Taxifolina ar putea fi un ajutor sigur și natural în scăderea în greutate

Obezitatea reprezintă o problemă majoră de sănătate publică la nivel mondial, fiind corelată cu numeroase comorbidități, precum bolile cardiovasculare, diabetul zaharat de tip 2, hipertensiunea arterială și anumite forme de cancer. Totodată, managementul obezității continuă să fie o provocare, deoarece menținerea pe termen lung a greutății reduse rămâne dificilă. Taxifolina (TAX), un flavonoid natural cunoscut și sub denumirea de dihidroquercetină, este studiată pentru proprietățile sale antiinflamatoare, antioxidante și pentru posibile efecte benefice asupra metabolismului. Studiile experimentale au sugerat că acesta ar putea contribui la reducerea masei corporale, motiv pentru care cercetătorii au investigat impactul consumului pe termen lung de taxifolină la persoane vârstnice.
Flavonoizii precum taxifolina au atras atenția în cazul unor afecțiuni precum diabetul, bolile cardiovasculare și declinul cognitiv în stadii incipiente. Mecanismul de acțiune implică, printre altele, protecția mitocondrială, reducerea stresului oxidativ și reglarea proceselor inflamatorii. Totodată, cercetările pe modele animale și celulare au arătat că taxifolina ar putea activa țesutul adipos brun, crescând producția de proteine implicate în termogeneză (precum UCP1) și factori de creștere importanți, precum FGF21. Astfel, acest flavonoid devine un potențial candidat pentru adjuvarea procesului de pierdere în greutate în rândul persoanelor cu obezitate sau suprapondere.

Despre studiul actual

Acest studiu retrospectiv longitudinal a fost efectuat într-un singur centru (National Cerebral and Cardiovascular Center), pe baza analizării fișelor medicale ale persoanelor care efectuau vizite regulate la clinică, cu interval de aproximativ 180 de zile între măsurătorile greutății corporale.

• Participanți și criterii: Au fost analizați 62 de pacienți. Dintre aceștia:
  • 36 au început să consume taxifolină (300 mg/zi), după ce au fost informați despre potențialele efecte pozitive observate în studii preclinice;
  • 26 nu au consumat taxifolină și au format grupul de control (non-TAX).
• Date colectate: S-au înregistrat date despre greutatea corporală și indicele de masă corporală (IMC), eventualele comorbidități (hipertensiune, dislipidemie, diabet zaharat) și medicația asociată.
• Analiză statistică: S-au efectuat modele de regresie lineară ajustate pentru factori precum vârsta, sexul, prezența comorbidităților și valorile inițiale ale greutății/IMC, pentru a evalua în ce măsură taxifolina se asociază cu scăderea ponderală.

Rezultate

• Diferența de scădere în greutate și IMC:
  • Grupul care a consumat taxifolină (TAX) a prezentat o scădere în greutate mai mare față de grupul non-TAX (-1,6 kg față de -0,3 kg, p = 0,026, în modelele de analiză ajustate).
  • De asemenea, s-a observat și o reducere mai pronunțată a IMC (-0,61 vs. -0,11, cu tendință semnificativă statistic p = 0,051), menținută și în modelele multivariate.
• Impactul asupra profilului metabolic:
  • Valorile HDL-colesterolului (colesterolul „bun”) au rămas mai ridicate în grupul care a luat taxifolină, înregistrând o scădere mult mai mică sau chiar o creștere, comparativ cu grupul non-TAX (diferența dintre grupuri fiind semnificativă p = 0,008).
  • Creșterea HDL-colesterolului a fost corelată în mod semnificativ cu pierderea în greutate (r = 0,44, p < 0,05) doar în grupul care a utilizat taxifolină, sugerând rolul unui mecanism de „discuție încrucișată” între țesutul adipos brun, lipoproteine și termogeneză.
  • Alți markeri (precum LDL-colesterolul, trigliceridele sau glicemia) nu au arătat diferențe semnificative între grupuri, probabil și din cauza eșantionului redus.
• Posibil mecanism: Autorii sugerează că taxifolina ar putea activa țesutul adipos brun prin creșterea expresiei UCP1 și FGF21, favorizând termogeneza și utilizarea crescută a grăsimilor, ceea ce duce la scăderea în greutate. Creșterea HDL-ului în paralel cu reducerea în greutate întărește ipoteza existenței unei legături între activarea adipocitelor brune și profilul lipidic.
• Limitări ale studiului: Lipsa unui grup placebo, dimensiunea relativ mică a eșantionului și imposibilitatea de a monitoriza strict dieta participanților. În plus, recrutarea s-a făcut pe un grup de persoane cu o conștientizare ridicată a sănătății, ceea ce ar putea influența rezultatele.
• Concluzii: În ciuda acestor limitări, studiul retrospectiv sugerează că taxifolina ar putea contribui la scăderea în greutate și la menținerea unui profil lipidic mai favorabil, fără efecte adverse semnificative. Cercetătorii propun realizarea unui studiu randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, pe un eșantion mai mare, pentru a confirma rezultatele și a detalia mecanismele biologice implicate.