Studii medicale: Obezitatea

Studiul demonstrează că semaglutida 2,4 mg menține reducerea aportului caloric pe 60 de săptămâni, deși efectele subiective asupra apetitului se atenuează după săptămâna 20.

Dozarea norepinefrinei în funcție de greutate subestimează mortalitatea la pacienții obezi cu șoc septic. Dozarea absolută (μg/min) oferă o estimare mai precisă și uniformă a riscului.

Studiul demonstrează că indicele TyG combinat cu IMC prezice ficatul gras metabolic la diabeticii tip 2 cu o acuratețe de 0,868, fiind un instrument de screening neinvaziv și eficient.

Obezitatea este o cauză și un factor agravant al astmului pe întreg spectrul inflamației de tip 2; scăderea în greutate este o trăsătură tratabilă esențială pentru controlul bolii.

Meta-analiză sistematică pe 14.995 participanți (39 studii) arată că sindromul Cushing este confirmat la 2,1% din pacienții cu diabet zaharat tip 2 și la 0,8% din cei cu obezitate — rate de 10–30 de ori mai mari decât în populația generală. 1 din 6 teste DST anormale la pacienții cu diabet duce la c

Revizuire despre sistemul ghrelin-LEAP2 în obezitate și diabet de tip 2. LEAP2 este antagonist endogen al receptorului ghrelinei (GHSR); în obezitate, ghrelina scade iar LEAP2 crește — raportul ghrelin/LEAP2 reglează dinamic echilibrul energetic și sensibilitatea la insulină, reprezentând o nouă țin

Specialiști americani oferă ghidare practică pentru folosirea semaglutidei orale în obezitate. Comprimatul, primul agonist GLP-1 oral aprobat pentru scădere ponderală, oferă rezultate comparabile cu injecțiile, dar trebuie luat dimineața pe stomacul gol, cu maximum 120 ml apă și o pauză de 30 de min

Studiul arată că empagliflozinul nu reduce inflamația la pacienții non-diabetici obezi, dar scade semnificativ acidul uric, sugerând mecanisme cardioprotectoare independente de inflamație.

O sinteză publicată în The Lancet descrie epidemiologia afecțiunilor cardiometabolice multiple cronice (diabet, boli cardiovasculare, boală renală cronică), documentând prevalența crescută, debutul prematur în populațiile dezavantajate și necesitatea urgentă a standardizării definițiilor pentru a îm

Studiul SOLSTICE de fază 2b arată că elecoglipron oral (5-75 mg/zi), primul agonist GLP-1 de moleculă mică fără restricții alimentare, reduce HbA1c cu 0,91-1,88% față de -0,15% cu placebo la 404 adulți cu diabet tip 2, la 26 de săptămâni, cu profil de tolerabilitate similar clasei GLP-1 RA.

Studiul VISTA (faza 2) demonstrează că elecoglipronul oral, administrat fără restricții alimentare, reduce greutatea cu până la 10,5% la 26 de săptămâni la adulții cu obezitate, fără diabet zaharat.

Studiul GLORY-2 (JAMA, 2026) a randomizat 461 de adulți chinezi cu obezitate (BMI ≥30) la mazdutide 9 mg săptămânal sau placebo, timp de 60 de săptămâni. Greutatea corporală a scăzut cu 16,65% față de -1,50% cu placebo (p<0,001), iar 84,3% din pacienți au atins reducerea ponderală de cel puțin 5%, f

Studiu randomizat de fază 3 la 2.713 pacienți cu diabet zaharat tip 2 și supraponderalitate (30 țări, 68 săptămâni). CagriSema 2,4 mg (cagrilintidă + semaglutidă) a redus HbA1c cu 1,91 pp față de 1,75 pp cu semaglutida 2,4 mg (p=0,0035), cu pierdere ponderală adițională, validând sinergia agonismulu

Studiu randomizat de fază 3a (n=189, 40 săptămâni) la adulți cu diabet zaharat tip 2 incipient pe dietă și exercițiu. CagriSema 2,4 mg (cagrilintidă + semaglutidă, s.c. săptămânal) a redus HbA1c cu 1,8 pp față de 0,1% cu placebo și greutatea cu 13,8% față de 1,4% — reduceri comparabile cu chirurgia

University College Dublin, Irlanda, în colaborare cu centre din 14 țări. The New England Journal of Medicine, iun 2026. Survodutide, un agonist dual al receptorilor glucagon și GLP-1 administrat subcutanat săptămânal, a redus greutatea corporală cu 12–13% față de 5% în grupul placebo la