Deficitul de vasopresina (AVP, Hormonul Antidiuretic, ADH)

Vasopresina, cunoscută și sub numele de Hormonul Antidiuretic (ADH), este produsă de hipotalamus și este eliberată de glanda pituitară (hipofiză) în sânge. Durerea, stresul și anumite medicamente – cum ar fi opiaceele (narcoticele) – pot declanșa eliberarea vasopresinei. (1)

Acest hormon natural este utilizat în tratamentul mai multor afecțiuni care pun în pericol viața, incluzând hemoragia și șocul septic. Vasopresina este un hormon natural care ajută la controlul diferitelor funcții ale corpului. Vasopresina permite funcționarea eficientă a celulelor. Vasopresina (numită și hormonul antidiuretic) joacă un rol în reglarea ritmului circadian – adică perioadele de somn și de nesomn în decurs de 24 de ore. Vasopresina ajută, de asemenea, la menținerea volumului sângelui și a temperaturii interne a corpului. Atât bărbații, cât și femeile produc în mod natural vasopresina, dar bărbații resimt efectele acesteia mai intens datorită modului în care vasopresina interacționează cu testosteronul. (2)

Cum este controlat hormonul anti-diuretic?

Eliberarea hormonului anti-diuretic din glanda pituitară în sânge este controlată de o serie de factori. O scădere a volumului sanguin, care apare în timpul deshidratării sau în cazul unei hemoragii, este detectată de senzorii (receptorii) din inimă. Acestea stimulează eliberarea hormonului anti-diuretic. Secreția hormonului anti-diuretic apare și în cazul în care concentrația de săruri din sânge crește, ca urmare a unui volum de apă insuficient în organism, într-o zi fierbinte de vară, spre exemplu. Acest lucru este detectat de celulele nervoase speciale din hipotalamus care simulează eliberarea hormonului anti-diuretic din hipofiză. Eliberarea hormonul anti-diuretic este provocată, de asemenea, de senzația de sete/ deshidratare, de greață, vărsături și durere, iar acesta acționează pentru a menține un volumul de lichid optim în momente de stres. Alcoolul previne eliberarea hormonului anti-diuretic, ceea ce determină o creștere a producției de urină. (3)

Deficitul de vasopresină (AVP)

Atunci când nu ai suficientă vasopresină în organsim, rinichii excretă prea multă apă. Acest fapt provoacă urinări frecvente și poate duce la deshidratare, precum și la scăderea tensiunii arteriale.

Deficitul de vasopresină poate fi cauzat de:

• Deteriorarea hipotalamusului sau a glandei hipofizare
  Consumul unei cantități excesive de apă (2)

Afecțiuni asociate cu deficitul de vasopresină:

• Urinarea în somn
  Diabetul insipid
  Sindromul de răspuns inflamator sistemic (SIRS)
  Insomnia la persoanele vârstnice
  Motilitate intestinală scăzută (în tractul digestiv al iepurilor)
  Vasopresina a fost descoperită și în tractul digestiv al omului. (1)

Efecte ale deficitului de vasopresină (AVP) :

Nivelurile scăzute ale hormonului anti-diuretic pot indica deteriorarea hipotalamusului sau a glandei pituitare sau a polidipsiei primare (consumul de apă compulsiv sau excesiv). În polidipsia primară, nivelul scăzut al hormonului anti-diuretic reprezintă un efort al organismului de a scăpa de excesul de apă. Diabetul insipid este o afecțiune în care se produce o cantitate insuficientă de hormon anti-diuretic (de obicei datorită unei tumori, traume sau inflamații ale hipofizei sau hipotalamusului). (3)