Periajul corect al dinților

Cariile dentare și problemele gingivale sunt două dintre cele mai frecvente afecțiuni de la nivelul cavității orale. Cauza acestor afecțiuni o reprezintă controlul inadecvat al plăcii bacteriene, ceea ce determină o creștere a dezvoltării bacteriilor patogene din cavitatea orală.

De asemenea, studii publicate în ultima perioadă au evidențiat faptul că există o relație de cauzalitate între problemele gingivale și alte afecțiuni generale, precum diabetul zaharat sau anumite boli cardiace. De aceea, igiena cavității bucale și starea de sănătate a acesteia nu ar trebui niciodată neglijate.(1)
       
Periajul dentar reprezintă principala metodă de igienizare a cavității orale. Pe lângă aceasta, există metode suplimentare de igienizare, precum igiena supra-fețelor interdentare (cu ajutorul aței dentare sau periuțelor interdentare), periajul limbii sau utilizarea apelor de gură.

Tehnici de periaj dentar

Periajul dinților este principala metodă de îndepărtare a plăcii bacteriene de la nivelul suprafețelor dentare, însă nu și a tartrului.

Periajul dentar poate fi realizat cu periuțe clasice (manuale) sau cu periuțe electrice. Periuțele de dinți manuale sunt disponibile pe piață într-o mare varietate, realizate din fibre naturale sau artificiale, în diverse forme și mărimi.

Tehnicile corecte de periaj au început să fie recomandate de medici începând cu a doua jumătate a secolului XX. Deși ar trebui să existe un consens între tehnicile de periaj dentar, ele diferă în anumite aspecte, în funcție de categoria de vârstă și chiar de starea de sănătate a cavității orale.
În funcție de tipul de mișcare executată, aceste metode se împart în: metoda prin mișcări orizontale reciproce, metode cu mișcării verticale, metode care se bazează pe mișcări vibratorii și metode bazate pe mișcări circulare. (3), (4)

• Periajul prin mișcări orizontale este una dintre cele mai utilizate metode de periaj. Periuța de dinți este plasată pe suprațele dinților, fie pe partea dreaptă, fie pe partea stângă a cavității bucale. Din această poziție se realizează mișcări orizontale (din spate în față și invers) pe toate suprafețele dentare accesibile periuței de dinți. Deși este relativ ușor de realizat, această metodă are marele dezavantaj de a determina inflamații la nivel gingival (fie mecanic, fie bacterian prin „împingerea” plăcii bacteriene sub-gingival).
• Tehnica Bass este una dintre cele mai cunoscute metode de periaj dentar. Se adresează mai ales zonelor cervicale ale suprafețelor dentare (adică zona dintelui situat în apropierea gingiei) și presupune mișcări vibratorii. Astfel, periuța de dinți este aplicată pe suprafața dinților, la nivel cervical, într-un unghi de 45 de grade (adică ușor oblic), după care se presează ușor, astfel încât perii să intre ușor la nivelul șanțului gingival (subgingival) și se realizează 10-15 mișcări de „du-te-vino”, vibratorii, pentru fiecare dinte în parte, atât pe suprafețele externe (spre obraz), cât și pe suprafețe interne (spre limbă). Acestă metodă este indicată atunci când există spațieri între dinți (treme) sau când sunt expuse rădăcinile dinților (retracții gingivale).
  
• Tehnica Stillman este foarte asemănătoare metodei Bass. Astfel, periuța de dinți este plasată tot la nivel cervical pe suprafața dintelui, dar mișcările care se execută sunt mai ample, adică periuța va avea același traseu de la nivelul marginii gingivale (ca și în tehnica Bass), dar presupune și mișcări orizontale (din spate în față) pe suprafețele ocluzale ale dinților (suprafețele utilizate pentru masticație). Se repetă mișcarea pentru fiecare dinte în parte.  
  
• Tehnica Charter este indicată pacienților cu aparate ortodontice fixe, lucrări protetice fixe și chiar în cazul unor intervenții chirurgicale la nivelul gingiilor. Periuța dentară se plasează la nivel gingival și se execută ușoare mișcării vibratorii la acest nivel, pentru a îndepărta placa bacteriană. Se repetă mișcarea pentru fiecare dinte în parte.
  
• Tehnica Bass, tehnica Stillman și tehnica Charter - modificate - presupun aceleași tehnici expuse mai sus, la care se adaugă mișcări ale periuței de dinți pentru periajul întregii suprafețe dentare (nu doar la nivel cervical). Astfel, după realizarea periajului cervical (în apropierea gingiei), periuța de dinți va fi orientată spre suprafața ocluzală a dintelui, printr-o mișcare de sus în jos pentru dinții superiori și printr-o mișcare de jos în sus pentru dinții inferiori. Cu alte cuvinte, periuța de dinți se va mișca dinspre roșu (gingia) spre alb (suprafața ocluzală a dintelui) și se va repeta mișcarea pentru fiecare dinte în parte, pe toate suprafețele accesibile periajului dentar. (4)  
• Metoda circulară este cea mai simplă metodă de periaj dentar. Se realizează 4-5 mișcări circulare cu periuța de dinți pentru fiecare regiune dentară, astfel încât să fie igienizați toți dinții existenți pe arcadă, pe toate suprafețele accesibile. Această tehnică este indicată mai ales la copii, dar poate fi utilizată și de către adulți. (4)  

Oricare dintre aceste metode poate fi utilizată cu succes pentru îndepărtarea placii bacteriene de la nivelul suprafețelor dentare, dar se pot combina și două sau mai multe tehnici.

Recomandări pentru un periaj dentar corect

• Durata unui periaj dentar ar trebui să fie între 2-3 minute și ar trebui să se execute de 2 ori pe zi (dimineața și seara) sau de maximum 3 ori pe zi. În cazul în care doriți să periați dinții și după luarea mesei de prânz, așteptați 30 de minute înainte de a realiza periajul.
  În cazul în care periajul nu se poate realiza după masa de prânz, se pot utiliza clătiri cu ape de gură pentru eliminarea resturilor alimentare de pe suprafețelor dentare.
• Este indicat a se utiliza o perie de dinți cu peri moi (soft) sau medii (medium). Cele cu perii tari (hard) sunt mai puțin indicate deoarece pot produce inflamații ale gingiilor și chiar abrazii patologice ale dinților.
• Se recomandă utilizarea unei paste de dinți cu flor (F). În cazul adulților se pot utiliza paste de dinți cu concentrație mare de flur (1000-1500 ppmF), în cazul copiilor (mai ales a celor sub doi ani) se recomandă utilizarea unor paste de dinți cu o concentrație mai mică de fluor (600 ppmF). În cazul acestora există riscul apariției unei afecțiuni – fluoroză – prin înghițirea repetată a unor cantități mari de fluor, de aceea pastele de dinți adresate copiilor au o concentrație mai mică de fluor. (6)
• Se indică schimbarea periuței de dinți o dată la 2-3 luni, deoarece perii acesteia se uzează. Dacă se observă că perii se uzează mai repede de 2 luni, atunci periajul dentar se realizează intempestiv, cu o presiune prea mare, ceea ce ar putea produce inflamații ale gingiilor și abrazii patologice ale dinților (uzura acestora).
  Pentru prevenirea cariilor și a problemelor gingivale evitați consumul intempestiv de alimente dulci sau de băuturi carbogazoase dulci.

Periuța electrică și periajul limbii

Ca alternativă a periajului dentar clasic (cu periuțe manuale) s-a dezvoltat ideea de periaj cu periuța electrică. Periuța electrică a apărut ca răspuns la nevoile de igienizare orală a persoanelor cu dizabilități, dar poate fi o alternativă bună de periaj, indiferent de cine folosește această metodă. Studiile realizate de-a lungul timpului nu au demonstrat neapărat o diferență semnificativă între eficiența unui periaj manual și unul realizat cu o periuță electrică, decât în cazul în care periuța electrică are și mișcării oscilatorii, rotative combinate cu mișcării pulsatorii. (1)

După realizarea periajului dentar ar trebui să se realizeze și periajul limbii, deoarece la acest nivel se pot dezvolta numeroase bacterii. Periajul dentar se poate realiza cu periuța de dinți sau cu instrumente speciale, dedicate acestei igienizări. Indiferent de instrumentul utilizat, tehnica este aceeași: se realizează mișcări dinspre posterior spre anterior (din spate în față), pe toată suprafața limbii. Pentru unele persoane periajul limbii poate declanșa senzația de greață, dar este o senzație trecătoare și nu ar trebui să împiedice pacientul să execute această metodă de igienizare. (7)

Metode suplimentare de igienizare orală

Periajul dentar este foarte eficient în îndepărtarea plăcii bacteriene de la nivelul suprafețelor dentare vizibile, accesibile periilor și pastelor de dinți. Periuța dentară obișnuită (fie ea manuală sau electrică) nu accede în spațiile interdentare. În acest sens se utilizează fie ața dentară, fie periuța interdentară.

Ața dentară

Se recomandă utilizarea aței dentare o dată pe zi, preferabil seara, înainte de periajul dentar obișnuit.
Cu mâinile curate, se taie aproximativ 45 cm de ață dentară și se înfășoară fiecare capăt pe degetele arătătoare de la nivelul fiecărei mâini, astfel încât se lasă liberă o zonă de ață dentară de 3-4 cm. Se întinde această porțiune între degetul mare și arătător de la fiecare mână și se introduce cu mișcări delicate între doi dinți. Se va începe dintr-o parte a cavității bucale și se continuă între alți doi dinți, până în cealaltă parte. De asemenea, porțiunea de ață dentară care a fost introdusă deja între doi dinți se înfășoară de degetul arătător al unei mâini și o nouă porțiune de ață se desfășoară de pe celalalt deget, astfel încât fiecare suprafață interdentară va fi curățață cu o porțiune curată de ață dentară. (6)

Periuțele interdentare

Periuțele interdentare pot fi o alternativă eficientă la utilizarea aței dentare, mai ales atunci când există spații interdentare (treme) sau când există lucrări protetice ori aparate ortodontice fixe.
Se utilizează, de asemenea, o dată pe zi, preferabil seara, înainte de efectuarea periajului dentar. Se va alege o periuță de dinți cu o dimensiune potrivită spațiilor interdentare existente. Se va începe cu dinții dintr-o parte a cavității orale (stânga sau dreapta), unde periuța se va introduce între doi dinți, din față în spate, prin mișcări de „du-te–vino” și se continuă cu o nouă pereche de dinți, până în cealaltă parte a cavității orale. (8)

Apa de gură

La ora actuală există numeroase produse de tipul apelor de gură, conținând diferite substanțe antiseptice.
Este indicată utilizarea apelor de gură la recomandarea medicului sau atunci când nu se poate realiza periajul dentar și interdentar corect. Clătirea cavității orale cu ape de gură nu trebuie să înlocuiască periajul dentar. (9)