Psilocibina în tratamentul sindromului de intestin iritabil refractar

Într-un interviu publicat pe 3 iunie 2025 în Psychedelics, parte din seria Innovators & Ideas a publicației Genomic Press, Dr. Erin E. Mauney, profesor asistent de pediatrie la Universitatea Tufts și cercetător la Massachusetts General Hospital, prezintă pentru prima dată utilizarea medicinei psihedelice în gastroenterologie. Aceasta conduce primul studiu clinic care investighează efectele psilocibinei asupra sindromului de intestin iritabil (SII) refractar, vizând o populație semnificativă de pacienți care nu răspund la terapiile convenționale.

Context

Sindromul de intestin iritabil este o afecțiune cronică, frecventă și complexă, caracterizată printr-o combinație de simptome gastrointestinale – durere abdominală, balonare, alternanța constipației cu diaree – în absența unor cauze organice identificabile. Deși terapiile farmacologice, dietetice și psihologice pot ajuta mulți pacienți, un număr important rămâne neresponsiv la tratamentele actuale.

Dr. Mauney observă că în special domeniile gastroenterologiei și medicinei obezității nu reușesc adesea să înțeleagă și să abordeze efectele cumulative ale stresului toxic de-a lungul vieții. Această constatare a inspirat-o să investigheze modul în care traumele din copilărie se „încorporează somatic” și cum terapia psihedelică ar putea facilita eliberarea emoțională și ameliorarea simptomelor fizice.

Despre studiul actual

Studiul clinic condus de Dr. Mauney este primul care evaluează efectele psilocibinei în tratamentul SII refractar. Protocolul presupune:

• Două doze de psilocibină, administrate în context controlat;

• Sesiuni de terapie psihologică integrate, desfășurate înainte și după fiecare dozare;

• Imagistică prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI) pentru a analiza modificările cerebrale asociate tratamentului.

Cercetarea se axează pe modul în care psilocibina modulează interocepția, adică percepția internă a stărilor corporale și a simptomelor gastrointestinale. Ipoteza de bază este că pacienții cu simptome somatice inexplicabile, mai ales cei cu istoric de traumă timpurie, ar putea beneficia de această intervenție printr-o recalibrare a percepției corporale și prin eliberarea emoțională indusă de psihedelice.

Studiul utilizează o metodologie mixtă, care combină:

• date cantitative: scoruri de durere abdominală raportate de pacienți;

• date calitative: reflecții ale pacienților asupra experienței subiective;

• date neurobiologice: modificări funcționale cerebrale observate prin fMRI.

Această abordare integrativă își propune să surprindă atât procesele fiziologice, cât și cele emoționale implicate în vindecare.

Rezultate și implicații

Deși rezultatele finale ale studiului nu au fost încă publicate, scopul său este de a demonstra nu doar eficiența, ci și scalabilitatea terapeutică a psilocibinei în SII refractar. Dr. Mauney urmărește dezvoltarea unor protocoale terapeutice optimizate care să poată fi implementate în practica clinică obișnuită. Această direcție ar putea oferi o alternativă viabilă pentru milioanele de pacienți care nu găsesc alinare prin metodele tradiționale.

Mai mult decât atât, cercetarea ridică întrebări esențiale pentru întreaga medicină funcțională: Poate fi această metodă extinsă și la alte afecțiuni funcționale refractare? Cum putem integra traumele psihologice în evaluarea și tratamentul bolilor fizice cronice?

Dimensiunea pediatrică și reflecțiile personale

Deși studiul actual este realizat pe adulți, perspectiva Dr. Mauney este profund influențată de experiența sa pediatrică. Observând inegalitățile și nedreptățile în practica pediatrică – în special în ceea ce privește obezitatea infantilă – ea subliniază nevoia unei realinieri sistemice a priorităților sociale, incluzând:

• politici de subvenționare a alimentelor sănătoase;

• reconfigurarea urbană pentru a încuraja activitatea fizică;

• reforme educaționale;

• reglarea impactului tehnologiei asupra copilăriei.

Acest tip de gândire sistemică se reflectă și în abordarea sa științifică, care urmărește tratarea pacienților ca persoane întregi, nu ca simple colecții de simptome.

O nouă paradigmă: reconectarea minte-corp

Dr. Mauney subliniază în interviu că unul dintre cele mai mari obstacole în medicina contemporană este sciziunea artificială dintre minte și corp. Această separare, des întâlnită în practică, a dus la abordări incomplete pentru afecțiunile funcționale, unde simptomele fizice și psihologice sunt profund interconectate.

Prin cercetarea sa, ea își propune să vindece această ruptură conceptuală și să aducă medicina într-un spațiu integrativ, în care traumele emoționale și suferința corporală sunt tratate simultan.

Concluzii

Ceea ce face cercetarea Dr. Mauney cu adevărat remarcabilă este umanismul care o ghidează. Filosofia ei, sintetizată în deviza „Suntem ceea ce facem în mod repetat”, reflectă un angajament profund față de relații autentice, meticulozitate științifică și bunăstarea pacientului.

Prin aducerea terapiei psihedelice în gastroenterologie, Dr. Mauney nu doar că oferă o posibilă soluție pentru SII refractar, ci și propune o nouă paradigmă în medicina funcțională: una în care trauma, corpul și mintea sunt înțelese și tratate împreună.