Traumele relaționale și urmările lor

S-a făcut o distincție între traumele cu T-mare, cum este cea din 11 Septembrie sau moartea subită a unui membru al familiei și traumele cu T-mic - experiențele repetate de frică, neajutorare, umilire, rușine, abandon ale copilului în relația cu figuri de atașament care nu asigură nici un fel de reparație (Shapiro&Maxfield, 2003). Traumele cu T-mic, denumite traume relaționale (Schore, 2002) sau traume cumulative (Kahn, 1963).

Acest tip de traume obligă copilul și apoi predispun adultul să recurgă la mecanisme primitive de autoapărare, incluzând aici disocierea și identificarea proiectivă - mecanisme de apărare responsabile de aducerea la viață a lumii interne a pacientului în relația cu terapeutul.

Aceste mecanisme de apărare luate ca obiectiv terapeutic pentru a fi transformate prin intermediul acordărilor empatice și a limitelor impuse în cadrul relației terapeutice conduc clientul spre a trăi într-un alt mod relația terapeutică, învățând astfel un alt mod de a trăi în relație. Pe măsură ce această relație începe să fie simțită din ce în ce mai sigură, se stabilește un nou model de lucru care concurează cu acele modele care au luat naștere ca răspuns la trauma din copilărie.

Experiența unei relații securizante modulează indirect impactul traumei inițiale, pregătind scena pentru a se confrunta cu trauma mult mai direct.

Intervenția psihoterapeutică pentru rezolvarea obiectivelor relaționale și modificarea schemei relaționale învățate în timp implică alegerea unui parcurs psihoterapeutic de lungă durată, ce va aduce schimbări subtile treptat, precum un fruct ajunge copt în timp, cu grijă, atenție și mediu potrivit. Alegerea este a ta. Uneori conștientizăm scopul acțiunilor, alteori nu conștientizăm intenția acțiunii,  a comportamentului propriu.

Tu ce îți dorești pentru tine?

Psihoterapeut Integrativ Goșa Carmen Dolores