Potențialul medicinei tradiționale în susținerea sănătății cognitive

Pe fondul îmbătrânirii accelerate a populației globale, tulburările neurocognitive – în special boala Alzheimer – cunosc o creștere alarmantă. Se estimează că până în anul 2050, peste 150 de milioane de persoane vor fi afectate la nivel mondial. Deși există tratamente farmacologice aprobate, accesibilitatea redusă, costurile mari și efectele adverse asociate acestora au condus la o reorientare către abordări holistice. În acest context, medicina tradițională, cu accent pe plantele medicinale utilizate în Asia de Sud, capătă un interes din ce în ce mai mare ca alternativă complementară în prevenția și tratamentul declinului cognitiv.

Context

boala Alzheimer și alte forme de demență afectează în mod progresiv memoria, judecata și funcțiile executive, având un impact devastator asupra autonomiei pacienților. În lipsa unui tratament curativ, accentul se mută pe încetinirea progresiei și îmbunătățirea calității vieții. Medicina tradițională a fost utilizată de secole pentru susținerea memoriei, iar cercetarea contemporană încearcă să valideze științific aceste utilizări empirice.

Despre studiul actual

Metodologie

Cercetătorii au adoptat o abordare în două faze pentru a identifica plantele medicinale tradiționale cu potențial de îmbunătățire a memoriei:

• Revizuirea literaturii etnobotanice: au fost analizate cărți clasice de medicină din Asia de Sud, fiind identificate 13 plante medicinale folosite tradițional pentru pierderile de memorie, printre care:

  • Acorus calamus (calamus);

  • Celastrus paniculatus (vița inteligenței);

  • Withania somnifera (ashwagandha);

  • Zingiber officinale (ghimbir).

• Revizuirea literaturii științifice: s-au explorat baze de date precum PubMed și Google Scholar pentru dovezi experimentale care susțin eficiența acestor plante.

Mecanisme de acțiune identificate

Cercetarea a evidențiat mai multe mecanisme farmacologice prin care aceste plante ar putea susține sănătatea cognitivă:

• Inhibarea acetilcolinesterazei (AChE) și a butirilcolinesterazei (BuChE): plantele inhibă enzimele care degradează acetilcolina, neurotransmițător crucial pentru memorie – acțiune similară medicamentelor aprobate precum donepezil și galantamină;

• Modularea receptorilor NMDA: Celastrus paniculatus și Zingiber officinale au demonstrat efecte asupra receptorilor implicați în plasticitatea sinaptică, similare medicamentului memantină;

• Activitate antioxidantă și antiinflamatoare: stresul oxidativ și inflamația cronică agravează neurodegenerarea – multe dintre plante prezintă compuși cu potențial neuroprotector;

• Acțiuni multi-țintă: plante precum Acorus calamus, Withania somnifera și Salvia officinalis prezintă sinergie între mecanisme, crescând astfel potențialul terapeutic global.

Rezultate din studii clinice pe oameni

Deși majoritatea dovezilor provin din studii preclinice, trei plante au fost evaluate și în studii clinice umane:

• Panax ginseng: un studiu clinic de 12 săptămâni a arătat îmbunătățirea funcției cognitive și a memoriei la vârstnici, fără reacții adverse semnificative;

• Salvia officinalis (salvie): multiple studii randomizate și dublu-orb au demonstrat creșteri semnificative ale memoriei de lucru, atenției și funcției cognitive generale, prin acțiunea terpenoidelor și a inhibării ChE;

• Withania somnifera (ashwagandha): a fost asociată cu îmbunătățiri ale atenției, funcției executive, calității somnului și stării de bine psihologice, cu un profil de siguranță favorabil.

Limitări și direcții viitoare

Autorii recunosc mai multe limitări ale studiului:

• Lista plantelor este derivată exclusiv din texte regionale, fără validare directă prin interviuri sau observație de teren;

• Nu au fost incluse perspective globale, deși alte regiuni pot folosi plante eficiente pentru aceeași indicație;

• Studiul nu a inclus analize detaliate de chimie medicinală, esențiale pentru identificarea compușilor activi responsabili de efectele observate.

Pentru viitor, sunt recomandate:

• Studii etnobotanice de teren, cu implicarea practicienilor tradiționali și a pacienților;

• Cercetări extinse în alte regiuni geografice;

• Analize chimice și farmacologice detaliate, ca bază pentru descoperirea de noi medicamente.

Concluzii

Această revizuire evidențiază potențialul plantelor medicinale din Asia de Sud în abordarea declinului cognitiv, în special în boala Alzheimer. Plantele identificate reflectă nu doar înțelepciunea tradițională, ci și coerență cu mecanisme biologice susținute științific. Acțiunea lor combinată – de tip colinergic, antioxidant și neuroprotector – le transformă într-o resursă valoroasă pentru dezvoltarea de tratamente sigure, accesibile și eficiente.

Integrarea medicinei tradiționale în abordările moderne ar putea contribui la strategii terapeutice mai holistice și centrate pe pacient, într-un domeniu în care nevoile sunt mari, iar soluțiile actuale sunt limitate.