Sportivii si efectul placebo

Lumea obscura a dopping-ului este pe cale sa se intunece si mai tare. Dupa ce au incercat decenii la rand sa depisteze folosirea drogurilor care ajuta la imbunatatirea performantei, specialistii din domeniu s-ar putea confrunta in curand cu problema paradoxala a nefolosirii acestora.
    Motivul pentru acest paradox il reprezinta efectul placebo: sa crezi ca un tratament care urmeaza sa fie eficient este uneori suficient pentru a functiona. Acest lucru sta si la baza altor domenii care nu au fost demonstrate stiintific, cum ar fi homeopatia - dar, ar trebui spus, sta si in centrul curentului principal din medicina. Un studiu publicat in urma cu cativa ani sustine ca probabil o treime din medicamentele aprobate din punct de vedere medical au efect placebo. Iar aceasta ipoteza i-a determinat pe Fabrizio Benedetti si pe colegii sai din cadrul Universitati din Torino sa studieze daca nu cumva efectul placebo ar putea fi important si in sport. Raspunsul este: ar putea.
    In fiecare an, Agentia Mondiala Anti-Dopping publica o lista cu substantele si metodele interzise, care sunt impartite in doua categorii: cele interzise cu desavarsire si cele interzise numai in timpul competitiilor sportive. Dr Benedetti a observat ca morfina se incadreaza in cea de a doua categorie. Din moment ce este un calmant, a-l interzice sportivilor in perioadele de antrenament ar fi lipsit de etica. Este interzisa in cadrul competitiilor sportive deoarece proprietatile sale calmante i-ar oferi celui caruia i se administreaza un avantaj nesportiv. Efectul este de scurta durata, asemenea steroizilor anabolizanti care fortifica muschii.
    A calma durerea este una dintre problemele pe care efectul placebo le rezolva cel mai bine. In 1999, Dr Benedetti a demonstrat ca o persoana careia i s-a administrat morfina timp de doua zile consecutiv a avut parte de o reactie analgezica nu numai in cele doua zile, dar si in urmatoarea zi, cand morfina a fost inlocuita cu un medicament placebo fara sa i se aduca la cunostinta pacientului acest lucru. Fapt ce l-a determinat pe Dr Benedetti sa se intrebe daca nu cumva efectul administrarii legale inaintea competitiei ar putea fi continuat, perfect legal, in cadrul competitiei daca i s-ar administra sportivului o substanta placebo.
    In cadrul noului lor experiment, publicat in numarul de saptamana aceasta al revistei Journal of Neuroscience, cercetatorul alaturi de colegii sai au simulat o competitie sportiva, aducand in arena patru echipe a cate 10 sportivi tineri pe care i-a supus unui test de rezistenta la durere. Cu un bandaj de compresie legat in jurul antebratului, sportivii au trebuit sa execute in mod repetat exercitiul ”stand pe maini cadere in pod”, pana in momentul in care durerea i-a impiedicat sa mai continue exercitiul. Rezultatele lor, masurate in raport cu durata de timp in care au putut efectua exercitiile fizice, au reprezentat media intregii echipe.
    Uneia dintre echipe i s-a administrat morfina cu doua saptamani inainte de inceperea antrenamentului si cu o saptamana inaintea competitiei, iar in ziua competitiei li s-a administrat o injectie cu solutie sarata, sportivii stiind ca este morfina. O alta echipa a primit acelasi tratament, numai ca substanta sarata a fost amestecata cu naloxon, o substanta de anihilare a medicamentului. Celelalte echipe care au mai ramas fie nu au primit niciun tratament, fie li s-a administrat o substanta placebo in ziua competitiei.
    Cei carora li s-a administrat morfina urmata de substanta placebo au reusit sa suporte semnificativ mai multa durere in timpul competitiei decat oricare dintre ceilalti sportivi. Paradoxal, cei care au fost injectati cu naloxon nu au inregistrat performante mai bune decat celelalte doua grupuri de control. Aceste descoperiri sustin teoria potrivit careia efectul placebo reduce durerea, incurajand creierul sa produca mai mult opiu natural decat produce de obicei.
    Desi  exercitiul ”stand pe maini cadere in pod” nu este inca un sport olimpic, este un surogat suficient de bun pentru a sugera ca aceste efecte ar trebui demonstrate si in competitiile reale. Astfel se naste intrebarea cat de folositoare vor fi observatiile Dr Benedetti si daca vor fi luate in considerare de forul care stabileste aceste reguli.
    Acest lucru depinde de cat de cinici sunt intr-adevar atletii. Efectul placebo depinde de ceea ce crede sportivul ca i se intampla in momentul in care i se administreaza substanta, astfel incat sa nu creada ca a fost pacalit, chiar daca s-a intamplat acest lucru. De asemenea, daca aceasta practica devine cunoscuta, va fi dificil de sustinut ca injectia care a fost administrata in ziua competitiei contine medicamentul respectiv. Pe de alta parte, asa cum a constatat Dr Benedetti, medicii au renuntat de multa vreme la medicamentele placebo, chiar daca pacientii lor inca sunt interesati de acestea. Probabil ca daca ar fi vandute atletilor ca o forma de homeopatie, acestia nu ar mai pune atat de multe intrebari nelalocul lor.