Un nou marker din sânge ar putea detecta progresia „ascunsă” a sclerozei multiple
Data publicării: 04-08-2026
O proteină măsurabilă printr-o simplă analiză de sânge ar putea ajuta medicii să depisteze progresia sclerozei multiple chiar și atunci când boala nu se manifestă prin recăderi vizibile, potrivit unui studiu publicat în JAMA Neurology.
Ce este GFAP
Proteina glială fibrilară acidă (GFAP) este eliberată în sânge de astrocitele activate sau lezate din creier și măduva spinării — celule care susțin funcționarea neuronilor. Cercetătorii au analizat peste 18.000 de probe de sânge recoltate de la mai mult de 2.300 de pacienți cu scleroză multiplă, incluși în două cohorte ample, din Elveția și din Statele Unite.
Ce a arătat studiul
Nivelurile de GFAP au urmărit progresia bolii independent de recăderi (fenomen cunoscut drept PIRA — progresie independentă de activitatea de recădere), spre deosebire de un alt marker consacrat, neurofilamentul cu lanț ușor (NfL), care reflectă mai ales activitatea inflamatorie și riscul de recădere, nu deteriorarea progresivă „silențioasă”. Concret, niveluri crescute de GFAP s-au asociat atât cu progresia dizabilității pe termen scurt, cât și pe termen lung, iar scăderea GFAP după începerea unui tratament a fost asociată cu un risc mai mic de agravare viitoare.
De ce contează pentru pacienți
Scleroza multiplă poate evolua și în lipsa unor recăderi evidente — o formă de agravare greu de surprins cu instrumentele actuale de monitorizare. Un marker din sânge capabil să semnaleze această progresie „ascunsă” le-ar putea permite medicilor să evalueze mai devreme eficiența tratamentului și să adapteze schema terapeutică înainte ca dizabilitatea să se agraveze vizibil. Cercetătorul Maximilian Einsiedler a subliniat că „modificările biomarkerului în timpul tratamentului au fost asociate și cu riscul ulterior al pacienților de progresie a dizabilității”.
Ce urmează
Autorii studiului consideră că GFAP ar putea completa NfL în practica clinică, oferind medicilor o imagine mai completă asupra evoluției bolii. Confirmarea acestor rezultate prin studii clinice suplimentare ar putea deschide calea către utilizarea de rutină a testului în monitorizarea pacienților cu scleroză multiplă.
