ROmedic Cabinete medicale Suceava Cabinete Optică medicală și optometrie Optică medicală și optometrie Suceava

Chirurgia cataractei: o șansă pentru îmbunătățirea calității vieții

Chirurgia cataractei: o șansă pentru îmbunătățirea calității vieții
Autor: dr. Cristina David, medic primar oftalmolog
Operația de cataractă îmbunătățește vederea și, ca urmare, calitatea vieții. Vederea bună este un element important în menținerea independenței. Extracția cataractei mai are încă un rezultat valoros: crește cantitatea de lumină ce stimulează fotoreceptorii retinieni ai celulelor ganglionare. Expunerea la lumină influențează profund sănătatea și psihologia umană.

Lumina strălucitoare a dimineții crește producția de cortizol, facilitează tranziția de la perioada de somn la procesele fiziologice diurne. Lumina naturală a zilei îmbunătățește dispoziția, reduce depresia și influențează pozitiv calitatea somnului nocturn. Aceste procese sunt toate ghidate de informația asupra nivelului de lumină ambientală furnizată de celulele ganglionare retiniene.

Fotoreceptorii celulelor ganglionare
Descoperirea fotoreceptorilor celulelor ganglionare din retina internă, în 2002, a revoluționat înțelegerea științifică a procesului fotorecepției retiniene. Înainte, bastonașele și conurile din retina externă erau considerate, în mod incorect, a fi sursa întregului proces de fotorecepție în retina umană. Funcția primară a fotoreceptorilor celulelor ganglionare este detectarea luminii ambientale. Mesajul lor este utilizat de centrii nervoși din cortexul nonvizual pentru optimizarea proceselor fiziologice.

Retina conține aproximativ 3000 de fotoreceptori ai celulelor ganglionare, cu largi câmpuri receptoare ce formează o rețea distribuită pe toată retina. Ei au nevoie de o lumină strălucitoare pentru a funcționa adecvat. Pragurile de strălucire luminoasă sunt mai crescute decât ale conurilor. Fotoreceptorii celulelor ganglionare conțin pigment melanopsinic sensibil la lumina albastră în corpul lor, în dendrite și în porțiunea intraretiniană a axonilor lor. Ei folosesc o formă intervertebrată de regenerare a fotopigmentului care nu necesită transportul retinoidului spre/de la epiteliul pigmentar retinian.

Bastonașele și conurile deservesc primar vederea conștientă în timp ce nou descoperiții fotoreceptori ai celulelor ganglionare mediază o gamă diversă de răspunsuri nonvizuale.

Fotoreceptorii celulelor ganglionare - în retina internă- trimit majoritatea informațiilor pentru controlul comportamental și biologic inconștient, spre nucleii suprachiasmatici și alți centrii nervoși din creierul nonvizual. Bastonașele și conurile - în retina externă – sunt fotoreceptori ce trimit informațiile pentru vederea conștientă spre centrii nervoși ai creierului vizual.

Fotorecepția celulelor ganglionare este inconștientă, deci nu putem recunoaște deficitul. Bastonașele, conurile și fotoreceptorii celulelor ganglionare lucrează împreună în anumite răspunsuri la lumină, cum este reflexul pupilar. Bastonașele și conurile induc răspunsul pupilar rapid, în timp ce fotoreceptorii celulelor ganglionare sunt responsabili pentru răspunsul post-iluminare după expunerea prelungită la lumină intensă.

Fotoreceptorii celulelor ganglionare formează o cale neuronală unică numită “tractul retino-hipotalamic”. Ea transmite informația despre iluminarea ambientală către mai mulți centri incluzând nucleul olivar pretectal implicat în răspunsul pupilar la lumină și către perechea de nuclei suprachiasmatici hipotalamici care sunt “principalul ceas biologic” al organismului uman. Aceștia orchestrează ritmul circadian care optimizează fiziologia, comportamentul neurobiologic și secreția hormonală pentru activitățile anticipate de-a lungul ciclului zilnic. Timpul biologic intern trebuie să se coreleze cu timpul extern ambiental pentru buna funcționare fiziologică. Această sincronizare (fotoantrenament) depinde în mod critic de fotoreceptorii celulelor ganglionare. Fiecare proces fiziologic, biochimic, hormonal din organism depinde de controlul circadian al nucleilor suprachiasmatici.


Dezavantajele perturbării ritmului circadian
Nucleii suprachiasmatici utilizează sistemul nervos autonom, secreția hormonală și căile neuronale directe pentru a-și transmite mesajele. Stimularea prin expunerea la lumina ambientală poate arăta că periodicitatea nucleilor suprachiasmatici este bine corelată cu cele 24 de ore ale unei zile. Perioada circadiană endogenă a nucleilor suprachiasmatici este moștenită ereditar, precisă și invariabilă cu vârsta. Ea variază între 22,5 și 25,5 ore, în medie 24,2 ore așa că nucleii suprachiasmatici necesită un timp de ajustare de aproximativ 12 minute zilnic.

Repetarea ciclului circadian al nucleilor suprachiasmatici fără a ține seama de timpul ambiental este denumită “free-running”.Aceasta este echivalent cu un ceas care merge prea lent sau prea repede. Ritmul biologic “free running” se desfășoară în sens contrar alinierii cu timpul geofizic de-a lungul zilelor și lunilor. Când noaptea biologică apare în timpul zilei geofizice, nucleii suprachiasmatici activează centrii somnului și secreția de melatonină perturbată reduce alerta. Oamenii sunt somnoroși în timpul orelor de lucru, odihna de prânz devine irezistibilă și apar insomnii netratabile în timpul nopții deoarece alerta circadiană îi ține treji în timpul nopții geofizice. Ciclurile biologice și geofizice se realiniază sau se separă din nou.

Disfuncția nucleilor suprachiasmatici se numește “cronodisrupție”. Cronodisrupția are multe forme, incluzând “free running” datorată deficitului de lumină sau orbirii. Clasic, simptomele cronodisrupției includ insomnia, somnolența în timpul zilei, oboseală, depresia și deficitele cognitive. Acestea apar în cadrul muncii în schimburi de noapte, la schimbarea de fus orar, datorită îmbătrânirii, deficitului de lumină și orbirii.

Majoritatea persoanelor fără vedere au ritmul circadian anormal datorită absenței fotoreceptorilor celulelor ganglionare. Mulți nevăzători descriu cronodisrupția lor cronică ca fiind aproape la fel de supărătoare ca și pierderea vederii. Toți pacienții cu enucleere bilaterală au fenomenul de “free running„ pentru că le lipsesc fotoreceptorii celulelor glanglionare care să alinieze timpul biologic al nucleilor suprachiasmatici cu timpul geofizic.

Unele tipuri de orbire afectează numai fotoreceptori cu conuri și bastonașe sau centrii vizuali corticali, cu toate că fotoreceptorii celulelor ganglionare și centrii nervoși non-vizuali pot funcționa normal. Orbirea corticală este un exemplu de orbire cu funcționare normală a celulor ganglionare retiniene. Acești pacienți pot păstra un antrenament circadian normal dacă folosesc suficientă lumină ambientală. Așadar, termenul orbire trebuie divizat în:

Orbire “numai vizuală” pentru pacienții care păstrează funcția fotoreceptoare a celulelor ganglionare în ciuda pierderii totale a fotoreceptorilor cu conuri și bastonașe și
Orbire totală pentru pacienții fără orice tip de fotorecepție.

Numeroase studii documentează faptul că pierderea vederii și orbirea sunt asociate statistic cu reducerea longevității. Speranța de viață variază direct proporțional cu acuitatea vizuală și vârsta de apariție a pierderii vederii. Chiar o afectare medie a vederii crește de 2 ori riscul de deces. Tot mai multe cercetări evidențiază implicarea procesului de cronodisrupție prin deficitul de fotoreceptori ai celulelor ganglionare ca o cauză a acestei asocieri.

Centrii nervoși suprachiasmatici joacă un rol critic în fiziologia zilnică. Disfuncția lor produce diverse morbidități. Toate celulele cu nucleu din organism au ceasuri circadiene similare cu cele din nucleii suprachiasmatici care controlează funcționarea lor zilnică. Fără semnale adecvate de la nucleii suprachiasmatici, ceasurile celulelor periferice din țesuturi și nivelele serice de metaboliți își pierd ritmicitatea lor diurnă. Perturbările metabolice și biochimice activează cascada stresului.

Funcționarea nucleilor suprachiasmatici este îmbunătățită de expunerea la lumină. Deficitul de lumină afectează funcționarea lor ritmică, slăbește abilitatea lor de a frâna cascada stresului, rezultând un nivel sporit de cortizol în sânge. Creșterea cronică a nivelului acestui glucocorticoid este puternic neurotoxică. În special, este dăunătoare pentru hipotalamus, un centru cheie al memoriei. Creșterea cronică a cortizolului poate micșora volumul hipotalamusului, produce declin cognitiv și crește riscul de apariție al bolii Alzheimer. Hipercortizolemia, chiar ușoară, contribuie la creșterea rezistenței la insulină.

De asemenea, induce hiperactivarea sistemului nervos simpatic, eliberând catecolamine care:
Cresc riscul cardiovascular
Produc agitație și insomnie
Induc depresia prin reducerea nivelului de serotonină în creier
Cresc inflamația datorită eliberării de cytokine proinflamatorii
Pacienții total nevăzători pot fi antrenați prin administrare zilnică de melatononină seara înainte de culcare, la aceeași oră. Această terapie elimină “alergarea liberă” a ceasului biologic, îmbunătățește calitatea vieții și poate crește longevitatea prin rezolvarea cronodisrupției, a anomaliilor endocrine, incluzând creșterea de catecolamine și glucocorticoizi.

Avantajele luminii strălucitoare
Lumina strălucitoare care stimulează răspunsul fotoreceptorilor celulelor ganglionare către centrii nervoși nonvizuali, are numeroase beneficii sistemice. Lungimile de undă scurte sunt cele mai importante pentru că fotorecepția celulelor ganglionare cunoaște un vârf la lungimea de undă de 460 nm situată la mijlocul porțiunii albastre a spectrului.


Lumina strălucitoare este cel mai important stimul pentru alinierea ritmului nucleilor suprachiasmatici la timpul exterior. Fotoreceptorii celulelor ganglionare sunt cei mai sensibili la lumina albastră, antrenând ceasul biologic coordonat de nucleii suprachiasmatici.

Expunerea la lumină crește funcția nucleilor suprachiasmatici hipotalamici. Aceștia controlează ciclul somn-veghe și funcționarea lor corectă reduce somnolența din timpul zilei în timp ce sporește calitatea somnului nocturn. Lumina vie din timpul zilei crește nivelul melatoninei serice nocturne la adulții de toate vârstele.

Perturbarea somnului, problemă frecventă a îmbătrânirii, devine cronică la mai mult de 50% dintre adulții după vârsta de 50 de ani. Terapia prin lumină este un tratament eficient pentru insomnie, crescând eficiența somnului, durata totală a somnului și durata somnului cu unde lente. Expunerea la lumina strălucitoare a zilei permite pacienților cu insomnie veche să redobândească nivelul melatoninei nocturne din tinerețe și le rezolvă problemele somnului.

Melatonina este singurul hormon uman controlat de nucleii hipotalamici suprachiasmatici. Expunerea la lumina strălucitoare a zilei îmbunătățește funcția nucleilor suprachiasmatici care la rândul lor normalizează bioritmul, nivelul altor hormoni și temperatura corporală.

Lumina naturală îmbunătășește procesul de cunoaștere, performanța la lucru și accelerează învățarea. Lumina vie îmbunătățește senzația de bine și optimismul la persoane de orice vârstă. Ea crește imediat nivelul de serotonină în creier, care e dependent de spectrul și intensitatea luminii. Lumina vie reduce incidența depresiei. Terapia prin lumină este eficientă pentru tratarea depresiei sezoniere sau non-sezoniere cu răspuns pozitiv la peste 75% din subiecții tratați.

Deficitul de lumină și îmbătrânirea oculară
Iluminarea ambientală insuficientă afectează centrii nervoși suprachiasmatici hipotalamici și produce cronodisrupție. Lumina artificială din reședințe și centre comerciale este prea slabă și cu spectru albastru insuficient pentru funcționarea optimă a ritmului circadian. Oamenii din societatea industrializată au nevoie de expunere la lumină naturală. Ei sunt dezavantajați de absența acesteia. Astronauții suferă de perturbarea ceasului biologic în vehiculele spațiale iluminate cu o intensitate sub 80 lux , fiind afectați de insomnie și reducerea performanței neuro-comportamentale. Adulții tineri suferă perturbarea ceasului biologic “free running” când petrec timpul expuși la lumină artificială mai redusă de 200 lux. Lumina din locuințe are intensitatea de 200 lux sau mai puțin, comparată cu 10 000 lux afară, în zilele înnorate sau în timpul terapiei cu lumina pentru depresia sezonieră.

Insomnia din timpul iernii și dezordinile afective sezoniere apar în lunile de iarnă la latitudinile nordice, la 80% și respectiv 40% din populație. Aceste perturbări nu ar apărea dacă iluminarea artificială standard din societățile industrializate ar fi adoptată nivelului necesar pentru ca fotoreceptorii celulelor ganglionare retiniene să trimită mesaje adecvate către nucleii suprachiasmatici.

Performanța nucleilor suprachiasmatici nu poate fi măsurată direct la om, dar ei supresează producția de melatonină nocturnă imediat ce fotoreceptorii celulelor ganglionare sunt expuși în timpul nopții biologice la lumină cu intensitate, spectru și durată suficientă. Testarea supresiei de melatonină este o metodă larg acceptată pentru determinarea strălucirii, spectrului și duratei de expunere la lumină necesară pentru răspunsul nucleilor suprachiasmatici hipotalamici la fotorecepția celulelor ganglionare retiniene. Într-adevăr, expunerea la lumină poate fi suficientă pentru a produce supresia melatoninei în scopul de a induce alte fenomene fotoreceptive umane nonvizuale cum sunt alerta, creșterea frecvenței cardiace, îmbunătățirea dispoziției, calitatea superioară a somnului.

Modificarea transparenței cristalinului, îngălbenirea sa odată cu vârsta și reducerea progresivă a ariei pupilare restrâng iluminarea retiniană produsă de lumina ambientală, în special în partea albastră a spectrului care este necesară fotoreceptorilor celulelor ganglionare pentru a stimula efectiv nucleii nervoși hipotalamici suprachiasmatici.
Iluminarea retiniană necesară pentru fotorecepția circadiană este maximă la vârsta de 10 ani. Ea scade la 50% la 45 de ani, 37% la 55 de ani și 17% la 75 de ani. Pentru a compensa această reducere a iluminării retiniene produsă de vârstă, ar trebui ca sursele de lumină să fie mai puternice de 2 ori la 50 de ani, de 3 ori la 55 de ani și de 6 ori la 75 de ani. În esență, vârstnicii au nevoie de mai multă lumină pentru a-și menține expunerea circadiană la lumină.

Iluminarea retiniană scade progresiv cu vârsta, în special pentru lungimile scurte de undă din partea violet-albastră a spectrului, esențială pentru fotorecepția retiniană ganglionară.

Semnificația acestei reduceri cu vârsta a fost demonstrată într-un studiu care compară supresia de melatonină nocturnă la două grupuri de femei cu vârste între 24 și 57 de ani, folosind o lumină monocromatică albastră de 460 nm pe pupila dilatată. Femeile mai în vârstă, cu îngălbenirea cristalinului mai accentuată, nu au avut supresia melatoninei ca răspuns la expunerea la lumina albastră, în timp ce la grupul mai tânăr s-a constatat o supresie semnificativă a melatoninei nocturne după lumina albastră. Ambele grupuri au avut o supresie a melatoninei egală ca răspuns la lumina verde, demonstrînd astfel că se produce o blocare selectivă a luminii albastre prin îngălbenirea cristalinului în cele 3 decade vârstă, ceea ce face ca grupul mai în vârstă să fie mai puțin sensibil la expunerea luminoasă optimă pentru celulele ganglionare.

Îmbătrânirea oculară este un factor semnificativ ce contribuie la insomnia progresivă legată de vârstă, disfuncția cognitivă, rezistența la insulină, hipercortisolemie și depresie.


Operația de cataractă și sănătatea
Perturbarea ritmului circadian este asociată cu boli adesea considerate ca fiind inevitabile cu procesul de îmbătrânire. Amplitudinile circadiene scad când stimularea fotoreceptorilor ganglionari retinieni reduc stimularea centrilor corticali nonvizuali, ca rezultat al deficitului de iluminare ambientală sau procesului de îmbătrănire oculară.

Operația de cataractă îmbunătățește transmiterea luminii intraocular și prin aceasta, crește fotorecepția retiniană ganglionară.

Chirurgia cataractei, cu implant de cristalin clar, cu filtru UV s-a dovedit că reduce insomnia și crește atenția în timpul zilei. Toate operațiile de cataractă îmbunătățesc fotorecepția circadiană, dar cristaline cu filtru UV și fără cromofor galben, asigură o fotorecepție circadiană corespunzătoare unui ochi cu 15-20 de ani mai tânăr, în comparație cu cristalinele galbene ce blochează lumina albastră.

În studiile experimentale, fotoliza prin femtosecond LASER a îmbunătățit iluminarea retiniană prin îndepărtarea colorației gălbui a cristalinului îmbătrânit. Această metodă întârzie potențial necesitatea operației de cataractă conferind între 3 și 7 ani de “întinerire” a cristalinului. Utilizarea potențială pentru decolorarea cromoforilor din materialul cristalinelor artificiale ce blochează lumina albastră nu a fost încă investigată.

Operația de cataractă optimă trebuie să compenseze nu numai pierderea transparenței optice a cristalinului, dar și:
Mioza legată de vârstă care reduce iluminarea retiniană
Pierderea progresivă cu vârsta a bastonașelor și fotoreceptorilor ganglionari retinieni
Scăderea iluminării ambientale a populației din societatea industrializată, în special a persoanelor vârstnice.
Teste de scădere a performanței vizuale au fost folosite de decade ca un indicator relativ pentru chirurgia cataractei la pacienții cu probleme vizuale chiar în prezența unei acuități vizuale bune la un contrast ridicat. Documentarea efectivă a pierderii fotorecepției circadiene poate de asemenea să furnizeze un indicator pentru chirurgia cataractei la persoane cu deteriorarea somnului și depresie, având îngălbenirea cristalinului evidentă, chiar în prezența unei acuități vizuale bune la contrast înalt.

Recomandând mai devreme operația de cataractă, medicii de familie împreună cu medicii oftalmologi contribuie la îmbunătățirea stării de sănătate, a calității vieții și la creșterea speranței de viață a pacienților lor.

În Clinica de Oftalmologie Novaoptic se efectuează operația de cataractă cu cel mai modern echipament de facoemulsificare cu ajutorul ultrasunetelor Bausch+Lomb Stellaris, cel mai eficient tratament al cataractei, cu restaurarea integrală a vederii

Pentru pacienții noștri am selectat cristalinele artificiale de cea mai bună calitate care asigură performanțele vizuale cele mai ridicate: cristaline asferice, pentru microincizie, torice, multifocale.
 
Programare