Vaccinul tifoidic

Febra tifoidă este o boală sistemică amenințătoare de viață, cauzată de agentul etiologic bacterian Salmonella Typhi. Majoritatea cazurilor (până la 75%) apar după călătoriile în afara țării, boala fiind încă frecvent întâlnită în țările dezvoltate, unde afectează aproximativ 21 milioane de persoane anual, cu 200.000 de decese. În America se înregistrează 5.700 de cazuri de tifos pe an, la cei care călătoresc în zonele cu risc endemic. Transmiterea infecției de face prin consumul de alimente sau băuturi manipulate de o persoană care elimină Salmonella Typhi sau dacă apa utilizată pentru băut sau spălat alimentele provine de la o sursă contaminată, spre exemplu de la canalizare. Odată ce bacteria intră în organism, ea se multiplică și se răspândește în fluxul sangvin, determinând o serie de semne și simptome, printre care febră, astenie, dureri stomacale sau pierderea apetitului. (1, 2)

Febra tifoidă poate fi prevenită prin evitarea alimentelor și băuturilor sub suspiciunea de a fi infectate cu Salmonella Typhi și prin vaccin, ambele măsuri de prevenție fiind la fel de importante, întrucât vaccinarea nu este complet eficientă. Boala este comună în multe zone de pe glob precum Asia de Est, Africa, Insulele Caraibe, America Centrală și de Sud, cu excepția regiunilor industrializate (America, Canada, Europa de Vest, Australia și Japonia). (3)

Există două vaccinuri tifoidice disponibile, cel oral (vaccinul tifoidic oral viu atenuat) și cel injectabil intramuscular (vaccinul tifoidic polizaharidic), ambele protejând în proporție de 50-80% față de boală. Vaccinurile trebuie administrat cu cel puțin 1-2 săptămâni (în funcție de tipul) înainte de a călători într-o regiune endemică. De asemenea, din cauza faptului că își pierd efectul în timp (câțiva ani), ele trebuie repetate.

• Vaccinul tifoidic oral viu atenuat se recomandă persoanelor peste 6 ani, primovaccinarea constând în 4 capsule per os, una la fiecare a doua zi, iar revaccinarea realizându-se la fiecare cinci ani.
• Vaccinul tifoidic polizaharidic este recomandat la cei peste 2 ani, fiind necesar să se administreze o doză de 0,5 ml intramuscular iar apoi revaccinare cu 0,5 ml la fiecare doi ani. (4, 5)

Se recomandă vaccinul tifoidic în scopul controlului zonelor endemice și pentru prevenirea epidemiilor. (4)

Vaccinarea la adult

Vaccinarea tifoidică de rutină nu este recomandată în America. Ea se recomandă:

• Persoanelor care călătoresc în zone endemice (în special cele care rămân pentru mai mult de o lună de zile in zonele endemice sau regiuni unde s-a declarat rezistența S. typhi la antibiotice)
• Persoanelor care ajung în contact direct cu un purtător de Salmonella Typhi
• Personalul de laborator care lucrează cu bacteria Salmonella Typhi (6, 7)

În prezent există două vaccinuri împotriva febrei tifoide:

1. Vaccinul tifoidic oral viu atenuat (Vivotif)

Este un vaccin viu atenuat care conține o tulpină mutantă a S. Typhi Ty21a (se mai numește vaccinul Ty21a), administrându-se sub formă de capsulă enterosolubilă. În Australia și Europa se administrează 3 tablete în prima, a treia și a cincea zi, urmând ca seria să fie repetată anual în cazul persoanelor care călătoresc din zone non-endemice în zone endemice. La indivizii care trăiesc în regiuni cu risc, se recomandă realizarea unei doze de rapel la fiecare 3 ani. În America de Nord se administrează 4 tablete în ziua 1, 3, 5 și 7, cu rapel la 7 ani în Canada sau 5 ani în America, la toate persoanele, indiferent dacă călătoresc sau locuiesc în zone endemice. Durata de protecție nu este bine definită, putând varia cu doza de vaccin și posibil cu expunerile ulterioare la S. Typhi (imunizare naturală). (5, 6)

2. Vaccinul tifoidic polizaharidic capsular cu administrare intramusculară (ViCPS sau Thyphim Vi)

Se administrează o singură doză, intramuscular, protecția apărând la un interval de 7 zile post-vaccin. În zonele endemice, eficacitatea protecției la 1,5 ani după vaccin este de 72% iar la 3 ani, de 50%. Este recomandată administrarea unei doze de rapel la fiecare 3 ani. (5, 6)

În anumite țări este disponibil și un vaccin combinat, împotriva febrei tifoide și hepatitei A. (6)

Vaccinurile tifoidice se păstrează la o temperatură de 2-8°C în frigider. (5)

Persoane la care nu se recomandă vaccinul tifoidic sau care ar trebui aștepte până la administrare:

• Persoane sub vârsta de 6 ani (vaccinul oral) sau sub 2 ani (vaccinul polizaharidic)
• Orice individ care a avut o reacție severă la o doză anterioară de vaccin
• Persoanele cu alergii severe la orice componentă a vaccinului
• Orice individ moderat sau sever bolnav la momentul administrării vaccinului (trebuie să aștepte să se vindece înainte de a primi vaccinul) (7)

În plus, nu se recomandă administrarea vaccinului tifoidic oral la persoanele cu un sistem imun deprimat, la acestea recomandându-se substituirea cu vaccinul polizaharidic:

• HIV/SIDA sau orice altă boală ce afectează sistemul imun
• Persoana este sub tratament imunosupresor (steroizi) de mai mult de 2 săptămâni
• Persoana este bolnavă de cancer
• Persoana face radiații sau chimioterapie (7)

Reacții adverse ușoare ale vaccinului tifoidic polizaharidic:

• Febră (1:100 persoane)
• Cefalee (1:30 persoane)
• Eritem sau edem la locul injecției (1:15 persoane) (7)

Reacții adverse ușoare ale vaccinului tifoidic oral:

• Febră sau cefalee (1:20 persoane)
• Durere stomacală, greață, vărsături, prurit (rar) (7)

Reacțiile severe pot fi de forma: febră foarte înaltă, schimbări de comportament, urticarie, edemul feței și gâtului, dificultăți de respirație, tahicardie, vertij și astenie. Ele pot apărea la câteva minute sau câteva ore de la vaccinare. (7)

Contraindicații și precauții

Ambele vaccinuri tifoidice sunt sigure și nu există contraindicații de utilizare, altele decât reacțiile hipersenzitive severe la componente ale vaccinului tifoidic. Cu trei zile înainte și după administrarea vaccinului Ty21a se recomandă oprirea tratamentului cu proguanil, meflochină și antibiotice. Vaccinurile tifoidice nu sunt recomandate în programele de imunizare ale bebelușilor datorită lipsei de informație asupra eficacității la copiii sub vârsta de 2 ani. Vaccicul tifoidic administrează cu precauție la femeile gravide. (6)

Febra tifoidă

Febra tifoidă este o boală infecțioasă cauzată de bacteria Salmonella Typhi, cu evoluție severă și care în unele cazuri, poate pune viața în pericol. Agentul infecțios este bacteria Salmonella enterica din familia Enterobacteriacee, serotipul Typhi. Riscul de îmbolnăvire este mare în țări endemice precum Asia, Africa, America Centrală și de sud și în zona Caraibelor. (5)

Salmonella Typhi trăiește numai în organismul uman, omul fiind unicul rezervor. Persoanele cu febră tifoidă poartă bacteria în circulația sangvină și tractul intestinal. Mai mult, există un număr mic de persoane denumite purtătoare, care se vindecă de febra tifoidă dar continuă să poarte bacteria. Atât bolnavii de febră tifoidă cât și purtătorii de Salmonella Typhi elimină bacteria în materiile fecale. Astfel, transmiterea bolii se realizează fecal-oral, de la persoana bolnavă sau purtătoare asimptomatică, prin consum de apă sau alimente contaminate. (1, 5)

Simptomele bolii sunt febră persistent ridicată (39-40°C), astenie, dureri stomacale, cefalee, pierderea apetitului, erupție maculoasa, diaree la copii, constipație în cazul adulților, tuse, hepatosplenomegalie. Complicațiile pot apărea la 2-3 săptămâni și sunt de tip digestiv (melenă, perforații intestinale), neurologic (sindrom Guillain Barre, meningită tifică, altrarea statusului mental, encefalomielită) la care se adaugă hepatită, pneumonie, miocardită, sindromul hemolitic-uremic și coagularea intravasculară diseminată (CID). Incubația are loc la 6-30 zile de la contactul cu bacteria. Diagnosticul de febră tifoidă se pune clinic, după evidențierea contactului infectant, recoltarea probelor de materii fecale (coprocultură), realizarea de hemoculturi, reacția Widal și alte teste serologice. Tratamentul este antibiotic și se realizează prin administrare de antibiotice precum fluorochinolone, ceftriaxonă și azitromicină. Din păcate, rezistența Salmonella la antibiotice este din ce în ce mai crescută iar această susceptibilitate redusă la fluorochinolone împreună cu apariția rezistenței multiple la antibiotice a îngreunat mult răspunsul la tratament. La persoanele care nu urmează tratament poate persista febra timp de săptămâni sau luni, decesul survenind în 20% din cazuri datorită complicațiilor infecției. (2, 5)

Chiar dacă simptomele dispar la un individ, el încă poate fi purtător de S. typhi iar boala poate reapărea sau poate fi transmisă altor persoane. (2)

Este foarte important ca persoana ce urmează tratament împotriva febrei tifoide să ia antibioticele exact cum a prescris medicul, să se spele atent pe mâini cu apă și săpun după utilizarea toaletei, să nu gătească mâncare pentru alți indivizi și să realizeze frecvent coproculturi pentru a se asigura că S. typhi este complet eliminată din organism. (2)

Prevenția bolii se poate face prin vaccinare și prin evitarea alimentelor și băuturilor posibil infectate cu S. typhi, ambele acțiuni fiind la fel de importante. Se pot lua următoarele măsuri de prevenție:

• Se recomandă numai consumul de apă îmbuteliată sau fierberea apei pentru 1 minut înainte de a fi consumată. Apa îmbuteliată minerală este mai sigură decât apa plată
• Apa trebuie consumată fără adaos de gheață. Gheața poate fi adăugată doar dacă este din apa îmbuteliată sau fiartă
• Se recomandă consumul de alimente ce au fost gătite complet și care încă sunt fierbinți și aburinde
• A se evita legumele și fructele care nu se pot curăța de coajă, precum salata, ce se poate contamina ușor și este dificil de spălat
• Dacă se consumă fructe sau legume ce se pot curăța, se recomandă curățarea cu mâinile spălate în prelabil cu săpun. Cojile nu se mănâncă
• A se evita alimentele și băuturile de la vânzătorii ambulanți, întrucât este dificilă păstrarea curată a mâncării vândute de către aceștia (2)

Dacă se administrează tratament antibiotic prompt și țintit, febra tifoidă se manifestă precum o boală febrilă care necesită aproximativ 6 zile de spitalizare, având un risc de mortalitate de 0,2%. Netratată, febră tifoidă poate fi amenințoare de viață, având o morbiditate pe termen lung, ce implică adesea sistemul nervos central. (8)