Umflarea gleznei

Umflarea gleznei reprezintă un simptom relativ frecvent, asociat adesea cu statul prelungit în picioare sau cu perioade lungi de mers pe jos. De cele mai multe ori, umflarea gleznei nu prezintă un risc semnificativ pentru sănătate, ea fiind datorată retenției de lichide. O gleznă umflată, care nu revine la dimensiunile inițiale după repaus, ar trebui să constituie însă un motiv de îngrijorare. Umflarea gleznei, însoțită de alte simptome, precum durere sau modificare a culorii pielii, poate semnala un blocaj al vaselor de sânge sau al vaselor limfatice, o leziune fizică, infecții ale pielii sau anumite afecțiuni cronice. (1) (2) (3)

Gleznele și picioarele sunt zonele care prezintă cel mai mare risc de umflare, din cauza efectului gravitațional asupra fluidelor din corp. Retenția de lichide determină, în cele mai multe cazuri, umflarea gleznei și a picioarelor, însă edemul poate fi remarcat și la nivelul membrelor inferioare. (2) (3) (4) (5)

Cauze

Gleznele umflate pot avea numeroase cauze. Din punct de vedere anatomic, glezna este considerată umflată atunci când dimensiunile sale sunt unele crescute. În majoritatea cazurilor, distensia sau creșterea în dimensiuni a gleznei este cauzată de creșterea cantității de lichid din țesuturi. În sens larg, celulele inflamatorii crescute sunt considerate, de asemenea, factor favorizant al umflării gleznelor. De cele mai multe ori, umflarea gleznei este asociată cu o umflare a piciorului, excepțiile fiind unele limitate, precum infecțiile sau leziunile locale. Principalele cauze ale picioarelor și gleznelor umflate sunt: (1) (2)

Leziunile traumatice

Umflarea gleznei poate fi cauzată de o leziune traumatică locală, precum o entorsă sau o fractură. În majoritatea cazurilor de leziuni traumatice, umflătura apare la nivelul unei singure glezne, cea vătămată, și este însoțită de dureri locale și de o senzație de presiune. O umflare a gleznei cauzată de o leziune traumatică minoră, ce nu este însoțită de dureri sau alte simptome, poate fi redusă prin aplicarea unor pachete cu gheață și prin repaus. Umflarea gleznei care este însoțită de dureri ce se amplifică în intensitate și care nu cedează în decurs de câteva ore, necesită o evaluare medicală. (1) (3) (7)

Modificările hormonale

Fluctuațiile nivelului de estrogen și progesteron pot reduce circulația sângelui către membrele inferioare, ceea ce poate duce la apariția umflăturilor picioarelor și a gleznelor. Cel mai frecvent, astfel de umflături apar în timpul sarcinii și în timpul perioadei de ciclu. Umflarea gleznelor și a picioarelor determinată de modificările hormonale este un fenomen normal, experimentat de majoritatea femeilor. În timpul sarcinii, riscurile de a avea picioarele și gleznele umflate sunt mai mari, deoarece uterul exercită o presiune suplimentară asupra vaselor sanguine. În mod normal, umflăturile nu sunt însoțite de dureri. Dacă umflarea este dureroasă, este imperios necesar să se realizeze o evaluare medicală, pentru a fi excluse eventuale complicații ale sarcinii. (4) (7) (8)

Preeclampsia

Preeclampsia este o complicație a sarcinii, o afecțiune caracterizată printr-o creștere semnificativă a tensiunii arteriale și a nivelului de proteine din urină, ce se manifestă prin dureri de cap, modificări ale vederii, dureri abdominale, greață sau vărsături, micțiuni rare, creștere în greutate și edem. Preeclampsia poate să apară oricând pe parcursul sarcinii, cât și după sarcină, însă cele mai multe cazuri sunt raportate în timpul celui de-al doilea sau al treilea trimestru de sarcină. Preeclampsia apărută în timpul sarcinii poate afecta fătul, fiind necesară instituirea de urgență a tratamentului medical, pentru a evita complicații nedorite. (3) (4) (7) (8)

Artrita

Artrita la gleznă este o afecțiune degenerativă a articulațiilor cu o incidență medie, ce se manifestă prin umflături și dureri ale gleznei. Boala apare în special la pacienții cu leziuni anterioare la nivelul articulației gleznei și la cei cu poliartrită reumatoidă. Deși este o afecțiune împotriva căreia nu există un remediu, tratamentul paliativ poate îmbunătății calitatea vieții și poate preveni deteriorarea ulterioară a articulațiilor. În lipsa tratamentului, progresul artritei va duce la limitarea opțiunilor de tratament, dar și la o intensificare a durerilor. (2) (9)

Obstrucția limfatică (limfedem)

În termeni medicali, obstrucția limfatică poartă denumirea de limfedem. Limfedemul se caracterizează printr-un blocaj al sistemului limfatic, ce determină acumularea de limfă la nivelul țesuturilor, rezultând umflarea țesuturile moi din brațe sau picioare, inclusiv din glezne. Obstrucția limfatică se dezvoltă ca urmare a afectării sau a disfuncției sistemului limfatic, cel mai frecvent în urma îndepărtării ganglionilor limfatici. Limfedemul este frecvent după radioterapie sau după îndepărtarea ganglionilor limfatici la pacienții cu cancer. (3) (7) (8)

Infecțiile ce se manifestă pe termen lung, erorile chirurgicale, cât și anumite afecțiuni ereditare pot provoca, de asemenea, obstrucția limfatică. Tratamentul limfedemului este unul paliativ, principalul obiectiv fiind acela de reducere a inflamațiilor și de prevenire a altor simptome. Pacienților supuși tratamentului cancerului care prezintă umflături la nivelul picioarelor sau mâinilor li se recomandă consultul de urgență al medicului. (3) (7) (8) (9)

Tromboza venoasă

Tromboza venoasă descrie un tromb (cheag de sânge) format la nivelul unei vene, care obstrucționează parțial sau total circulația sanguină. Tromboza venoasă se formează de obicei la un singur picior și poate să se manifeste prin umflături la nivelul gleznelor și picioarelor. Tromboza profundă poate pune în pericol viața, dacă cheagurile de sânge se desprind și se deplasează către organele vitale. (4) (9)

Infecţiile

Infecția, de regulă de natură fungică sau bacteriană, reprezintă o cauză neobișnuită a umflării gleznei. Infecția poate să apară la nivelul țesuturilor moi din jurul articulației gleznei sau chiar în articulație (artrita infecțioasă). Infecțiile de natură bacteriană sunt cunoscute sub denumirea de celulită infecțioasă, în timp ce infecțiile fungice se numesc tinea pedis, ciuperca piciorului sau piciorul de atlet. Atât infecțiile bacteriene, cât și cele fungice, pot provoca umflătura gleznei. Pacienții diabetici prezintă un risc crescut de a dezvolta infecții la nivelul picioarelor. În cazul acestora, tratamentul trebuie instituit în regim de urgență, la apariția oricărei infecții simptomatică. Simptomele care apar întotdeauna cu infecția pielii piciorului sunt roșeața locală și durerea. (3) (4) (9)

Efectul secundar al medicamentelor

Retenția de lichide, ce determină umflarea gleznelor, picioarelor sau a membrelor superioare este unul dintre efectele secundare al unei game largi de medicamente, precum:

• medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (retenția de lichide este cel mai frecvent efect advers apărut la nivelul sistemului renal, în urma administrării medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene);
• contraceptivele orale (anticoncepționalele, cât și terapia de substituție hormonală, pot provoca edemul picioarelor);
• blocante ale canalelor de calciu (folosite pentru tratamentul unor afecțiuni cardiovasculare, blocantele canalelor de calciu scad rezistența vaselor mici de sânge, edemul legat de aceste clase de medicamente fiind frecvent întâlnit în practica clinică);
• medicamente antidepresive, inclusiv triciclice, desipramina, nortriptilină și amitriptilina, cât și inhibitori ai monoaminooxidazei, precum fenelzina și tranilcipromina;
• medicamente antidiabetice. (1) (7) (10) (11)

Pentru a preveni umflăturile, este indicată utilizarea medicamentelor doar cu prescripție medicală. Atunci când umflăturile sunt cauzate de un anumit medicament, prescris de către medicul curant, pacientul trebuie să raporteze efectul advers, pentru înlocuirea medicamentului, modificarea dozajului sau introducerea în medicamentație a unor diuretice. (3) (4) (7) (10) (11)

Alte cauze ale umflării gleznei:

• guta (descrie acumularea în exces de cristale de acid uric la nivelul articulației gleznei și se manifestă prin inflamații și umflături la nivelul articulației gleznei, degetelor sau a piciorului);
• blocarea unui vas de sânge (în majoritatea cazurilor, umflarea este prezentă la nivelul unui singur picior și se manifestă prin umflături și în unele cazuri durere);
• consum de sare sau produse bogate în sare în cantități mari;
• insuficiență cardiacă;
• insuficiență renală;
• afecțiuni hepatice care determină scăderea nivelului de albumină;
• ciroză hepatică. (2) (3) (7) (9)

Diagnostic

În prima etapă din cadrul examinării clinice, medicul va solicita pacientului informații cu privire la istoricul său medical și istoricul umflării. Descrierile oferite de pacient sunt esențiale în procesul de diagnosticare. Pacientul sau însoțitorul pacientului trebuie să poată comunica medicului dacă există simptome care însoțesc umflarea, care sunt momentele din zi în care umflarea gleznei sau gleznelor se ameliorează sau care sunt factorii care pot îmbunătății umflarea. După colectarea informațiilor relevante, medicul va realiza o examinare fizică a gleznei afectate. În următoarea fază de examinare, în funcție de concluziile anamnezei, se pot solicita o serie de analize. Pentru diagnosticul problemei care stă la baza umflării gleznei, pot fi necesare:

• teste de sânge (în principal pentru examinarea funcției renale și a celei hepatice);
• raze X (pentru a vizualiza oasele și alte țesuturi, în vederea depistării unor fracturi, entorse sau rupturi);
• scanare cu ultrasunete (pentru a examina organele, vasele de sânge și țesuturile);
• electrocardiogramă (pentru evaluarea funcției cardiace). (6) (8) (9)

Tratament

Tratamentul gleznelor umflate vizează reducerea umflăturii și prevenirea apariției unor umflături pe viitor, prin tratarea cauzei sau a cauzelor care au dus la apariția umflăturii. Tratamentul poate include:

• administrarea de antibiotice (în cazul umflăturii gleznei cauzată de o infecție bacteriană);
• utilizarea unguentelor antifungice topice (pentru tratarea infecțiilor de natură fungică);
• imobilizarea gleznei cu o atelă sau cu un aparat gipsat (în cazul unei entorse);
• administrarea de medicamente împotriva afecțiunilor cardiace, renale sau a gutei;
• administrarea medicamentelor diuretice;
• administrarea de medicamente antiinflamatoare sau antialgice, pentru reducerea durerii și a inflamației;
• intervenție chirurgicală pentru tratarea unor fracturi sau pentru deschiderea unor vase de sânge;
• terapia limfatică decongestionantă, pentru ținerea sub control a limfedemului;
• drenarea abcesului, în cazul infecțiilor care formează abcese. (1) (2) (4) (9)

În cazul unor vătămări minore sau a unor umflături apărute după statul prelungit în picioare, se recomandă odihnă, aplicarea unui pachet de gheață sau apă rece pe zona afectată, compresia sau înfășurarea cu un bandaj elastic al zonei și ridicarea gleznei deasupra nivelului inimii. (1) (2) (4) (12)