Yuno Clinic

Pavorul nocturn la copii: Ce este, cum îl recunoști și ce poți face ca părinte

Orice părinte își dorește ca cei mici să doarmă liniștiți noaptea. Cu toate acestea, pot apărea momente neașteptate, în care copilul se trezește brusc, țipând sau vizibil speriat. Dacă te-ai confruntat cu astfel de episoade, probabil te-ai întrebat dacă este vorba despre un simplu coșmar sau ceva mai serios.
Pavorul nocturn, cunoscut și ca teroare nocturnă, este o tulburare de somn care poate părea alarmantă, dar care, de cele mai multe ori, nu este periculoasă.

Află în continuare ce este pavorul nocturn, cum se diferențiază de coșmaruri, ce semne trebuie să urmărești și cum poți gestiona aceste episoade acasă.

Ce este pavorul nocturn și cum se deosebește de un coșmar?

Pavorul nocturn este o formă de parasomnie, adică o manifestare neobișnuită care apare în timpul somnului. Aceste episoade apar în faza non-REM, adică în somnul profund. În schimb, coșmarurile apar în faza REM, când visăm.

Spre deosebire de un coșmar, în care copilul se trezește și îți poate povesti ce l-a speriat, în cazul pavorului nocturn, copilul pare treaz, dar este de fapt într-o stare confuză, nu te recunoaște și nu își amintește nimic dimineața.

Cât de frecvent este pavorul nocturn?

Această tulburare afectează în special copiii între 3 și 7 ani, iar studiile arată că aproximativ 1 din 6 copii poate avea astfel de episoade.
Majoritatea copiilor scapă de aceste episoade odată cu înaintarea în vârstă, fără tratament. La adulți, pavorul nocturn este mult mai rar și poate indica alte probleme, cum ar fi stresul accentuat sau anumite tulburări neurologice.

Cum arată un episod de pavor nocturn?

Semnele tipice ale unui episod de pavor nocturn includ:

• Țipete puternice, uneori înfricoșătoare pentru părinți;
• Agitație fizică intensă – copilul se zbate, se poate ridica din pat, uneori încearcă să fugă;
• Simptome fizice – respirație rapidă, transpirație, privire fixă, pupile dilatate;
• Confuzie – copilul nu pare să audă sau să înțeleagă ce i se spune.

Aceste episoade pot dura de la câteva secunde până la 10-15 minute. De regulă, copilul nu răspunde la încercările de a fi trezit și nu își amintește nimic a doua zi.

Cauze posibile și factori de risc

Deși cauzele exacte nu sunt complet înțelese, medicii au identificat o serie de factori care pot contribui la apariția pavorului nocturn:

• Ereditatea – dacă alți membri ai familiei au avut episoade similare, riscul crește;
• Lipsa somnului sau un program de somn neregulat;
• Stresul emoțional (începerea grădiniței/școlii, schimbări în familie);
• Febra sau anumite infecții;
• Afecțiuni precum apneea de somn sau migrenele;
• Asocierea cu alte tulburări de somn, cum ar fi somnambulismul sau enurezisul (urinarea involuntară în somn).

Cum se stabilește diagnosticul?

Diagnosticul se bazează, în general, pe o discuție detaliată cu părintele, care descrie episodul observat. În cele mai multe cazuri, nu sunt necesare teste speciale.

Totuși, dacă există suspiciunea altor probleme (de exemplu, epilepsie), medicul poate recomanda investigații precum:

• Polisomnografie – monitorizarea somnului;
• EEG (electroencefalogramă) – înregistrarea activității cerebrale în timpul somnului.

În cazurile mai complexe, poate fi necesară o evaluare de specialitate, de exemplu, la un neurolog pediatru sau psihiatru pediatric.

Ce poți face acasă în timpul unui episod?

Dacă ești martorul unui episod de pavor nocturn, iată ce ai de făcut:

• Păstrează-ți calmul – episoadele trec de la sine;
• Asigură-te că copilul este în siguranță – îndepărtează obiectele periculoase sau colțurile ascuțite;
• Nu încerca să-l trezești cu forța – poate deveni și mai agitat;
• Rămâi aproape și vorbește-i cu o voce calmă, chiar dacă pare că nu te aude.

Cum poți preveni episoadele?

Deși nu există o metodă sigură de prevenție, anumite măsuri pot reduce frecvența episoadelor:

• Stabilește un program de somn regulat, inclusiv în weekend;
• Creează o rutina relaxantă de seară – citit, baie caldă, lumini difuze;
• Evită ecranele cu cel puțin o oră înainte de culcare;
• Oferă-i copilului sprijin emoțional și încurajează comunicarea deschisă;
• Evită stresul și agitația înainte de ora de culcare.

În unele cazuri, medicul poate recomanda terapie comportamentală, iar foarte rar – medicație.

Când ar trebui să mergi la medic?

Deși pavorul nocturn nu este, în general, periculos, este bine să consulți un specialist dacă:

• Episoadele apar frecvent (de mai multe ori pe săptămână);
• Există risc de autoaccidentare în timpul episoadelor;
• Observi schimbări în comportamentul copilului în timpul zilei (oboseală, anxietate, dificultăți de concentrare);
• Apar simptome neobișnuite, cum ar fi pierderea conștienței sau convulsii.

Un consult la un medic specializat în neurologie pediatrică sau psihiatrie pediatrică te poate ajuta să afli dacă sunt necesare investigații suplimentare sau o formă de terapie.

Concluzie

Pavorul nocturn poate fi înfricoșător pentru părinți, dar este, în majoritatea cazurilor, o tulburare benignă, care dispare de la sine. Cu informații corecte, multă răbdare și un mediu liniștit pentru somn, copilul poate trece cu bine peste această etapă.

Dacă simți că ai nevoie de sprijin sau că situația scapă de sub control, programează un consult la un specialist. Clinica Yuno oferă evaluări de specialitate în psihiatrie pediatrică și neurologie pediatrică, pentru o abordare completă a somnului copilului tău.

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultul medical. Dacă ai îngrijorări legate de somnul copilului tău, cere sfatul unui specialist.

Surse de informare:

[1] „Night terrors and nightmares.” Nhs.uk, Oct. 2017, www.nhs.uk/conditions/night-terrors/. 

‌[2] „Night Terrors.” WebMD, 31 Dec. 2006, www.webmd.com/sleep-disorders/night-terrors. 

‌[3] „Night Terrors: What They Are, Causes, Symptoms & Treatment.” Cleveland Clinic, 29 Mai 2024, my.clevelandclinic.org/health/diseases/night-terrors.

‌[4] Ferrara, Pietro, et al. „Medical Comorbidity of Nocturnal Enuresis in Children.” Indian Journal of Nephrology, vol. 29, no. 5, 1 Ian. 2019, pp. 345–345, pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6755928/, https://doi.org/10.4103/ijn.ijn_319_18.