un articol sau o nuvelă, de exemplu, putem să o parcurgem ”pe diagonală” și să aflăm astfel dacă atinge subiecte de interes pentru noi. Dacă da, citim apoi textul rapid și optimizat. Dacă textul e mai lung, o carte, un roman, un tratat de specialitate vom aplica mai degrabă metoda ”fotocitirii” pentru a ne decide. Răsfoim textul, căutăm pasaje semnificative etc. și apoi ne decidem. Odată decizia luată dacă e să citim, citim complet, rapid și optimizat. Mai mult decât atât. Instruirea în citire rapidă optimizată antrenează ochii, creierul și memoria. Astfel vom putea aplica mult mai eficient și cele două metode menționate anterior. Reversul însă nu e posibil. Degeaba învățăm metode diverse de parcurgere rapidă a textelor dacă nu ne antrenăm corespunzător și mușchii ochilor dar și creierul și memoria.

 

Ajunși aici poate ar merita să ne întrebăm cum citesc specialiștii și studenții din diverse domenii de activitate? Care dintre cele trei metode descrise mai sus o folosesc cel mai frecvent? Citirea pe diagonală, fotocitirea sau citirea completă? În orice domeniu al cunoașterii obiectul muncii este, de cele mai multe ori, transpus în formă scrisă. Cărți, articole, studii, romane, poezii etc. tot ce este scris trebuie citit. Inclusiv când redactezi un text el trebuie citit pentru a verifica că am transmis acolo informația utilă într-o formă corectă. Cititul este parte integrantă în orice proces de educare, instruire sau specializare.

 

Merită să poată fi practicat cititul în mod rapid, optimizat și eficient în toate aceste domenii?