Tripanofobia - frica / fobia de ace

Tripanofobia este frica exagerată, persistentă și irațională de proceduri medicale care implică folosirea acelor (injecții intramusculare, intravenoase, vaccinuri).

fobia de ace este un tip de fobie specifică, adica fobii ce au ca subiect o situație sau un obiect particular, cum ar fi de exemplu frica de un anumit animal (șerpi sau păianjeni), frica de zbor sau frica de înălțime. (1)
Fobia de ace reprezintă o barieră importantă în inițializarea și complianța la anumite tratamente medicale.

Cauze

Cauzele exacte ale fobiilor specifice și implicit ale tripanofobiei nu sunt pe deplin cunoscute. La baza tripanofobiei pot sta diverse probleme: (2)

• Sensibilitatea crescută la stimuli dureroși (hiperalgie)
• Reacție vaso-vagală la vederea sau atingerea acului (sincopă)
• Frica de a fi imobilizat în timpul procedurii

Ipotezele actuale de lucru propun ca explicație faptul că fobia de ace ține atât de factori genetici, care modifică și căile neurovasculare și neuroendocrine, cât și de un proces conștient, învățat.

Există anumiți factori care pot crește riscul de a dezvolta tripanofobie: (3)

• experiențe traumatice sau negative legate de ace în trecut
• fobie de ace în familie (lucru care sugerează că ar putea fi vorba și de un comportament învățat)
• alte frici sau fobii legate de boli (ipohondria, germofobia)
• alte tulburări de anxietate (tulburarea obsesiv-compulsivă sau anxietatea generalizată)

Semne și simptome

Cel mai frecvent simptom și reprezentativ pentru această tulburare este anxietatea. Pe langa aceasta mai pot aparea simptome specifice, de tipul: (4)

• Atacuri de panică
• Greață, transpirații, tremor
• Modificări ale frecvenței cardiace, creșterea temporară a tensiunii arteriale
• Insomnii în nopțile care preced procedura propriu-zisă
• Lipotimii (leșin)

Faza inițială, care poate să nu fie experimentată de toți pacienții, este perioada de anticipare a fricii, în care frecvența cardiacă și tesiunea arterială cresc în timpul care precede înțepătura. Această perioadă este urmată de o scădere bruscă a acestor valori dupa ce intervenția a avut loc. Debutul reacției vaso-vagale este de obicei rapid, dar de durată scurtă. Tensiunea arterială revine de obicei la normal după aproximativ două ore și majoritatea pacienților se simt în stare să se reîntoarcă la activitățile obișnuite într-un interval de câteva ore.

Diagnostic

Criterii de diagnostic pentru tripanofobie: (5)

• frică evidentă sau anxietate în legătură cu ace sau proceduri care implică folosirea lor
• frica provocată apare imediat
• evitarea activă a acestor proceduri
• frica sau anxietatea sunt disproporționate în raport cu potențialul de leziune al procedurii
• frica, anxietatea sau comportamentul evitant au o durată mai lungă de 6 luni
• frica, anxietatea și evitarea creează un evident stres și au impact negativ important pe mai multe planuri

Tratament

Nu există doar o singură modalitate de a trata tripanofobia. Pot fi încercate mai multe strategii, printre care:

• terapia de expunere: prin expunere treptată, începând cu fotografii, atingerea unui ac
• terapia cognitiv-comportamentală
• medicamente de tipul anxioliticelor

Conform CDC (Centers for Disease Control), pregătirea, sprijinul și managementul durerii pot ajuta în cazurile ușoare și medii de fobie. (6)

• Informarea despre procedură și de ce implică folosirea acelor
• Înțelegerea cauzelor fricii: privitul fotografiilor cu ace sau cititul știrilor despre vaccinare pot fi un factor declanșator; evitarea acestui gen de activități poate fi de ajutor, cu excepția situațiilor în care sunt folosite de specialiști ca parte a unei terapii
• Înțelegerea procedurii: informații depre locul de desfășurare, ce se întâmplă înaintea, în timpul și după încheierea procedurii
• Managementul durerii: folosirea de sprayuri sau creme anestezice, distragerea atenției, exerciții de respiratie sau hipnoză.

Plasarea pacientului așezat sau cu picioarele deasupra nivelului capului ar putea ajuta la îmbunătățirea circulației la nivel cerebral în cazul în care tensiunea arterială începe să scadă și ar putea preveni sincopa.

O altă tehnică dovedită a fi eficientă este tensionarea mușchilor. Pacienții care știu că au tendința de a face sincope la vederea acelor pot învăța să-și contracte mușchii, incluzând mușchii abdominali, ai membrelor inferioare și superioare, lucru care duce la creșterea tensiunii arteriale. Exercițiul presupune contracția muschilor timp de 10-15 secunde, până în momentul în care se simte căldură la nivelul feței, urmat de relaxare timp de 30 secunde și repetarea contracției musculare, efectuându-se în total 5 serii. (7)

Posibile consecințe ale fobiei de ace

Frica de ace poate afecta:

• calitatea vieții prin stările de anxietate care preced procedura
• sănătatea: evitarea diverselor teste sau tratamente poate duce la erori de diagnostic sau tratament suboptimal
• longevitatea: evitarea examinărilor de rutină poate duce la suferință inutilă sau chiar deces.