O nouă definiție a obezității: implicații clinice și epidemiologice

În februarie 2025, un grup internațional de experți a publicat în Lancet Diabetes and Endocrinology Commission un ghid de consens care propune o nouă definiție a obezității, depășind limita conceptuală a indicelui de masă corporală (IMC). Ghidul este susținut de 76 de organizații profesionale și marchează o schimbare semnificativă în abordarea acestei patologii.
Definirea obezității pe baza IMC-ului, deși utilizată la scară largă, este limitativă deoarece nu reflectă distribuția sau excesul real de grăsime corporală. Numeroase studii anterioare au subliniat importanța adipozității centrale în patogeneza bolilor cardiometabolice, sugerând necesitatea unui cadru mai complex pentru diagnostic și management.

Despre studiu

Studiul a aplicat noua definiție asupra cohortei All of Us (AoU), un program de cercetare național din Statele Unite cu peste 300 000 de participanți. Obiectivele au inclus:

• Estimarea prevalenței obezității și a obezității clinice conform noii definiții;
• Compararea caracteristicilor indivizilor cu obezitate definită prin IMC și măsurători antropometrice față de cei cu obezitate antropometrică exclusivă;
• Evaluarea riscurilor pe termen lung privind diabetul, evenimentele cardiovasculare și mortalitatea.

Participanții incluși (vârste între 18 și 80 de ani) au avut date complete privind măsurători fizice și dosare medicale electronice. Măsurătorile inițiale au inclus greutate, înălțime, circumferință talie și șold. Datele privind etnia, sexul și alte caracteristici sociodemografice au fost colectate pentru ajustarea analizei.

Obezitatea a fost clasificată astfel:

• Obezitate IMC-plus-antropometrie: IMC peste pragul clasic + cel puțin o măsură antropometrică crescută sau IMC > 40;
• Obezitate doar antropometrică: cel puțin două măsuri antropometrice crescute cu IMC sub pragul clasic.

Obezitatea a fost subclasificată în obezitate clinică (cu disfuncții de organ sau limitări fizice) și preclinică (fără aceste manifestări). Rezultatele urmărite au fost apariția diabetului, evenimente cardiovasculare și mortalitate generală.

Rezultate

Prevalența obezității

Dintre cei 301 026 de participanți:

• 42,9% aveau obezitate conform definiției clasice bazate pe IMC.
• Sub noua definiție, prevalența a crescut cu 60%, atingând 68,6%.
• 25,9% dintre participanți au fost reclassificați ca având obezitate exclusiv antropometrică.

Cea mai mare creștere relativă a prevalenței s-a înregistrat în rândul persoanelor asiatice (de la 27,0% la 51,4%).

Caracteristicile celor două fenotipuri

Persoanele cu obezitate doar antropometrică erau:

• mai în vârstă (60 vs 54 ani);
• mai frecvent bărbați (48,9% vs 34,7%);
• cu venituri și educație mai ridicate.

Proporția de obezitate doar antropometrică a crescut cu vârsta, afectând 52,9% dintre cei peste 70 ani cu obezitate.

Prevalența obezității clinice

• 36,1% din totalul cohortei și 52,7% dintre cei cu obezitate aveau obezitate clinică.
• Obezitatea clinică a fost mai frecventă odată cu înaintarea în vârstă (69,5% dintre cei peste 70 ani).
• Obezitatea clinică era mai rară la asiatici (38,4%).

Riscuri și prognostic

Riscurile pe termen lung au fost semnificativ crescute sub noua definiție:

• Diabet: AHR 3,21 (vs 2,60 în definiția clasică);
• Evenimente cardiovasculare: AHR 1,70 (vs 1,39);
• Mortalitate generală: AHR 1,21 (vs 1,10).

Obezitatea IMC-plus-antropometrie a fost asociată cu cel mai mare risc de diabet (AHR 3,95), în timp ce obezitatea doar antropometrică a avut risc moderat (AHR 2,12). Riscurile pentru evenimente cardiovasculare și mortalitate au fost similare între cele două fenotipuri.

Tratamentul farmacologic

Conform ghidurilor actuale bazate pe IMC, 44,7% dintre participanți erau eligibili pentru tratament medicamentos. Totuși, 22,2% dintre cei cu obezitate clinică conform noii definiții nu se calificau pentru tratament, iar peste jumătate dintre cei eligibili nu aveau obezitate clinică. Noua definiție are potențialul de a modifica semnificativ populația-țintă pentru farmacoterapie.

Concluzii

Aplicarea noii definiții a obezității a dus la o creștere semnificativă a prevalenței, mai ales în rândul persoanelor vârstnice, și a permis o stratificare clinică mai precisă a riscurilor metabolice. În special, persoanele cu obezitate doar antropometrică, adesea ignorate de definiția clasică, prezintă riscuri crescute de diabet, afecțiuni cardiovasculare și mortalitate. Aceste date susțin adoptarea noii paradigme și sugerează necesitatea unor intervenții specifice pentru fiecare fenotip. De asemenea, studiul atrage atenția asupra rolului crucial al disfuncției de organ în determinarea prognosticului și conturează nevoia unor studii suplimentare pentru evaluarea și tratamentul personalizat al obezității redefinite.