Monitorizarea somnului

©

Autor:

Advertorial oferit de Dr. Floriana Boghez, Medic specialist neurolog
Bucuresti, Camil Ressu Nr.12, 0740962208

Diagnosticul oricarei tulburari de somn incepe prin anamneza pacientului si a partenerului (obiceiuri legate de somn si igiena somnului, calitatea si cantitatea somnului, randamentul diurn, comportamente anormale in somn, prezenta sforaitului, alte antecedente personale patologice, antecedente heredocolaterale), urmata de examinarea fizica atenta a pacientului.

Jurnalul de somn este o metoda prin care pacientul isi noteaza zilnic timp de una-doua saptamani date legate de somn si activitatea diurna: ora de culcare, latenta de adormire, numarul de treziri din timpul noptii, ora de trezire, calitatea somnului, randamentul diurn, prezenta somnolentei diurne, prezenta episoadelor de somn diurn, consumul de cafea si alcool, etc. Desi este o metoda subiectiva de apreciere a ritmului somn-veghe, jurnalul de somn contribuie la diagnostic si eventual stabilirea altor investigatii necesare.

Polisomnografia (PSG) este un studiu complex al somnului care inregistreaza nocturn mai multi parametrii importanti in somn: electroencefalografia, miscarile oculare, electrocardiograma, activitatea respiratorie, fluxul de aer nazal si oral, prezenta sforaitului, pulsoximetria, miscarile membrelor, pozitia corpului (decubit dorsal, ventral sau lateral). De cele mai multe ori se realizeaza noaptea, dar pentru persoane care au un ritm somn-veghe inversat (de exemplu, cei care lucreaza in schimburi) se poate inregistra si ziua. Indicatiile polisomnografiei sunt numeroase: narcolepsie, tulburari respiratorii, afectiuni neuromusculare, epilepsii, parasomnii, insomnii rezistente la tratament, etc.

Camera in care urmeaza a se efectua studiul somnului trebuie sa fie confortabila, bine aerisita, izolata fonic, monitorizata video permanent. Pacientul se prezinta in laboratorul de polisomnografie cu 1-2 ore anterior inceperii inregistrarii. Se imbraca cu o pijama comoda, iar tehnicianul monteaza electrozii necesari investigatiei: pe scalp pentru inregistrarea electroencefalografiei, lateral de globii oculari pentru a surprinde miscarile oculare, pe toracele anterior pentru electrocardiograma, pe membre pentru miscarile membrelor (in general la nivelul gambelor), centurile pentru torace si abdomen care detecteaza miscarile respiratorii, canula nazala pentru detectarea fluxului aerian, electrozi submandibulari care verifica tonsul muscular in timpul somnului si eventual microfon pentru sforait. Dupa ce montajul este realizat, pacientul este lasat 30-40 de minute sa se acomodeze cu electrozii si camera in care isi va petrece toata noaptea. In acest timp poate lua o cina usoara, poate citi, asculta muzica sau se poate uita la televizor. Apoi se stinge lumina si incepe investigatia. Toata polisomnografia este monitorizata si inregistrata video. In functie de toti acesti parametrii, medicul poate aprecia debutul si sfarsitul somnului, arhitectura somnului, numarul de treziri, numarul de miscari periodice ale membrelor in somn, functia respiratorie, existenta sau nu a apneei/hipopneei de somn sau a hipoventilatiei, a tulburarilor de ritm cardiac sau a comportamentelor anormale in somn (somnambulism, somnilocvia, tulburari de somn REM, etc.).

Exista polisomnografe care pot fi folosite si la domiciliu dar marile dezavantaje sunt ca nu exista inregistrare video si ca daca un electrod se desprinde din locul unde a fost montat, compromite destul de mult toata inregistrarea. Pe de alta parte, polisomnografia la domiciliu poate fi tolerata mai bine de catre unii pacienti care au probleme de adaptare atunci cand nu dorm acasa.

Poligrafia este o monitorizare portabila a somnului, adica se poate realiza la domiciliu. Spre deosebire de polisomnografie insa, poligrafia permite doar monitorizarea cardio-respiratorie. Este usor de folosit si de cele mai multe ori nu este nevoie de tehnician pentru a realiza montajul. Este mult mai ieftina decat polisomnografia, poate determina prezenta apneei de somn (desi in aceasta tulburare de somn standardul „de aur” in diagnostic il reprezinta polisomnografia realizata in laborator). Poligrafia masoara fluxul de aer, efortul respirator, electrocardiograma, pozitia corpului si oximetria.

Actigrafia reprezinta o metoda non-invaziva de inregistrare a raportului activitate/somn al pacientului timp de mai multe zile (ideal 1-2 saptamani). Actigraful are aspectul unui ceas care se fixeaza la incheietura pumnului (de preferat la mana non-dominanta) si pe baza unui senzor (un cristal piezoelectric) se inregistreaza toate miscarile mainii. Actigraful trebuie pastrat la mana toata perioada de inregistrare (eventual se indeparteaza in timpul dusului sau inotului, daca aparatul nu este rezistent la apa). La sfarsitul monitorizarii, in momentul in care el este conectat la computer, se obtine un grafic care indica zilnic cat timp pacientul a avut activitate motorie (s-a miscat) si cat timp a fost in repaus (cel mai probabil a dormit).

Actigrafia se foloseste in foarte multe tulburari de somn (mai ales in insomnie, tulburari de ritm circadian, sindromul picioarelor nelinistite, somnolenta diurna excesiva) si este o metoda obiectiva (fata de jurnalul de somn) de a aprecia ritmul somn-veghe pentru fiecare pacient in parte. Are marele avantaj ca permite o monitorizare de lunga durata in conditii normale, obisnuite de viata pentru pacient si are costuri destul de mici. Dezavantajul este ca fata de polisomnografie, nu aduce date referitoare la structura somnului. Poate fi oricand folosita pentru a aprecia eficienta tratamentului in tulburarile de somn.

Video-electroencefalografia reprezinta o inregistrarea electroencefalografica de lunga durata care dispune si de monitorizare video continua. Este standardul de aur pentru pacientii cu epilepsie, care de multe ori au crize epileptice in timpul somnului. In functie de fiecare pacient si de suspiciunea diagnostica a medicului, video-electroencefalografia poate fi combinata cu polisomnografia.

Testul latentelor multiple de adormire si testul de vigilenta se realizeaza tot cu ajutorul polisomnografului. Primul pune in evidenta si diagnosticheaza somnolenta diurna, iar al doilea este o metoda cantitativa de apreciere a vigilentei si implicit a somnolentei.

Aflati mai multe aici: www.polisomnografie.ro

Data actualizare: 29-05-2014 | creare: 22-05-2014 | Vizite: 2792
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeasi sectiune: