Potasiu seric crescut - interpretare hiperpotasemie, cauze, tratament

O valoare a potasiului mai mare de 6 mEq/l poate fi periculoasă, necesitând tratament precoce. Peste 7 mEq/l prezintă risc vital, iar o valoare de peste 9 mEq/l este letală.

Cazurile ușoare pot fi asimptomatice și ușor de tratat, în schimb cazurile severe de hiperkaliemie care sunt lăsate netratate pot duce la aritmii cardiace letale.

Organismul primește potasiu prin alimente. Nivelul adecvat de potasiu este esențial. Rinichii sunt responsabili în primul rând pentru menținerea conținutului total de potasiu în organism prin echilibrarea aportului de potasiu cu excreția de potasiu. Dacă aportul de potasiu depășește cu mult capacitatea rinichilor de a îndepărta sau dacă funcția renală scade, potasiu seric crește. (1-6)

Cauze de potasiu seric crescut

Diagnosticul etiologic al hiperpotasemiei este stabilit după eliminarea unei pseudohiperkaliemii ce apare în hemoliză, trombocitoză, recoltare cu stază.

Hiperpotasemia adevărată are următoarele mecanisme de producere:

• scaderea excreției renale de potasiu;
• transfer de potasiu celular spre plasmă;
• distribuție anormală de potasiu;
• aport exogen excesiv. (6)

Scăderea excreției renale de K+

• insuficiență renală acută;
• insuficiență renală cronică stadiul terminal;
• boala Addison;
• medicamente: Spironolactona (antagonist competitiv de aldosteron), Amilorid și Triamteren, imunosupresoare (Ciclosporina), antibiotice (Trimetoprim), blocanții receptorilor de angiotensină II, antiinflamatoare nesteroidiene (inhibă producția de renină și scad producția de aldosteron) și heparina.

Transfer excesiv de K+ celular spre plasmă

• distrucții celulare masive: traumatisme, arsuri, ischemie acută a membrelor, rabdomioliza indusă de cocaină, liza tumorală spontană sau post-chimioterapie (ex. în limfoame) ;
• acidoza metabolică sau respiratorie.

Distribuție anormală de K+

• deficiența în insulină: substanțe care inhibă eliberarea de insulină endogenă (Somatosatina) pot cauza hiperkaliemie la pacienții cu insuficiență renală; hiperK+ apare frecvent în diabetul zaharat.
• doze mari de digoxin, care inhibă activitatea pompei de Na/K ATP-aza în mușchii scheletici antrenând hiperkaliemie;
• betablocante neselective;
• paralizia periodică familială.

Aport exogen excesiv

Cauză mai rară, asociată frecvent cu un defect de excreție (insuficiență renală cronică), diuretic antikaliuretic, betablocant sau inhibitor de enzimă de conversie a angiotensinei. (1, 2, 4, 5, 6)

Cum diagnosticăm hiperpotasemia?

Diagnosticul poate fi dificil. Adesea, nu există simptome. Atunci când există, simptomele pot include greață, puls lent, slab sau neregulat; iritabilitate, parestezie (amorțeală), slăbiciune musculară, diaree, crampe abdominale sau colaps brutal.

În multe cazuri, diagnosticul de hiperkaliemie trebuie să se bazeze pe informații clinice, cum ar fi antecedentele insuficienței renale sau utilizarea medicamentelor care pot determina hiperkaliemie.

Datele de laborator și modificările electrocardiografice pot fi de asemenea utile împreună cu informațiile clinice pentru a ajunge la un diagnostic. Nivelul normal de potasiu trebuie să fie între 3,5 și 5,0 milimoli pe litru (mmol / l). Hiperkalemia este un nivel de potasiu mai mare de 5,5 mmol/l. Pacienții cu hiperkaliemie pot avea o electrocardiogramă normală sau doar modificări subtile (anomalii ale undei T, anomalii de conducere). (1, 3, 5, 6)

Tratamentul hiperpotasemiei

În practica clinică, există 3 aspecte importante care trebuie luate în considerare:

• 1. orice suspiciune de hiperK+ impune efectuarea rapidă a unei electrocardiograme, înaintea confirmării diagnosticului prin măsurarea nivelului de K+ în sânge;
• 2. nu există o relație directă între nivelul hiperK+ și severitatea manifestărilor EKG; un nivel al K+ de peste 6 mmol/l, în absența oricărei anomalii EKG, ridică suspiciunea de falsă hiperkaliemie;
• 3. simptomele clinice ale hiperpotasemiei sunt tardive și atipice: bradicardie, colaps, stop cardiac.

Hiperpotasemia severă însoțită de modificări EKG este considerată URGENȚĂ, necesitând tratament adecvat. Dacă pacientul are insuficiență renală, se efectuează dializa de urgență pentru a îndepărta potasiul. Până la obținerea efectului prin dializă, se iau măsuri de temporizare a efectelor nefavorabile determinate de potasiu seric crescut:

• protecție cardiacă imediată: calciu gluconat;
• administrare intravenoasă concomitentă de insulină și glucoză: cea mai rapidă măsură;
• beta agoniști, bicarbonat de sodiu (dacă hiperK+ este cauzată de acidoză) ;
• diuretice, eficiente la pacienți cu funcția renală normală (limitate la cei cu insuficiență renală). (1, 3, 4, 5, 6)

Prevenirea recidivelor hiperkaliemice

Se recomandă un regim alimentar sărac în potasiu (reducerea consumului de legume și fructe: sparanghelul, avocado, cartofi, roșii sau sos de roșii, dovleac și spanac fiert, portocalele și sucurile de portocale, nectarine, kiwi, stafide sau alte fructe uscate, banane, pepene galben, miere, prune și nectarine).

Se evită episoadele de post care pot duce la transferul potasiului în afara celulei datorită reducerii secreției în insulină.

Evitarea medicamentelor care interferă cu excreția renală de K+ economizatoare de K+, antiinflamatoare nesteroidiene, IECA, betablocante neselective.

Tratamentul bolii de fond. (3, 4, 6)