Yuno Clinic

Mâncatul emoțional la copii: cum îl recunoști și cum poți interveni

Emoțiile influențează profund comportamentul alimentar al copiilor. Poate ai observat că, uneori, copilul cere dulciuri când e trist sau caută gustări din plictiseală. Acest tip de comportament poartă numele de mâncat emoțional și devine tot mai frecvent la vârste fragede.

Pentru a dezvolta o relație echilibrată cu mâncarea, copiii au nevoie de sprijin, răbdare și implicare din partea adulților. În acest articol vei descoperi cum să recunoști semnele mâncatului emoțional și ce poți face, pas cu pas, pentru a-ți ajuta copilul.

Ce este mâncatul emoțional?

Mâncatul emoțional apare atunci când copilul mănâncă nu din foame reală, ci ca răspuns la o stare emoțională — fie pozitivă, fie negativă. Poate mânca mai mult ca să se liniștească sau, din contră, își poate pierde complet pofta de mâncare în fața unei emoții intense, cum ar fi furia sau tristețea.

Ambele variante pot avea efecte negative: fie riscul de suprapondere sau obezitate, fie tendința spre tulburări alimentare, cum ar fi anorexia.

De ce apare acest comportament?

Copiii mici nu au abilități dezvoltate de reglare emoțională și deseori nu știu cum să exprime ce simt. Dacă primesc dulciuri pentru a fi consolați, e foarte probabil ca mâncarea să devină un mecanism de gestionare a emoțiilor.

Printre factorii favorizanți se numără:

• Modelul familial – dacă adulții mănâncă pe fond de stres, copilul va învăța același răspuns.
• Rutina dezechilibrată – mese neregulate sau gustări haotice cresc riscul de alimentație impulsivă.
• Recompensele alimentare – oferirea constantă de dulciuri pentru „comportament bun” întărește legătura dintre emoții și mâncare.
• Stresul cotidian – situații precum divorțul, schimbarea domiciliului sau problemele la școală pot destabiliza emoțional copilul.

Cum îți dai seama că este vorba de mâncat emoțional?

Spre deosebire de foamea fizică, care apare treptat și dispare după masă, foamea emoțională apare brusc, este însoțită de pofte specifice (dulciuri, fast-food) și duce adesea la supraalimentare, chiar și atunci când copilul este deja sătul.

Semne care pot indica mâncatul emoțional:

• Mănâncă fără să-i fie cu adevărat foame;
• Caută mâncare după o supărare sau un conflict;
• Preferă alimente ultraprocesate și evită opțiunile sănătoase;
• Mănâncă pe ascuns sau în momente nepotrivite;
• Resimte vinovăție sau rușine după ce mănâncă.

Dacă observi astfel de comportamente, încearcă să discuți cu copilul deschis, cu blândețe, despre ce simte și de ce a ales să mănânce în acel moment.

Ce poți face ca părinte?

Mâncatul emoțional nu este o etapă pe care copilul o depășește automat. Este important să acționezi cu răbdare și tact. Iată câteva recomandări practice:

1. Fii un model de comportament sănătos

Copiii învață prin imitație. Nu folosi mâncarea ca recompensă sau alinare și arată-i alternative de gestionare a stresului: discuții, activități creative, mișcare.

2. Încurajează comunicarea emoțională

Creează un spațiu în care copilul se simte în siguranță să vorbească. Întrebări simple precum „Cum te-ai simțit azi?” îl pot ajuta să își identifice emoțiile.

3. Implică-l în alegerea și prepararea meselor

Când copilul participă la pregătirea meselor, se simte responsabil și conectat la procesul alimentar, nu doar la rezultat.

4. Limitează tentațiile

Nu ține în casă gustări ultraprocesate în mod constant. Alege să ai la îndemână fructe, legume, semințe și alte opțiuni sănătoase.

5. Ajută-l să facă diferența între foamea reală și cea emoțională

Întreabă-l: „Îți e cu adevărat foame sau vrei doar să mănânci pentru că te simți supărat/neliniștit?” Apoi oferă-i alternative – o activitate creativă sau o ieșire scurtă la aer curat.

6. Cere ajutor specializat, dacă este nevoie

Dacă observi episoade frecvente de mâncat compulsiv, ascunderea alimentelor sau stări de rușine accentuată, apelează la un psiholog specializat în copii și adolescenți. Consilierea psihologică și familială poate face o diferență majoră.
Un nutriționist pediatric poate, de asemenea, să evalueze corect nevoile alimentare ale copilului și să propună un plan adaptat.

Ce este bine să eviți?

• Neglijarea comportamentului, sperând că va trece singur;
• Shaming-ul – rușinarea copilului pentru alegerile alimentare nu rezolvă problema, ba chiar o agravează;
• Dialogul evaziv despre emoții sau mâncare;
• Forțarea copilului să termine tot din farfurie;
• Interzicerea completă a alimentelor preferate – echilibrul este mai eficient decât interdicțiile stricte.

În concluzie

Mâncatul emoțional nu este un moft, ci un semnal că cel mic are nevoie de sprijin emoțional. Nu e vorba doar despre mâncare, ci despre felul în care copilul învață să își gestioneze trăirile. Cu empatie, răbdare și o comunicare deschisă, poți juca un rol esențial în formarea unor obiceiuri sănătoase – atât alimentare, cât și emoționale.

Disclaimer: Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultul medical. Dacă observi semne persistente de mâncat emoțional, programează un consult la Yuno Clinic pentru o evaluare personalizată și sprijin profesionist.

Surse: 

1. Ritu Sampige, et al. „Mental Health Matters: Parent Mental Health and Children’s Emotional Eating”, Appetite, vol. 180, 3 Oct. 2022, pp. 106317–106317, www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0195666322004081, https://doi.org/10.1016/j.appet.2022.106317. Accesat la 1 Aug. 2025.

2.Stone, Rebecca A., et al. „Preschool-Aged Children’s Food Approach Tendencies Interact with Food Parenting Practices and Maternal Emotional Eating to Predict Children’s Emotional Eating in a Cross-Sectional Analysis”, Journal of the Academy of Nutrition and Dietetics, vol. 122, no. 8, Aug. 2022, pp. 1465–1473, www.sciencedirect.com/science/article/pii/S2212267222000685, https://doi.org/10.1016/j.jand.2022.02.001. Accesat la 1 Aug. 2025.

3.„Emotional Eating”, Familydoctor.org, 2011, familydoctor.org/emotional-eating-in-children-and-teens/. Accesat la 1 Aug. 2025.