Controlul tensional în stadiile precoce ale ADPKD — Studiul HALT-PKD A

Rezumat

Context și obiective

Hipertensiunea arterială reprezintă cea mai frecventă manifestare clinică a ADPKD și un factor cheie în progresia bolii. Studiul HALT-PKD A a evaluat beneficiul controlului tensional strict și al blocajului dual al SRAA (IEC+ARA-II) la pacienți tineri cu ADPKD și funcție renală bine păstrată.

Metodologie

Studiul a utilizat un design factorial 2×2, incluzând 558 de pacienți hipertensivi cu ADPKD, cu vârste cuprinse între 15 și 49 de ani și o rată de filtrare glomerulară estimată (eGFR) >60 ml/min/1,73 m². Aceștia au fost randomizați astfel:

• Țintă tensională strictă (95/60–110/75 mmHg) versus țintă standard (120/70–130/80 mmHg).
• Lisinopril plus telmisartan versus lisinopril plus placebo.

Perioada de monitorizare a fost de 5 ani. Obiectivul primar a fost rata anuală de creștere procentuală a volumului renal total (TKV).

Rezultate principale

Controlul tensional strict a redus rata anuală de creștere a TKV (5,6% versus 6,6%, p=0,006), indexul de masă al ventriculului stâng și excreția urinară de albumină. Combinarea IEC+ARA-II nu a adus beneficii suplimentare față de monoterapia cu IEC asupra creșterii TKV, însă a crescut riscul de hiperkaliemie și hipotensiune ortostatică (80,7% versus 69,4% incidență a amețelilor).

Concluzii

Controlul tensional strict este benefic în stadiile precoce ale ADPKD, reducând rata de creștere renală și efectele cardiovasculare. Combinarea IEC+ARA-II nu este recomandată ca strategie standard, având în vedere riscurile crescute și lipsa unui beneficiu renal adițional.