Poluarea aerului ar putea declanșa, în timp, boli autoimune

Un studiu realizat în cadrul Ontario Health Study și publicat în Rheumatology la data de 22 octombrie 2025 a analizat relația dintre expunerea pe termen lung la particule fine în suspensie (PM2,5) și prezența anticorpilor antinucleari în populația generală adultă din Ontario, Canada. Cercetarea arată că nivelurile ridicate de PM2,5 se asociază cu o probabilitate crescută de pozitivitate a anticorpilor antinucleari la titruri înalte, sugerând un posibil efect sistemic imun al poluării aerului.

Context

Bolile reumatice autoimune sistemice reprezintă un grup heterogen de afecțiuni caracterizate prin activarea anormală a sistemului imun și pot duce la afectare de organ și mortalitate prematură. Anticorpii antinucleari sunt considerați un biomarker serologic esențial al acestor boli și pot fi detectați cu ani înainte de apariția manifestărilor clinice.

În ultimul deceniu, expunerea la poluanți atmosferici, în special la particule fine cu diametrul aerodinamic sub 2,5 micrometri, a fost asociată cu un risc crescut de boli autoimune reumatice. Cu toate acestea, datele privind relația dintre PM2,5 și biomarkerii serologici preclinici, precum anticorpii antinucleari, sunt limitate. Studiul de față își propune să umple această lacună, evaluând această asociere într-o cohortă largă din populația generală.

Despre studiul actual

Analiza s-a bazat pe 3.548 de participanți adulți selectați aleatoriu din Ontario Health Study, cu probe de ser colectate între 2010 și 2013. Au fost excluși participanții care nu locuiau în Ontario de cel puțin cinci ani sau pentru care nu exista informație validă privind codul poștal de reședință.

Determinarea anticorpilor antinucleari s-a realizat prin imunofluorescență indirectă pe celule HEp-2, utilizând un sistem automatizat de citire, cu validare vizuală efectuată de personal cu experiență. Au fost definite patru praguri de pozitivitate, corespunzătoare titrurilor:

• ≥1:160 (pozitivitate slabă),

• ≥1:320 (pozitivitate medie),

• ≥1:640 (pozitivitate puternică),

• ≥1:1280 (pozitivitate foarte puternică).

Expunerea la PM2,5 a fost estimată folosind modele satelitare și modele chimice de transport atmosferic, calibrate cu măsurători la sol și rafinate spațial la rezoluție de 0,01° × 0,01°. Pentru fiecare participant s-a calculat media concentrațiilor de PM2,5 pe o perioadă de cinci ani anterior recoltării serului, atribuindu-se valorile în funcție de codul poștal de reședință.

Analizele statistice au inclus modele de regresie logistică multivariabilă, ajustate pentru:

• vârstă,

• sex,

• rasă și etnie,

• statut de fumător,

• venit anual,

• gradul de urbanizare (Rurality Index of Ontario).

Expunerea la PM2,5 a fost analizată atât ca variabilă continuă (per creștere de 1 microgram pe metru cub), cât și categorial, pe quartile de expunere.

Rezultate

Participanții aveau o vârstă medie de 54,7 ani, iar 62,4% erau femei. Majoritatea locuiau în zone urbane (95,8%), iar 55,2% nu fumaseră niciodată. Concentrațiile de PM2,5 au variat între 3,3 și 13,8 micrograme pe metru cub, cu o mediană de 9,3 micrograme pe metru cub.

Analiza principală a arătat că:

• Comparativ cu cel mai scăzut quartil de expunere, cel mai ridicat quartil de PM2,5 s-a asociat cu:

  • un raport de șanse de 1,46 (interval de încredere 95%: 1,02–2,10) pentru titruri de anticorpi antinucleari ≥1:640;

  • un raport de șanse de 1,54 (interval de încredere 95%: 1,06–2,60) pentru titruri ≥1:1280.

• Pentru titruri mai mici (≥1:160 și ≥1:320), rapoartele de șanse au fost peste 1, dar intervalele de încredere au inclus valoarea de nul, indicând lipsa semnificației statistice.

• Atunci când PM2,5 a fost analizat ca variabilă continuă, fiecare creștere cu 1 microgram pe metru cub s-a asociat cu rapoarte de șanse ușor crescute pentru pozitivitatea anticorpilor antinucleari, însă niciun prag nu a atins semnificație statistică.

S-a observat un gradient clar al efectului, cu creșterea progresivă a rapoartelor de șanse pe măsură ce pragul de titru al anticorpilor antinucleari a devenit mai ridicat. Femeile și persoanele non-albe au prezentat o probabilitate mai mare de pozitivitate, iar la titruri foarte înalte (≥1:1280) prevalența la femei a fost de două ori mai mare decât la bărbați (6,5% față de 3,2%).

Concluzii

Expunerea pe termen lung la niveluri ridicate de particule fine în suspensie se asociază cu pozitivitatea anticorpilor antinucleari la titruri înalte în populația generală. Aceste rezultate susțin ipoteza că poluarea aerului cu PM2,5 poate induce activare imună sistemică și pierderea toleranței imune, fenomene care pot preceda dezvoltarea bolilor reumatice autoimune sistemice. Studiul consolidează dovezile existente privind impactul imunologic al poluării atmosferice și subliniază importanța reducerii expunerii populației la particule fine.