Tulburarea de personalitate schizotipală

Tulburarea de personalitate schizotipală

Persoanele cu tulburări de personalitate prezintă modele de gândire și de comportament ce diferă de ceea ce este considerat normal sau obișnuit într-o societate. Trăsăturile de personalitate în acest caz sunt foarte inflexibile, interferând de-a lungul vieții cu funcționarea socială și capacitatea de lucru a individului. Persoanele cu tulburări de personalitate semnificative au în general, de asemenea, abilități slabe de adaptare și dificultăți în formarea relațiilor sănătoase. Spre deosebire de persoanele cu tulburări de anxietate, care realizează că au o problemă, dar nu reușesc să o controleze, persoanele cu tulburări de personalitate în general nu sunt conștiente de faptul că au o problemă și nu cred că au nimic de controlat.


Tulburarea de personalitate schizotipală este o tulburare caracterizată prin relații sociale și interpersonale deficitare, marcate de disconfort și capacitate redusă de a dezvolta relații apropiate, precum și prin tulburări cognitive și comportament excentric, episoade de derealizare și adesea convingeri bizare. Persoanele care suferă de această tulburare întâmpină dificultăți în crearea și menținerea unor legături sociale strânse. De asemenea, limbajul bizar, vorbirea vagă, metaforică, precum și vestimentația ciudată pot constitui simptome ce completează tabloul general. Persoanele cu tulburare de tip schizotipal pot reacționa atipic în conversații, adoptând forme de negativism verbal – refuzul de a răspunde la întrebări sau de a continua dialogul.
Acest tipar debutează la vârsta de adult tânăr și se manifestă în diverse situații. [1]


Criterii de diagnostic

Conform DSM-5 (Manualul de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mintale), tulburarea de personalitate schizotipală îndeplinește minim 5 din următoarele criterii:


  • Idei de referință (persoana asociază interpretări incorecte ale incidentelor obișnuite și evenimentelor externe, ca având o semnificație particulară pentru ea);
  • Credințe bizare sau gândire magică, ce influențează comportamentul și sunt în dezacord cu normele culturale (ex: credința în superstiții, clarviziune, telepatie, etc);
  • Experiențe perceptive neobișnuite, inclusiv iluzii corporale;
  • Gândire și limbaj bizare (ex: vorbire vagă, de circumstanță, metaforică, sau stereotipă);
  • Caracter suspicios sau ideație paranoidă;
  • Sentimente inadecvate sau limitate;
  • Comportament sau aspect exterior bizar, excentric sau ciudat;
  • Lipsa prietenilor apropiați și a confidenților, cu excepția rudelor de gradul întâi;
  • Anxietate socială excesivă care nu se reduce prin acomodarea la mediu și are tendinte de a se asocia mai curând cu temeri paranoide decât cu aprecieri negative despre sine;


Persoanele cu tulburare de personalitate schizotipală sunt superstițioase sau preocupate de fenomene paranormale care nu se încadrează în normele grupului cultural căruia îi aparțin, având sentimentul că dețin puteri speciale în anticiparea evenimentelor care urmează să se întâmple sau că pot citi gândurile celorlalți. Acești indivizi cred uneori că îi pot controla prin puteri magice pe alții, direct – prin puterea gândului, sau indirect, prin exercitarea unui ritual magic. Ei pot prezenta modificări ale percepției (ex: are impresia că este prezentă o altă persoană în preajma sa, sau aude voci spunându-i numele). Discursul poate conține fraze sau formulări particulare, cu digresiuni sau vag, dar fără deraieri sau incoerență. Răspunsurile sunt fie prea concrete, fie prea abstracte, iar cuvintele și conceptele sunt uneori utilizate într-un mod neobișnuit.


Astfel de persoane sunt frecvent suspicioase și pot prezenta ideație paranoidă. De obicei, întâmpină dificultăți în manifestarea întregii game de sentimente și replici interpersonale necesare unei relații reușite, din acest motiv părând să interacționeze cu ceilalți într-o manieră inadecvată, rigidă sau lipsită de naturalețe. Ele sunt adesea considerate bizare sau excentrice din cauza manierismelor neobișnuite, a unui mod de a se îmbrăca dezordonat, care nu se prea „potrivește”, precum și din cauza ignorării convențiilor sociale curente.


În contextul tulburării de personalitate schizotipală, relaționarea interpersonală este percepută ca problematică, iar persoanele simt o dorință redusă de contacte apropiate. Interacțiunea cu alte persoane se realizează doar în condiții de nevoie, dar preferă izolarea socială, având senzația că „nu se potrivesc” în anturaj. Anxietatea socială nu este ușor de combătut chiar dacă petrec mai mult timp într-un anumit loc sau devin mai familiari cu celelalte persoane, deoarece anxietatea este cauzată mai degrabă de suspiciunile pe care le au privind motivațiile celorlalți.


Nu se va stabili diagnosticul de tulburare de personalitate schizotipala dacă tiparul de comportament se manifestă exclusiv în cadrul altei afecțiuni, precum – schizofrenia, tulburarea bipolară sau depresivă cu simptome psihotice, altă tulburare psihotică sau tulburare din spectrul autismului.

Elemente asociate care susțin diagnosticul

Persoanele cu tulburare de personalitate schizotipală solicită adesea tratament pentru simptomele asociate de anxietate sau depresie și nu pentru elementele tulburării de personalitate în sine. În special ca răspuns la stres, indivizii cu această tulburare pot prezenta episoade psihotice tranzitorii (care persistă minute sau ore), dar de obicei acestea au durată insuficientă pentru a stabili un diagnostic suplimentar de tulburare psihotică scurtă sau tulburare schizofreniformă. În unele cazuri pot apărea simptome psihotice semnificative clinic care îndeplinesc criteriile pentru tulburare psihotică scurtă, tulburare schizofreniformă, tulburare delirantă sau schizofrenie.
Peste jumătate din pacienți are în istoric cel puțin un episod depresiv major. Între 30% și 50% din indivizii diagnosticați cu această tulburare au un diagnostic simultan de tulburare depresivă majoră la internare. Tulburarea se asociază frecvent cu tulburările de personalitate schizoidă, paranoidă, evitantă și borderline. [2]


Factori de risc

Factorul genetic poate juca un rol important în dezvoltarea tulburării de personalitate schizotipale. Această tulburare este mai frecvent întâlnită la rudele persoanelor cu schizofrenie și se dezvoltă de obicei din adolescență. Temperamentul innăscut, impreună cu modul unic de a reacționa al fiecărei persoane la evenimentele din viată, precum și primele relații sociale dezvoltate, ar putea contribui în mod semnificativ la formarea personalității în timpul copilăriei și adolescenței, precum și la dezvoltarea anormală a acesteia. [3]

Debut și evoluție

Tulburarea de personalitate schizotipală are o evoluție relativ stabilă, și numai un mic procent dintre indivizi progresează spre schizofrenie sau altă tulburare psihotică. Tulburarea de personalitate schizotipală poate deveni evidentă în copilărie sau adolescență și se manifestă prin solitudine, relații reduse cu colegii, anxietate socială, randament școlar scăzut, hipersensibilitate, gânduri și limbaj ciudate și fantezii bizare.
Tulburarea este relativ mai frecventă la bărbați.

Complicațiile asociate tulburării de personalitate schizotipale: 

Indivizii afectați prezintă un risc mai mare decât cel al populației generale de a dezvolta anxietate sau depresie.


Diferențe între tulburare de personalitate schizotipală și alte tulburări

1. Alte tulburări mintale cu simptome psihotice

Tulburarea de personalitate schizotipală poate fi diferențiată de tulburarea delirantă, schizofrenie și tulburarea bipolară sau depresivă cu simptome psihotice, deoarece acestea din urmă se caracterizează printr-o perioadă cu simptome psihotice persistente (idei delirante, halucinații, etc.), spre deosebire de episoadele psihotice din tulburarea schizotipală, care sunt rare și de scurtă durată.

2. Modificări de personalitate secundare unei afecțiuni medicale

Ttulburarea de personalitate schizotipală trebuie diferențiată de modificările de personalitate cauzate de alte afecțiuni medicale – în acest sens fiind utile explorările paraclinice ce pot decela eventuala disfuncție sau leziune prezentă, ce a dus la modificările de comportament secundare.

3. Alte tulburări și trăsături de personalitate

Alte tulburări de personalitate pot fi confundate cu tulburarea schizotipală, deoarece prezintă unele elemente comune. În plus față de tulburarea de personalitate schizoidă, care de asemenea se caracterizează prin evitarea relațiilor interpersonale, personalitatea schizotipală prezintă bizarerii, excentricități, comportament ciudat.

Tratamentul tulburării de personalitate schizotipale

Psihoterapia reprezintă cea mai frecventă formă de tratament. Scopul terapiei este de a ajuta persoana în cauză să-și schimbe modul de abordare a relațiilor interpersonale, așteptările, obiceiurile și comportamentul în legătură cu ceilalți, pentru a putea dezvolta abilităti sociale mai adecvate și mai eficiente. Prin tratament, persoanele cu această tulburare pot deveni capabile să-și recunoască simptomele și comportamentul uneori inadecvat.

Persoanele cu tulburare de personalitate schizotipală care suferă de asemenea de anxietate sau depresie ar putea beneficia de medicație, cum ar fi cea antidepresivă sau anxiolitică. În unele cazuri, în special după o perioadă de stres puternic, pot avea loc exacerbări ale simptomatologiei, necesitând o scurtă perioadă de spitalizare. Cu toate acestea, medicația nu reprezintă de obicei principalul obiectiv al tratamentului pentru tulburările de personalitate. De asemenea, tratamentul în această tulburare este cel mai eficient atunci când membrii familiei susțin și oferă suport persoanei în necesitate. [4]

Există modalități de prevenție?

Nu există metode de prevenire a tulburării de personalitate schizotipale. Totuși, deoarece își are originea în familie și experiențele copilăriei, intervenția timpurie poate ajuta la diminuarea dezvoltării problemelor comportamentale. [5]


Data actualizare: 27-02-2018 | creare: 27-02-2018 | Vizite: 543
Bibliografie
1. Schacter, Daniel L., Daniel T. Gilbert, and Daniel M. Wegner. Psychology. Worth Publishers, 2010. Print.
2. Diagnostic and statistical manual of mental disorders. (2014). Washington: American Psychiatric Publishing.
3. Boards, M., Blogs, E., Center, N. and Health, M. (2018). Schizotypal Personality Disorder. [online] WebMD
4. Psych Central. (2018). Schizotypal Personality Disorder Treatment - Psych Central. [online] Available at: https://psychcentral.com/disorders/schizotypal-personality-disorder/treatment/
5. Schizotypal Personality Disorder Guide: Causes, Symptoms and Treatment Options. [online] Available at: https://www.drugs.com/health-guide/schizotypal-personality-disorder.html

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Schizofrenia ar putea fi un efect advers al evoluției complexe a creierului
  • Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
    Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
      intră pe forum
    Aplicația Activ (by ROmedic)
    Vrei să fii sănătos? Vrei să slăbești? Vrei sa fii în formă și să arăți bine? Vrei să te simți bine în corpul tău? Atunci trebuie să faci eforturi. Aplicația web "Activ" te ajută să fii consecvent în lupta pentru sănătatea ta.

    Accesează gratuit Aplicația
    Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
    Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.