Yuno Clinic

Encefalita la copii: Ce trebuie să știi ca părinte

Encefalita este o inflamație a creierului care, deși rară, poate avea consecințe grave, mai ales la copii. Boala poate evolua rapid, iar simptomele sunt adesea discrete la început. Tocmai de aceea, intervenția medicală promptă este vitală pentru prevenirea complicațiilor și pentru o recuperare cât mai bună.
Află în continuare cum recunoști primele semne ale encefalitei, cum se stabilește diagnosticul și ce poți face pentru a sprijini recuperarea copilului tău.

Ce este encefalita?

Encefalita reprezintă o inflamație acută a creierului, cel mai frecvent provocată de infecții virale. În unele situații, poate afecta și meningele – membrana care învelește și protejează creierul – ducând la o formă mixtă numită meningoencefalită.

La copii, boala progresează adesea mult mai rapid decât la adulți, uneori în doar câteva ore. Un diagnostic pus la timp este esențial pentru a preveni leziunile cerebrale și apariția unor probleme neurologice persistente, cum ar fi dificultățile de vorbire sau tulburările de memorie.

Care sunt cauzele encefalitei la copii?

Cea mai frecventă cauză este infecția virală. Virusurile pot ajunge la creier prin sânge, în urma unei infecții inițiale localizate în altă parte a corpului, cum ar fi căile respiratorii. Printre cele mai implicate virusuri se numără:

• Virusul Herpes Simplex (HSV) – în special tipul 1, asociat cu herpesul oral, dar și HSV-2 (herpes genital) poate provoca encefalită la nou-născuți;
• Virusul varicelo-zosterian – responsabil de varicelă; în cazuri rare, poate duce la encefalită;
• Arbovirusurile – transmise prin mușcături de țânțari sau căpușe, mai frecvente în anumite zone geografice;
• Virusuri ale copilăriei – cum ar fi cele care provoacă rujeolă, oreion sau rubeolă. Acestea sunt rare în prezent datorită vaccinării, dar pot cauza encefalită post-infecțioasă.

Alte posibile cauze includ:

• reacții autoimune (sistemul imunitar atacă creierul);
• infecții bacteriene sau fungice;
• expunerea la substanțe toxice;
• reacții alergice severe.

Copiii sub 5 ani, cei cu un sistem imunitar slăbit sau care trăiesc/ călătoresc în zone cu risc crescut trebuie monitorizați cu atenție.

Simptomele encefalitei la copii

Manifestările variază în funcție de vârstă, cauza infecției și răspunsul imun al copilului. Primele simptome pot include:

• febră mare (peste 38,5°C);
• dureri de cap severe, sensibilitate la lumină;
• greață și vărsături;
• iritabilitate intensă sau apatie la copiii mici;
• somnolență sau oboseală accentuată;
• alternanțe între episoade de agitație și letargie;
• în unele cazuri, coprolalie (rostirea involuntară de cuvinte inadecvate).

Semnele care pot indica o afectare neurologică:

• confuzie, dezorientare în timp și spațiu;
• convulsii;
• tulburări de vorbire sau reacții întârziate la stimuli;
• slăbiciune la nivelul membrelor.

Când trebuie să mergi de urgență la medic?

• copilul nu reacționează sau nu poate fi trezit;
• sensibilitate exagerată la lumină sau sunete;
• rigiditate a gâtului;
• mișcări necontrolate ale mâinilor sau picioarelor;
• convulsii repetate.

Cum se pune diagnosticul?

Diagnosticul de encefalită presupune mai multe etape, toate realizate de un medic specialist:

• Anamneza (discuția cu părintele și evaluarea simptomelor);
• Examenul fizic și neurologic;
• Teste de laborator – analize de sânge, urină, scaun și, în majoritatea cazurilor, puncție lombară (pentru analiza lichidului cefalorahidian);
• Investigații imagistice – RMN sau CT pentru vizualizarea eventualelor inflamații ale creierului;
• Electroencefalograma (EEG) – pentru identificarea modificărilor activității cerebrale specifice encefalitei.

Tratamentul encefalitei și recuperarea

Tratamentul este stabilit de medicul neurolog pediatru sau de echipele din terapie intensivă, în cazurile grave. Acesta poate include:

• Medicație antivirală administrată intravenos;
• Controlul febrei și al convulsiilor;
• Terapie de susținere – hidratare, monitorizare neurologică, etc.

Ce presupune recuperarea?

Perioada de recuperare poate dura luni, iar uneori rămân sechele. Reabilitarea poate include:

• Kinetoterapie – pentru redobândirea forței musculare și mobilității;
• Logopedie – pentru recăpătarea vorbirii sau a capacității de înghițire;
• Psihoterapie – pentru gestionarea tulburărilor cognitive sau emoționale.

Monitorizarea medicală după externare este esențială pentru adaptarea planului de recuperare la nevoile fiecărui copil.

Ce pot face părinții? Sfaturi și prevenție

Prevenția este cheia! Iată ce poți face pentru a proteja sănătatea copilului:

• Fii atent(ă) la orice simptom suspect și mergi la medic fără întârziere;
• Nu încerca să tratezi acasă episoade severe (convulsii, apatie profundă);
• Asigură-te că schema de vaccinare este completă (rujeolă, oreion, rubeolă, varicelă);
• Programează controale regulate la medicul pediatru;
• În zonele cu risc crescut de boli transmise de insecte, folosește metode de protecție (plase, haine adecvate, repelente sigure pentru copii).

Dacă simptomele copilului tău te îngrijorează, programează un consult de specialitate. Iar în caz de urgență, sună imediat la 112.

Notă: Acest material are rol informativ și nu înlocuiește consultul medical. Diagnosticul și tratamentul encefalitei trebuie stabilite exclusiv de către un medic, în urma unei evaluări amănunțite și a investigațiilor necesare.

Surse de informare:

[1] „Encephalitis - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2025, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/encephalitis/symptoms-causes/syc-20356136.

‌[2] „Encephalitis in Children.” Chop.edu, 2025, www.chop.edu/conditions-diseases/encephalitis-children. 

[3] Cherry, James D. „Recognition and Management of Encephalitis in Children.” Advances in Experimental Medicine and Biology, 20 Oct. 2008, pp. 53–60, pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7123260/, https://doi.org/10.1007/978-0-387-79838-7_5.