O iarna romaneasca (RTBF)

Focalizaţi cum suntem asupra periferiei Balcanilor, cu Grecia la sud şi Ungaria la vest, am uitat cu desăvârşire România, ţară europeană, cu capitala la Bucureşti, şi ea perfect carpatică. Şi este păcat, pentru că iată, România oferă, poate, exemplul sincretic al (aproape) tuturor crizelor amestecate, notează editorialistul postului Radio Télévision Belge Francophone (RTBF), într-un comentariu postat miercuri.

Protestatarii ne invită, în fapt, la o adevărată fotografie de grup, ei care, în aceste zile, manifestează în vreo 40 de oraşe din ţară.

Totul a început cu /Raed/ Arafat, un refugiat palestinian născut în Siria, care şi-a făcut studiile la Cluj şi care ocupă acum, după ce a creat primul sistem de urgenţă din ţară, postul de subsecretar de stat în Ministerul Sănătăţii. În România toată lumea îl apreciază pe Raed Arafat.

Atunci când preşedintele Băsescu i-a obţinut demisia, în urmă cu câteva zile, după ce medicul s-a opus unei reforme drastice a sistemului de sănătate care ar fi afectat din plin persoanele cele mai sărace - şi sunt multe -, românii au ieşit în stradă. Încă nu sunt mulţi, dar, după cât se vede, sunt tenaci.

Măsurile de austeritate, cerute la acea vreme de FMI al lui Dominique Strauss-Kahn, nu afectează de ieri ţara. Ar fi fost însă prea mult să li se ceară românilor să accepte o privatizare în plus - aceasta, a sănătăţii, nu a trecut. Ce văd ei, românii, de fapt? O ţară - cotată BB+ de agenţiile de rating, cu perspectivă pozitivă - şi care, pentru a stabiliza aceste rezultate, a redus sectorul public, a micşorat salariile funcţionarilor şi pensiile, a privatizat tot ce se putea, totul pe un fond remanent de corupţie. În spate, socialul este devastat. Învăţământul la fel. Nimeni, de pildă, nu mai vrea să înceapă studii de medicină, aşa încât facultăţile îi primesc şi pe cei mai puţin dotaţi - asta e ceva care îi interesează şi pe belgienii care merg la camerele de gardă din spitale.

Iar dacă românii s-au săturat de populismul şi de vulgaritatea preşedintelui lor, ei defilează totuşi strigând "Majoritate, opoziţie, aceeaşi mizerie" - ceea ce este un mod generalist şi radical de a spune "Plecaţi" -, în timp ce puterea rămâne fermă şi hotărâtă, până la extrem, în faţa manifestaţiilor, chiar dacă doctorul Arafat şi-a recuperat postul şi reforma va fi revizuită.

În această contestare, totul se amestecă, pentru că revendicărilor sociale li se adaugă apărarea rezervaţiei naturale a Deltei Dunării împotriva apetitului politicienilor, sau opoziţia la proiectul minier Roşia Montană, care va acoperi toată regiunea sub cianură.

Toate acestea fac să avem acum în România, fără îndoială, inventarul cel mai complet care se formează acum în Europa: anti-populist, ecologist, împotriva privatizărilor, în favoarea serviciilor publice şi anti-corupţie, totul stârnit de un refugiat palestinian venit din Siria. E lucru cert, românii rămân oameni surprinzători, conchide editorialistul belgian.