Tulburare de personalite schizotipala-Tulburari tip schizoid

Adresez aceasta intrebare in special doamnei Dr. Ileana Constantin Medic rezident psihiatru.

In momentul in care ti se dau niste pastile pentru tratamentul unei tulburari psihice, aceastea trebuie sa corespunda diagnosticului ?... cel putin asa am inteles... se poate sa iti scrie pe fisa de externare depresie si sa ti se dea pastile pentru schizofrenie sau nu ?

astept un raspuns. multumesc anticipat.

. dupa un raspuns, am sa dezvolt acest topic.

Nu stiu despre situatia dvs, dar uneori, pentru a proteja familia, sau pentru ca omului sa nu i se puna "eticheta" de schizofrenie, ori in cazurile in care bola nu se manifesta "ca la carte", cu toate semnele si simptomele, se mai pune pe fisa alt diagnostic, mai putin "agresiv" si suparator auzului. Dar ca medic esti dator sa dai tratamentul pe care il consideri de cuviinta, tinand cont de tot ce ai constatat in cursul internarii. Mai mult, diagnosticul de schizofrenie nici nu se pune inainte de trei internari pentru semne si simptome manifeste si sugestive de shizofrenie. Deci sunt persoane care sufera de aceasta boala si nu au un diagnostic, fiindca nu au fost niciodata internate.
S-ar putea ca dvs sa fiti la prima internare, sau din alte motive, umanitare, sa nu vi se fi scris diagnosticul pe fisa.

test

se pare ca nu pot sa adaug comentariul la acest topic deoarece este prea mult. daca il puteti citi la link-ul urmator mi-ati fi de mare ajutor.
http://itee.elth.pub.ro/~ignition/textpsi.txt
adrian.

Buna ziua,
Nu, in general nu este corect sa se scrie un diagnostic si sa se dea tratament pt altceva. Dar, adevarul este ca unii o mai fac fiindca isi inchipuie ca ajuta un pacient cu schizofrenie cu un diagnostic mai "usor". In legatura cu raspunsul anterior, nu exista un asemenea criteriu de trei internari- exista intr-adevar unul de timp pina la care nu se pune dg de schizofenie., dar nu in legatura cu internarile in spital. Si atunci cind nu se poate pune din cauza timpului, se pune un diagnostic special pt acesta situatie, si nu acela de depresie. Este posibil, pe de alta parte, sa aiba intr-adevar o depresie, dar cu elemente psihotice, si atunci tratamentul sa fie asemanator celui de schizofrenie. Deci, lucrurile sint complexe. Daca nu vi s-a spus ca se banuieste o schizofrenie, atunci nu puteti sa va orientati dupa medicatie. Pentru ca medicatia psihaitrica este orientata mai mult spre simptome, decit catre un diagnostic. Adica mai multe boli pot avea tratamente similare pt ca se manifesta prin simptome asemanatoare. Pentru intrebari mai specifice, sau alte nelamuriri, nu ezitati sa mai scrieti.
Dr. Ileana Constantin
Medic rezident psihiatrie

Va multumesc pentru raspuns. Am vrut sa postez un comentariu mai mare si din pacate acest forum nu imi permite. Va las un link
http://itee.elth.pub.ro/~ignition/textpsi.txt unde puteti gasi o descriere a celor intamplate anul trecut in septembrie-octombrie.

Multumesc pt raspunsuri. Am aflat intr-un final de la mama mea ca cica am schizofrenie, dvs. mi-ati raspuns corect, avand in vedere ca e prima internare. Cat despre insanatosire nu stiu ce sa zic. Nu am incredere in mine, sunt timid, rareori gandesc pozitiv, parintii mei nu ma ascultau inainte, dupa internare situatia e mai rea (ba mai mult ma si ameninta cu internarea) si cel mai important ma simt izolat si vreau sa ma izolez.
Caut o solutie sa imi iau viata insa toate presupun durerea, de care imi este frica. Adrian.

hipotermia.

draga temporar123, eu chiar stiu sigur ca am o forma de schizofrenie, de vreo 16 ani.
Nu conteaza de fapt cum se numeste boala.
Important este sa nu iti pierzi nadejdea oricat de rau ti-ar fi.
Si pe mine ma invata medicul meu si mama sa nu mai gandesc negativ.
Cat despre sinucidere, ia-ti gandul! elimina gandul acesta cat poti tu.
Este cea mai mare greseala pe care o poate face un om. Doamna Simona_ psih are dreptate, firul viatii oricum ni se va curma candva.
Eu am trei tentative de suicid la viata mea. La ultima, acum 6 ani dupa ce mi-au fost facute spalaturi stomacale, am zis " ce bine ca traiesc!" Si eram aproape inconstienta, deci tot viata e mai buna.
Stiu ca suferi, dar nu va tine la infinit, boala asta este cu urcusuri si coborasuri.
Intamplarea face ca si eu ma simt cam rau, dar imi distrag atenita.
Mult curaj, Doamne ajuta!

De ce Adrian sa te andesti la sinucidere.
Boala este grea, dar cum bine zicea anastasia are urcusuri si coborasuri. TU trebuie sa lupti, cu tine, cu boala, cu societatea care eticheteaza aceasta boala, fa-ti un scop din asta.
Stiu o doamna, tot cu schizofrenie, pe care o admir enorm pentru ca si-a crescut doi copii impecabil, au facut facultati, acum sunt bine la casele lor si ea, retine, ea asa cum poate are grija acum de nepoti, deci se poate!!!
E drept ca isi constientizeaza boala, isi ia medicatia si totul e okei.
Adrian, boala nu alege, nu TU ai ales sa ai aceasta boala, ci asa a fost sa fie, Tu trebuie sa lupti si cu siguranta prin lupta vei deveni mai puternic. Sunt convinsa ca iti vei gasi resursele de care ai nevoie.
Hai de-ne de stire ca esti bine, okei?

Buna, Adrian,
uite cate raspunsuri ai primit, la o simpla intrebare pusa de tine ! Ti-au raspuns medici, psihologi, colegi de suferinta si oameni apropiati celor care sufera ca si tine. Am simtit toti nevoia sa iti raspundem, fiindca ne-ai atins sufletul cu ceva... Asa ca te intreb si eu: de ce sa te izolezi, de ce sa suferi singur, cand uite cate inimi ai reusit sa misti ? Asa ca in momentele in care iti e greu, trebuie sa te ajute cineva si tine minte ca are cine sa te ajute (familia, noi, Dumnezeu). Iar in momentele de bine, ai sa vezi ca ai sa ai atata putere singur, ca doamna de mai sus, care, iata, a crescut doi copii pe cand atatea mame "sanatoase" au renuntat, ca e prea greu, si si-au lasat copiii prin orfelinate. Citeste de pe internet biografia lui John Nash, si ai sa vezi ce om deosebit este. E nascut in 1928, a avut schizofrenie o viata si a luat premiul Nobel. Are familie si copil si duce o viata implinita. Cati dintre noi ne putem lauda cu asa ceva?
Eu plec saptamna viitoare in nordul Moldovei. E cel mai bun loc sa te "relaxezi" intr-o vacanta. Acolo poti gasi linistea, nu la Mamaia sau la Sinaia. Am sa te trec si pe tine la rugaciune, ca atunci cand ne e greu, Dumnezeu ne ajuta, nu ramane de piatra, numai sa il rugam. Asa ca atunci cand iti va fi greu, tine minte ca poti deschide un subiect pe un forum si iti poti trece numele pe o bucata de hartie, pe care s-o lasi la o biserica. Iar cand iesi la liman, ai sa vezi ca ai sa te bucuri de viata mai mult decat cei care nu stiu ce e suferinta.
Doamne ajuta,
Alina.

Buna ziua,
Mama prietenului meu a fost diag. cu tulburare schizotipala.De 6 sapt urmeaza un tratament medicamentos si consiliere.Medicamentele le ia si nu prea, doar daca este el langa ea si o obliga, iar in timpul in care el este la serviciu nu are control si nu stie sigur.Ea spune ca le ia, dar a mintit si cu altele, asa ca nu stim sigur..La consiliere merge tot obligata, dar o face de fiecare data pt ca o duce el, o singura data a mers singura.Prima criza violenta a facut-o acum 6 sapt, dar comportamentul ciudat a aparut in feb.2008 cand a aflat ca vrem sa ne casatorim si eu sunt tinta acestui comportament.Eu nu stau cu ea si nici nu am contact direct ca sa nu provoc daune in vreun fel.Nu am stat niciodata in aceeasi casa si am avut intalniri rare, la masa de Pasti sau jumatate de ora de Craciun, deci interactiunea a fost minima pt ca ea a refuzat sa ma cunoasca.Problema este ca nu vrea sa faca nimic, abia acum s-a reusit convingerea ei sa mearga la serviciu.Este foarte inchisa, nu discuta nimic, nu raspunde intrebarilor si nici acasa nu mai face nimic in conditiile in care inainte nu putea fi oprita din activitatile casnice.A mai facut o criza la inceputul acestei luni, nu la adresa mea, desi ni s-a spus ca nu va mai avea crize violente.Este normal sa nu existe nici o ameliorare dupa atata timp?Face 3 sesiuni de consiliere pe sapt?Va rog din suflet sa-mi dati un raspuns avizat, o speranta, pentru ca suntem disperati!Initial ni s-a spus ca in 6 luni va fi un om normal din nou, apoi, alt medic ne-a spus ca va dura ata doar pana vom vedea reactii!!!Acum nu reactioneaza la nimic, pe doctorita si pe mine ne face in toate felurile, dar atat!Fiul ei este singurul la care mai reactioneaza, dar foarte rar.Sta ore in sir cu el si nu scoate un cuvant, apoi, dintr-o data isi aminteste de mine, isi face tirada de care nu se abate niciodata si revine la tacere si totala nepasare fata de orice.Ce imi puteti spune, un sfat, o parere, orice!Multumesc din suflet.

Buna seara.
Sunt o mama disperata si va rog sa ma ajutati cu un sfat, sa-mi recomandati un medic sau o clinica de specialitate care ne poate scoate la liman din problema cu care ne confruntam in momentul de fata.
Fiul meu implineste in curand 18 ani si in februarie a fost diagnosticat cu aceasta cumplita tulburare de comportament de tip schizoid.Boala a "explodat" anul trecut din martie, debutand cu simptomele unei anxietati generalizate, dupa care in luna decembrie a imbracat forma unei depresii majore, iar acum dignosticul final vi l-am spus.De ca spun "a explodat", fiindca acum stand si analizand comportamentul fiului meu, inca de mic a fost un copil mai neastamparat decat ceilalti, se plictisea foarte repede, era mereu agitat, mereu in priza, mereu mai altfel decat ceilalti copii...mereu problematic la gradinita, apoi la scoala.Nu ne-am gandit ca aceste aspecte ar degenera la pubertate sau la maturitate in boala, am considerat ca totul se datoreaza faptului ca este singur si alintat asa cum ne-au spus si majoritatea prietenilor.
Ce-i drept, cand avea vreo cinci ani, la insistentele educatoarei, am fost la DL.Profesor Romanescu-considerat cel mai bun medic din Centrul Universitar Iasi, care dupa cateva ore de investigatii ne-a spus sa plecam linistiti acasa-la Botosani-de acolo suntem, ca nu are nimic, este un copil mai energic si-atat, suntem noi si educatoarea neintelegatori si aspri cu el.Zis si facut.
Bineinteles ca la vremea respectiva, 1995-1996, in medicina traditionala nu se punea f.mare accent pe acest gen de probleme, fiindca nici nu se confruntau f.des cu astfel de cazuri, mai ales la copii, nici noi nu eram documentati, luand de bun ceea ce ne-a spus medicul.
Totul a tinut pana in clasa a IX-a, cand, dintr-o data s-a linistit, era cel mai cuminte baiat din clasa, invata f.bine, ce mai, eram intr-al noualea cer, dar bucuria nu a durat mult, caci dint-o data totul s-a naruit...
Nu pot sa va spun prin ce clipe de cosmar am trecut si inca trecem, atat noi ca parinti cat si el.Ni se rupe inima cand il vedem si ne dam seama ca suntem neputinciosi in fata acestei boli nemiloase.
Este cumplit sa-ti vezi copilul neajutorat, stand ca o leguma, nu face nimic, nu-l mai intereseaza nimeni si nimic, cu atat mai mult ca cat nu stim in ce masura va fi capabil sa finalizeze macar liceul si sa participe la examenul de bacalaureat.Deja il paste corigenta la cateva materii, am discutat si cu diriginta si cu profesorii, dar ei il considera doar indiferent, indolent ca majoritatea tinerilor de varsta lui.
EI NU CRED ca boala aceasta poate transforma un "om viu" intr-un "mort viu"si cel mai trist este faptul ca nu reusim sa-l convingem pe el sa-si accepte boala si sa lupte cu ea.Singurul lui argument este ca, citez"eu nu sunt bolnav, am doar niste stari care nu-mi dau voie, dar o sa treaca de la sine", fara sa-si dea seama ca de fapt a trecut deja foarte mult timp de cand nu mai face nimic(nici nu mai invata, nici de antrenamente nu vrea sa mai auda-facea parte din Clubul DAO Botosani-lupte stil Quan-Qi-Do-mai avea un examen si lua Centura neagra si alte activitati de care acum nici nu mai vrea sa auda).
Ar fi foarte multe de scris, dar cei care cunosc boala sau care trec prin asa ceva stiu cum se manifesta si nu are rost sa intru in detalii, doar atat va rog sa-mi dati un sfat, o parere sau daca stiti un tratament care a vindecat pe cineva.Multumesc din suflet si Dumnezeu sa va dea sanatate.

doamna, m-a intristat mult mesajul dumneavoastra.
Eu am 33 de nai si m-am imbolnavit la 16 ani, am avut mai multe diagnostice puse iar acum 8 ani medicii s-au oprit la schizofrenie.
Vreau sa va spun ca copilul dvs chiar nu poate sa mai faca nimic in momentul e fata. este trist ce va spun.
Trebuie lasat linistit, cu tratament isi va reveni. Sunt perioade de revenire, s-ar putea sa isi revina definitiv si sa nu mai aiba probleme niciodata. este totusi o boala grea.
Eu sunt pensionata medical. Dra nu este regula, am intalnit schizofrenici care au lucrat 10, 15, 17 ani.
E greu, si eu am intrerupt liceul vreo doi ani, l-am terminat dar nu am putut lucra decat 10 luni.
Totul este sa nu il fortati cu nimic, sa aveti multa dragoste si intelegere pentru el. si gasiti un medic bun care sa ii dea ceva, un tratament, care sa nu fie nici dur dar nisi apa de ploaie.
Numai bine! Multa sanatate si mult curaj! Doamne ajuta!