Siguranța administrării hidroxiureei în sarcină: rezultate din primul studiu prospectiv

Un studiu realizat la Hôpitaux Universitaires Henri Mondor din Créteil, Franța și publicat în revista Blood a analizat, în premieră, siguranța expunerii la hidroxiuree în perioada dinaintea concepției sau în timpul sarcinii. Cercetarea arată că administrarea hidroxiureei nu pare să genereze probleme specifice la nou-născuți, sugerând că medicamentul poate rămâne o opțiune viabilă atunci când întreruperea completă nu este posibilă, iar complicațiile bolii falciforme impun tratament.
Hidroxiureea este un tratament standard în boala falciformă, având rolul de a menține forma normală a hematiilor și de a preveni crizele vaso-ocluzive și distrucțiile tisulare asociate. Deși eficientă, utilizarea sa în sarcină a fost mult timp controversată, deoarece medicamentul nu a fost testat în mod sistematic la femeile însărcinate, iar potențialele efecte asupra fătului sunt insuficient documentate.

Recomandările internaționale prevăd de regulă oprirea hidroxiureei cu trei până la șase luni înainte de concepție. Totuși, această practică este dificil de implementat în cazul pacientelor cu simptomatologie severă sau cu acces limitat la alternative, precum transfuzia de sânge. Pentru multe femei, întreruperea tratamentului duce la exacerbarea crizelor falciforme, cu risc crescut atât pentru mamă, cât și pentru sarcină.

Mai mult, în multe regiuni cu incidență ridicată a bolii falciforme - în special Africa, India și Caraibe - transfuzia nu este întotdeauna disponibilă sau sigură. În aceste contexte, oprirea hidroxiureei poate agrava evoluția bolii, motiv pentru care este vitală o evaluare realistă a riscurilor și beneficiilor.

Despre studiu

Cohorta și structura datelor

Studiul, finanțat la solicitarea Agenției Europene a Medicamentului, a inclus date colectate prospectiv între 2009 și 2025 din 77 de centre medicale europene. Au fost analizate 245 de sarcini apărute la 183 de femei care utilizau hidroxiuree, majoritatea aflate de mulți ani în tratament continuu.

În 84% dintre cazuri, femeile luau hidroxiuree la momentul concepției, ceea ce sugerează o proporție semnificativă de sarcini neplanificate. Pentru analiza primară, autorii au inclus 178 de sarcini, excluzând întreruperile voluntare, sarcinile încă în evoluție și situațiile în care medicamentul fusese stopat înainte de concepție.

Indicatorii monitorizați

• rata nașterilor vii,
• rata pierderilor de sarcină,
• prematuritatea,
• mortalitatea maternă,
• malformațiile neonatale,
• motivațiile clinice ale eventualelor întreruperi terapeutice.

Rezultate

Nașteri vii și evoluție maternă

Dintre cele 178 de sarcini analizate, aproximativ 75% au dus la nașteri vii, o rată superioară celei raportate în studii anterioare privind boala falciformă. Important, nu s-au înregistrat decese materne, deși majoritatea participantelor prezentau forme severe ale bolii.

Siguranța fetală și neonatală

Nu au fost identificate malformații congenitale atribuibile hidroxiureei. Rata de avort spontan a fost de 17%, comparabilă cu cea din populația generală. Tot 17% dintre nașteri au fost premature, valoare similară datelor istorice pentru sarcini la pacientele cu boală falciformă.

Au existat două întreruperi ale sarcinii din motive medicale materne și două pierderi fetale (un avort tardiv înainte de 21 de săptămâni și un făt mort la 34 de săptămâni), dar niciunul dintre aceste evenimente nu a fost atribuit expunerii la hidroxiuree.

Implicații clinice

Rezultatele sugerează că nu există dovezi ale unui risc specific asociat hidroxiureei în sarcină. În situațiile în care întreruperea tratamentului nu este sigură sau când transfuzia nu este disponibilă, continuarea hidroxiureei poate reprezenta o opțiune rezonabilă.

Totuși, autorii subliniază importanța unei evaluări individualizate. Citatul coordonatorului studiului, dr. Anoosha Habibi, reflectă această poziție: „Trebuie să decidem de la caz la caz și să evaluăm riscurile atât ale întreruperii tratamentului, cât și ale transfuziei.”

Limitări și direcții viitoare

Deși datele au fost colectate prospectiv, studiul nu a fost conceput special pentru monitorizarea sarcinilor. Astfel, pot exista limitări privind completitudinea raportării, în special în ceea ce privește utilizarea transfuziei. Autorii recomandă continuarea cercetărilor pentru:

• monitorizarea pe termen lung a copiilor expuși intrauterin la hidroxiuree,
• confirmarea siguranței medicației în grupuri populaționale mai mari,
• identificarea eventualelor efecte subtile care nu pot fi observate în primele luni de viață.