Traheotomia

©

Autor:

Incidente, accidente, complicaţii

Acestea se împart în imediate şi tardive.

Incidente imediate
- cel mai frecvent incident este reprezentat de hemoragia intraoperatorie (ca şi sursă de sângerare menţionăm trunchiul venos brahiocefalic, vena jugulară anterioară şi artera Neubauer) . Alt incident ce poate apărea intraoperator este reprezentat de moartea subită ce survine datorită pătrunderii unei cantităţi mari de oxigen la un pacient anoxic şi hipercapnic cronic. Urmarea este stopul respirator de origine centrală asociat cu stopul cardiac. Prevenirea morţii subite se poate realiza prin deschiderea treptată a traheii, cu ajutorul unui dilatator. De asemenea pot apărea în cursul intervenţiei lezări ale organelor vecine, leziuni ale catilagiilor laringiene, expulzia canulei, emfizem subcutanat, pneumotorax, pneumomediastin, stenoza traheală. Paradoxal, poate apărea în momentul deschiderii traheii o senzaţie de sufocare a pacientului, datorită pătrunderii unei cantităţi mari de oxigen ce inhibă centrul respirator bulbar.

Incidente tardive – una din complicaţiile tardive este reprezentată de lipsa de funcţionare a traheotomiei care este descoperită datorită posibilităţii bolnavului de a vorbi, în condiţiile în care canula nu este una adaptată în acest sens. Altă complicaţie tardivă este expulzia canulei, frecventă mai ales la pacienţii cu gât scurt şi gros, la care s-a introdus o canulă cu dimensiuni necorespunzătoare. Obstrucţia traheobronşică este de asemenea posibilă, deşi canula este permeabilă. Se realizează traheoscopia în vederea extragerii dopului de mucus. Pneumotoraxul şi emfizemul subcutanat pot de asemenea să apară, alături de hemoragia postoperatorie, fistulelor eso-traheale (pot fi suspectate în momentul apariţiei tusei la momentul deglutiţiei şi aspirării de conţinut gastric în cursul curăţării canulei) . Postoperator poate să apară şi infecţia traheostomei datorită unei îngrijiri inadecvate. O altă complicaţie la distanţă, redutabilă, este stenoza traheală, apariţia ei putând fi împiedicată prin întreţinerea corectă şi prevenirea leziunilor determinate de aceasta.

După realizarea traheotomiei, se administrează antibiotice, mucolitice, hemostatice şi antalgice. Aerul atmosferic respirat de către pacient trebuie să fie umed şi cald, canula traheală trebuie să fie curăţată şi aspirată periodic, pansamentul local se înlocuieşte zilnic, iar firele de sutură se îndepărtează după 7-10 zile.

Data actualizare: 03-03-2013 | creare: 20-07-2012 | Vizite: 23196
Bibliografie
1. Tracheotomy and Cricothyrotomy, Basic Otorhinolaryngology – A step-by-step Learning Guide, Rudolph Probst, Gerhard Grevers, Heinrich Iro, Editura Thieme, 2006, pag: 378-380;
2. Patologie traheo-bronşică, Compendiu de patologie oto-rino-laringologică şi chirurgie cervico-facială, Mihail Dan Cobzeanu, Editura Junimea, Iaşi, 2009, pag. 431-470;
3. Traheostomia, Primii paşi în chirurgie, Ştefan Octavian Georgescu, Editura Kolos, Iaşi 2003, pag. 103-113
4. Hipertensiunea arterial, Curs de cardiologie – diagnostic şi tratament, Irina Iuliana Costache, Editura Pim, Iaşi 2012, pag. 243-244
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!


 
 
 
Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.