Studii medicale: indicele de masa corporala

Meta-analiză pe 35.237 pacienți: obezitatea crește riscul de recidivă a fibrilației atriale post-ablație (+9% per 5 unități IMC), cu un risc cu 37% mai mare la pacienții asiatici.

Studiul demonstrează că luarea în greutate în tinerețe (17-29 ani) și debutul precoce al obezității cresc semnificativ riscul de mortalitate prin boli cardiovasculare, diabet și cancer.

Studiul HUNT4 analizează corelația dintre IMC, activitatea fizică și parodontita severă, demonstrând că obezitatea asociată cu sedentarismul crește riscul, în timp ce activitatea fizică protejează.

Studiul demonstrează că indicele metabolic (metBMI), derivat din metabolomică și microbiom, prezice riscul cardiometabolic și răspunsul la chirurgia bariatrică mai precis decât IMC-ul clasic.

Studiul arată că IMC ridicat și fitnessul scăzut în adolescență cresc semnificativ riscul de infecții bacteriene severe (pneumonie, sepsis, endocardită) la vârsta adultă, pe parcursul a 33 de ani.

Studiul demonstrează că distribuția grăsimii corporale, în special cea pancreatică și fenotipul „slab cu grăsime”, prezice riscul neurologic și declinul cognitiv mai precis decât IMC.

Studiu transversal pe 9.918 adulți arată că depresia crește riscul de cefalee cronică, fiind mediată parțial de un IMC ridicat și un aport alimentar scăzut de fier, dar nu de activitatea fizică.

Studiul de cohortă (N=301.026) demonstrează că o nouă definiție a obezității, bazată pe indici antropometrici, crește prevalența diagnosticată la 68,6% și stratifică mai precis riscul cardiometabolic.

Studiul evaluează noua definiție a obezității în cohorta All of Us, demonstrând o prevalență crescută și o stratificare mai precisă a riscurilor metabolice comparativ cu IMC-ul tradițional.

O meta-analiză pe 1,67 milioane de participanți arată că subponderalitatea crește masiv riscul de fractură, iar obezitatea severă devine factor de risc după ajustarea pentru densitatea osoasă.

Meta-analiza pe 9.086 de femei postmenopauză confirmă asocierea pozitivă între IMC și densitatea minerală osoasă, cu corelație maximă la nivelul trohanterului femural (r=0,380).

Studiul analizează asocierea dintre IMC și mortalitatea postoperatorie la vârstnici, demonstrând că supraponderabilitatea este asociată cu o supraviețuire mai bună comparativ cu greutatea normală.

Studiul analizează influența IMC-ului parental asupra adipozității copiilor, demonstrând că efectele materne sunt parțial indirecte, în timp ce cele paterne sunt explicate prin ereditatea directă.

Studiul argumentează că intervențiile axate exclusiv pe pierderea în greutate au eficacitate limitată și riscuri psihosociale, recomandând o abordare centrată pe sănătatea generală a pacientului.

Studiul analizează asocierea dintre indicele de rotunjime corporală și artroză la 20.564 de adulți, demonstrând un risc cu 153% mai mare la persoanele obeze din cea mai înaltă cuartilă.