Sindromul Allan-Herndon-Dudley

Sindromul Allan-Herndon-Dudley (AHDS) reprezintă o tulburare de dezvoltare cerebrală care cauzează deficit intelectual moderat până la sever, precum și afectare neuromusculară (hipotonie, hipoplazie musculară, parapareză spastică). Această boală, care apare exclusiv la bărbați, perturbă dezvoltarea înainte de naștere. Deși cei afectați au o capacitate limitată de a comunica, ei par să se bucure de interacțiunea cu alte persoane. AHDS apare din cauza mutațiilor din gena SLC16A2, care se moștenesc într-o manieră recesivă X-linkată [1], [2].

Cel puțin 132 de familii cu 320 de indivizi afectați au fost raportați în literatură până în prezent [2].

Câțiva pacienți cu sindrom Allan-Herndon-Dudley au împlinit vârsta de 60 de ani, însă calitatea vieții este sever afectată de faptul că majoritatea persoanelor cu această afecțiune sunt incapabile să stea în șezut, în picioare sau să meargă independent [2]. Într-un studiu internațional retrospectiv s-a identificat o vârstă medie de 2 ani la momentul diagnosticării, precum și o supraviețuire medie de 35 de ani. Cei care nu au obținut un control al capului până la vârsta de 1 an și jumătate au avut un risc mai mare de deces față de ceilalți pacienți, în timp ce copiii subponderali cu vârsta între 1 și 3 ani au avut, de asemenea, un risc crescut de deces față de cei normoponderali la vârsta respectivă [3].

Cauze

Sindromul Allan-Herndon-Dudley apare din cauza unei mutații a genei SLC16A2 de pe cromozomul X care codifică proteina MCT8, ceea ce duce la alterarea structurii și funcției acesteia. Proteina anormală este incapabilă să transporte hormonii tiroidieni (T4, T3, rT3, T2) la nivelul creierului, astfel încât este afectată dezvoltarea cerebrală. S-au identificat 49 de mutații distincte ale genei SLC16A2 [4], [5]. Mutațiile genei care duc la pierderea funcțiilor proteinei sunt asociate cu retard psihomotor la bărbați, în timp ce femeile nu prezintă defecte neurologice, dar au fenotipuri caracteristice deficitului moderat al hormonilor tiroidieni [5].

Semne și simptome

De obicei sugarii cu sindrom Allan-Herndon-Dudley se dezvoltă normal (cu excepția hipotoniei) până la aproximativ 2 luni, când prezintă slăbiciune musculară generalizată și nu își pot menține capul [4]. Important de menționat este că hipotonia și deficitul intelectual sever sunt prezente la toți pacienții cu această patologie [2].

Alte semne clinice pot fi:

• mers cu dificultate sau imposibil
• hipoplazie și atrofie a mușchilor scheletici
• ataxie (incapacitate de coordonare a mișcărilor voluntare)
• paraplegie spastică asociată cu hiperreflexie
• clonus (contracții și relaxări musculare repetate, rapide, involuntare) la nivelul picioarelor
• atacuri dischinetice sau mișcări atetozice (involuntare, lente, dezordonate)
• retard psihomotor, tulburări de vorbire
• la adulți: atrofie musculară generalizată, posturi fixe ale articulațiilor, hiporeflexie
• anomalii craniofaciale: craniu îngustat bitemporal, fața prelungă, urechi slab dezvoltate
• alte anomalii osoase: scolioză, pectus excavatum (stern înfundat în piept), deformări ale picioarelor [4].
• diabet zaharat de tip I
• proptoză, ptoză palpebrală [1].

Diagnostic

Diagnosticul unei boli genetice rare reprezintă adesea o provocare pentru clinician. Analizele de sânge efectuate de rutină arată un nivel anormal de ridicat al hormonului tiroidian T3, un nivel scăzut spre normal al fT4, iar TSH este normal sau puțin crescut. Diagnosticul de certitudine se poate pune însă doar în urma testării genetice care identifică mutații ale genei SLC16A2 [2].

Tratament

În prezent nu există un tratament curativ, însă kinetoterapia, logopedia și terapia ocupațională pot aduce anumite beneficii [2]. Propiltiouracilul în combinație cu L-tiroxina a fost propus ca un posibil tratament pentru a diminua efectele nedorite ale nivelului crescut de T3 în sânge [6]. Conform unui studiu, s-a observat o îmbunătățire semnificativă a valorii T3, dar și o creștere în greutate în urma tratamentului cu Triac, un analog de T3 (acid triiodotiroacetic). Această substanță are avantajul de a putea intra în celulă fără a avea nevoie de transportorul MCT8, iar apoi acționează identic cu hormonul T3 [7].

Consiliere genetică

Sindromul Allan-Herndon-Dudley este un sindrom foarte rar, care se transmite X-linkat. Astfel, membrii familiilor afectate trebuie sa apeleze la sfatul genetic. Dacă mama este purtătoarea unei gene SLC16A2 cu mutație, atunci există un risc de 50% ca un băiat să moștenească boala, precum și un risc de 50% ca o fată să fie purtătoarea genei mutante [2]. Există în prezent fundația MCT8-AHDS care oferă mai multe informații legate de diversele tipuri de terapii sau echipamente necesare în funcție de nevoile copilului, povești ale unor pacienți, webinare sau date de contact ale centrelor cu experiență în patologii tiroidiene rare [8].