Pesta porcină

Autor:

Pesta porcină

Pesta porcină este o boală virală contagioasă. Virusul provoacă o febră hemoragică cu rate mari de mortalitate la porcine, iar, în cea mai violentă formă, provoacă o morbiditate de 100%.

Această boală afectează numai speciile de porcine, atât cele sălbatice, cât și cele domestice, și produce o varietate de semne clinice, cum ar fi febra și tulburările funcționale ale sistemului digestiv și respirator.

Pesta porcină apare mai ales în țările cu o rată majoră a producției de porcine. Boala există în prezent în multe țări, inclusiv în zonele din America Centrală și de Sud și din Caraibe. Din 1997, epidemii de pestă porcină au fost raportate în numeroase țări europene, printre care Olanda, Spania, Germania și Italia. Focarele sporadice continuă să apară, în special în Europa de Est. (1)

 

Pesta porcină clasică și pestă porcină africană

Sunt boli contagioase care afectează doar porcinele. Bolile sunt similare, deși sunt cauzate de diferite virusuri.


Pesta porcină clasică este provocată de un pestivirus strâns legat de cel care provoacă diaree virală bovină (boala mucoasei) la bovine sau boala de frontieră a ovinelor. Virusul pestei porcine africane nu are nicio legătură cu virusul pestei porcine clasice și are o structură genetică mai complexă.


Simptomatologia pestei porcine

Principalele simptome sunt:

  • febră;
  • pierderea poftei de mâncare;
  • lipsa de energie;
  • o moarte subită cu câteva semne în prealabil.


Alte semne pot include:

  • vărsături;
  • diaree;
  • piele de culoare roșie sau întunecată, în special pe urechi și pe rât;
  • ochi umflați și roșii;
  • respirație acută și tuse;
  • semne nervoase, de exemplu, convulsii și tremor la purceii nou-născuți. (2)


Cum se transmite pesta porcină?

În mod tradițional, virusul se instalează în regiuni libere, de obicei, ca urmare a faptului că deșeurile de carne de porc neacoperite - în special de la nave și aeronave - sunt hrănite la porci. Odată ce boala este stabilită într-o zonă, ea se răspândește în principal prin contactul direct între animalele bolnave și sănătoase, căpușe moi sau, de exemplu, prin transmisie indirectă prin camioane, prin echipamente chirurgicale și prin rozătoare sau alte animale de fermă.

Modalități de trasmitere:
1. porci care mănâncă carne sau produse din carne infecțioase
2. contactul cu porcii infectați sau cu fecalele sau fluidele corporale infectate
3. contactul cu orice alt produs contaminat cu virusul, inclusiv:

  • oamenii și îmbrăcămintea lor
  • vehicule și alte echipamente.


Cum se dezvoltă virusul pestei porcine?

Pesta porcină are o perioadă de incubație de 4-19 zile. Cursul clinic durează timp de 4-5 zile în infecții acute sau mai lung în cazurile de forme subacute ale bolii. De obicei, la începutul epidemiei apar forme peracute și acute care se caracterizează prin letalitate ridicată și răspândirea rapidă a focarelor.

Odată ce boala se dezvoltă sub formă de epidemie într-o anumită zonă este de așteptat o gamă largă de simptome clinice și de apariție a unor dereglări clinice, cu un număr tot mai mare de infecții subacute, cronice și subclinice, dar cu rate de mortalitate care scad în timp. Animalele infectate pot supraviețui timp de câteva săptămâni, iar unele se recuperează după ce au fost infectate.

Pesta porcină în stare inactivă

Virusul poate persista timp de mai multe săptămâni sau luni în carnea congelată, proaspătă sau nepreparată, precum și în produse din carne uscată sărată. Spre deosebire de acestea, virusul este inactiv în produsele conservate sau gătite atunci când aceste produse sunt încălzite la 70°C.

Prevenirea și controlul pestei porcine

  • 1. Nu trebuie să hrăniți porcinele cu deșeuri, resturi de mâncare sau produsele din carne. Poți fi urmărit penal, dacă o faci. Ar trebui să vă hrăniți porcii cu hrana pentru porci comercializate special.
  • 2. Dacă semnalați suspiciunea de pestă porcină africană, trebui să contactați medicii veterinari.


Diagnostic

Detectarea precoce a bolii este necesară pentru a pune în aplicare măsuri de control sanitar și de biosecuritate pentru a preveni răspândirea bolii. Cu toate acestea, diagnosticul clinic al pestei porcine nu este ușor datorită gamei largi de forme clinice și epidemiologiei complexe a bolii, cu similitudinea simptomelor sale cu cele ale altor infecții virale cum ar fi erizipelul porcinelor, salmonela, dermatita porcină și sindromul nefropatiei, precum și alte afecțiuni septicemice, cum ar fi otrăvirea.

Prin urmare, diagnosticul rapid este esențial și ar trebui să implice detectarea și identificarea particulelor de virus și a anticorpilor specifici anti-pestei porcine. O bună diagnosticare și interpretare realizată în laborator furnizează informații relevante privind dinamica infecțiilor, care vor fi foarte utile pentru implementarea unor programe eficiente de eradicare a virusului. (3)

Tratament

În prezent, nu există vaccinuri pentru prevenirea și controlul pestei porcine. Timp de peste 40 de ani au fost folosite diferite strategii în căutarea unui vaccin eficient pentru această boală.


Data actualizare: 22-08-2018 | creare: 22-08-2018 | Vizite: 544
Bibliografie
1. Classical Swine Fever (Hog Cholera). Url: https://vetmed.iastate.edu/vdpam/FSVD/swine/index-diseases/classical-swine-fever
2. Classical swine fever: how to spot and report the disease. Url: https://www.gov.uk/guidance/classical-swine-fever
3. African swine fever: a global view of the current challenge. Url: https://porcinehealthmanagement.biomedcentral.com/articles/10.1186/s40813-015-0013-y

Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.