Ruptura tendonului ahilean

Tendonul ahilean este cel mai mare și mai puternic tendon din corpul uman, având ca origine mușchii gastrocnemieni și solear (grupul muscular gastro-solear) și inserție pe tuberozitatea calcaneană. Când se contractă, acești mușchi trag de tendonul ahilean, ridicând călcâiul și coborând regiunea anterioară a plantei (flexor plantar al gleznei). Deși are o structură puternică, tendonul lui Ahile este vulnerabil la traumatisme ca urmare a alimentării limitate cu sânge și a presiunii ridicate la care este supus. De regulă, prezintă un răspuns remarcabil la stres: exercițiile induc creșterea în dimensiuni a tendonului, iar sedentarismul sau imobilizarea determină atrofie rapidă.

Ruptura tendonului ahilean este mai frecvent întâlnită la bărbații între 30-40 de ani. Rupturile de tendon ahilean pot fi parțiale sau complete. Atunci când tendonul este rupt complet, în articulația gleznei nu mai are loc flexia plantară. Rupturile complete sunt mai des întâlnite decât rupturile parțiale.

Care sunt factorii de risc pentru ruptura tendonului ahilean?

Factorii de risc care pot conduce la apariția rupturii tendonului ahilean sunt:

• tendinita ahileană – slăbește tendonul;
• afecțiunile cronice (care întrerup aportul sangvin): insuficiența renală cronică, hiperparatiroidismul, guta, artrita reumatoidă, diabetul zaharat, infecțiile și bolile metabolice;
• injecțiile cu steroizi;
• „atleți de weekend” (weekend warrior).

Cum se produce ruptura tendonului ahilean?

De obicei, poate apărea ca urmare a unui accident sportiv, dorsiflexie forțată. Pacientul relatează un pocnet/lovitură directă asupra tendonului aflat în contracție. În unele cazuri, ruptura poate fi precedată de tendinită care are ca efect slăbirea tendonului.

Care sunt simptomele rupturii tendonului ahilean?

În cazul apariției rupturii tendonului ahilean, pot apărea:

• durere și impotență funcțională;
• edem, echimoză post-traumatică, în funcție de momentul producerii traumatismului;
• piciorul este menținut în ușoară flexie plantară și pronație;
• atrofie musculară regională ce poate fi întâlnită în cazurile cronice;
• la palpare se percepe întreruperea continuității tendonului ahilean;
• testul Thompson este pozitiv pentru o ruptură completă când nu se poate face flexie plantară (strângerea gambei cu mâna determină flexia plantară dacă tendonul ahilean este integru);
• imposibilitatea de a sta pe vârfuri, creșterea amplitudinii dorsiflexiei pasive, flexie plantară dureroasă.

Cum se diagnostichează ruptura tendonului ahilean?

Metodele de diagnostic indicate sunt:

• radiografia – pentru diagnosticul unor posibile leziuni asociate;
• ecografia – pentru confirmarea diagnosticului și diferențierea între ruptura parțială sau completă;
• RMN-ul – permite un diagnostic cert și este util în rupturile cronice.

Cum se tratează ruptura tendonului ahilean?

Tratamentul ortopedic este indicat în cazul:

• pacienților sedentari sau care refuză intervenția chirurgicală;
• pacienților inoperabili;
• pacienților cu ruptură parțială;
   

Tratamentul ortopedic constă în:

• imobilizare cu aparat gipsat sau orteză cu 20 grade flexie plantară inițial, ulterior cu corectarea equinului;
• tratament anticoagulant pe perioada imobilizării;
• mers cu cârje axilare fără sprijin 6 săptămâni.
   

Tratamentul ortopedic are un risc de re-ruptură mai mare tratamentul chirurgical.

Tratamentul chirurgical poate utiliza diferite tehnici chirurgicale:
1. Tehnica deschisă cu sutură termino-terminală a capetelor tendonului ahilean – folosită în rupturi acute până în 6 săptămâni;
2. Tehnica percutană Ma și Griffith;
risc mai mare de lezare a nervului sural;
risc mai scăzut de complicații/infecții la nivelul plăgii postoperatorii.
3. Reconstrucția pin Tehnica V-Y – indicată în rupturile cronice (sub 3 cm);
4.Transferul flexor lung haluce și reconstrucția prin tehnica V-Y – indicată în rupturile cronice (peste 3 cm).

Postoperator se recomandă:

• imobilizare cu aparat gipsat sau orteză cu 20 grade flexie plantară inițial, ulterior cu corectarea equinului;
• tratament anticoagulant pe perioada imobilizării;
• mers cu cârje axilare fără sprijin 4-6 săptămâni.

Complicațiile care pot apărea în urma tratamentului chirurgical sunt reprezentate de:

• re-ruptură – 2% față de 10-40% în cazul tratamentului ortopedic;
• complicații infecțioase mai frecvente la fumători, femei, tratament cu steroizi, tehnica deschisă/percutană;
• complicații vasculonervoase, leziunea nervului sural, mai frecvent întâlnită la tehnica percutană.
   

Indiferent de tratamentul ales, ortopedic sau chirurgical, acesta trebuie urmat de un tratament de recuperare medicală.

În cazul rupturii tendonului ahilean, se recomandă consultul ortopedic de urgență. Pentru programări, aveți la dispoziție numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.
www.arcadiamedical.ro

Dr. Bogdan Dariciuc, medic specialist Ortopedie-Traumatologie, Arcadia