Paranoie si deluzie

Stimati, V-as ruga de vreo indrumare... Prietenul meu (30) s-a imbolnavit brusc psihic, M-a sunat ca sa-mi spuna ca crede ca altii il spioneaza, si urmaresc din motive politice, ca vor sa-l areste, dar nu doar pe el, ci si pe tatal lui si pe mine, fiindca sunt cu el impreuna. A spus ca crede ca 'aceia' vor sa-l areste pe tata-sau fiindca e contra republlicii si pentru monarhia. Totul a fost asa de irational si nu logic. A zis ca nu stie ce e real si ce nu. Vreodata am reusit sa-l conving ca greseste doar prin convorbire, dar vreodata era nevoie de sedative. Mainile i-au fost reci, umede, el spunea ca il doare sufletul, si ca ii e teama ce va fii, fiindca si la internet a vazut numele lu tatal lui pe o 'lista' cu persoane pe care statul vrea sa aresteze... A mai spus ca a auzit ca vecinul a zis ca e gay, apoi, prin convorbire cu mine a ajuns la concluzia ca doar i s-a imparut aia si ca vecinul a spus altceva, ce a semanat cu aia. Dupa 4 zile am reusit sa-l conving sa se duca la psihiatru, care i-a dat risperidon si diazepam. Risperidonul inca il bea, dar diazepamul nu. Psihiatrul a zis ca e un pas bun fiindca singur a venit, ca n-a fost nevoie el sa vina acasa la prietenul meu si ca nu e nevoie de psihoterapie. Are sa vina doar inca odata la psihiatru dupa un timp. Ce poate sa aibe? Care boala? Invca ceva, n-aude 'voci', Prietenul mi-a zis ca e neuroza, dar n-as spunea ca e doar aia... In rest, frate-sau s-a sinucis acum 4 ani la 32 de ani, Nu se stie cauza, poate din o dezamagire din partea dragostei.

Buna ziua draga mea,

nu am cuvinte..am ramas blocata..
situatia e f.grava..DA, chiar f. grava..

poate, si eu as propune SIGUR..sa se interneze cateva zile..
explica-i ca vei merge zilnic..etc, , si chiar asa sa faci..

Intrebare:
- este elev sau student?
- lucreaza?
- ce face cel mai mult ziua?
-v-ati certat cumva?

Ii doresc multa sanatate si s-auzim de bine.

O zi buna.

In acest moment prezinta un episod psihotic, cu delir, asa ca tot in zona psihoticului ne aflam.Poate fi tulburare bipolara, poate fi un prim episod de schizofrenie, la debut.Are antecedente heredo-colaterale cam grele, adica in famile s-a sinucis cineva, e un semn de prost augur.Imi pare rau ca va aduc vesti triste...Un astfel de episod se trateaza in spital, mai ales ca exista acea determinare genetica suicidala.Va sta internat in medie 3 saptamani, perioada in care are nevoie de un antipsihotic atipic incisiv, care sa duca la stoparea episodului si poate, daca nu abandoneaza tratamentul ce trebuie facut pe o perioada mai lunga, la vindecare.

Buna ziua draga Lucia,
Va multumesc Dumneavoastra pentru raspuns si ca mi-ati acordat timp!
Va cred, asa si eu am ramas uimita de totul, ca pana cu o zi innainte o fost totul bine, dar din 1 aprilie iata cum.
Am bagat de seama la el si innainte ca e prea simtitor, totusi si o persoana foarte buna. Dupa patru zile de situatie cum V-am descris-o in scrisoarea precedenta, s-a dus la psihiatru. De atunci se simte bine, fiindca bea risperidonul, care aici e in forma de Rissar. Spune ca nu mai are starii d-alea. Doar simt pe vocea lui ca e cam trist din cand in cand.
Nu stiu ce sa zic, si nu inteleg de ce dr. psihiatrul i-a zis ca nu e nevoie de psihoterapie, si ca e musai sa vina doar inca odata la el. Si io as zice ca o psihoterapie e necesara... pe langa medicamente.
El nu e student, are 30 de ani, si nici nu lucreaza niciunde. A avut post de munca pana nu i s-a sinucis fratele, de atunci a avut o depresie aproape un an de zile sau si mai bine, si n-a mai lucrat niciunde. Se ocupa doar cu agricultura, dar nu mult. Pe langa asta, canta la vioara intr-o orchestra. Dar acum 2 saptamani, poate si innainte ca sa i se faca rau, mi-a zis ca nu ar mai vrea sa participe la concerte nici sa cante. Nu-l mai intereseaza ca innainte.

Ziua stiu ca ii place sa se uite la filme, chiar si vreodata la filme animate (zice ca il relaxeaza). Se duce la prieteni, dar mai mult vin ei pe la el. In rest, nu face nimic special, nici nu prea lucreaza. Cum se zice, ajuta asa la parintii sai prin casa, dar nimic special.

Zilele astea mi-a spus ca la vara vrea sa-si gaseasca serviciu ca asa doar isi pierde zilele.

Nu, nu ne-am certat. Nicidecum. In anii astia aproape doi, nici nu stiu dar ne-am certat vreodata.

Va multumesc foarte mult!
Tot binele Va doresc.

Da, arata ca e mostenitor felul acesta de stare psihotica. Inca ceva, el sta acasa acum si ia antipsihotic atipic-Rissar (Risperidon). Acum se simte bine, dar nu cred ca asa ar fii si daca n-ar mai bea medicamentul. Asa ca e obligat sa le ia. A vazut si el in zilele acele ca ceva nu e in rand cu el, a zis ca nu poate face diferenta intre realitate si nerealitate. Acum singur vede in ce stare a fost atunci si se mira cum de s-a intamplat aia. Cred ca medicamentul l-a ajutat sa ajunga la concluzia aceasta.

Ii voi propune si internare in spital, vad ca am influenta asupra lui, sper sa ma asculte...

Buna ziua,
chiar NU stiu desi tare as vrea sa te ajut...macar cu un sfat.
Sa concluzionam:
- nu mai lucreaza de cand s-a sinucis fratele-zici...pai..tot tu zici ca,..asta a fost acum 4 ani.e cam mult de atunci..
- parintii CE parere au?..sau nu are relatie buna cu ei?..acum 4 ani cand s-a intamplat tragedia cu fratele...i-au reprosat ceva?..la serviciu o fii avut vreo cearta?...
- zici ca sunteti de aprox.2 ani,...in primii 2 ani dupa tragedie..a avut alta prietena?..sau poate NU si a trecut greu peste..acel soc..?!?
- Nu cumva cand e singur (poate nici nu stii)...se uita la filme de groaza?!?
- prietenii lui..lucreaza?
- poate depresia brusca din 1 aprilie, o fii pornit de la cearta in familie CA NU lucreaza si nu ii mai dau bani si nici mancare, tigari???

Propunere:
-vorbeste cu parintii (fara el) si cu prietenii, mergi la serviciu si vezi...cam..CUM "statea" acolo..era suparat? era vesel? era abatut?...ei l-au vazut zilnic, ALTFEL, decat, acasa...

Sanatate si s-auzim de bine.
O dupa- masa placuta.

Ar fi buna o internare, in timpul careia sa-i ridicati si moralul, sa nu-l lasati fara vizite si discutii...Nu i-a dat psihoterapie, ca in tulburarea psihotica, psihoterapia nu se recomanda, doar dupa ce trece episodul psihotic, ar face mai mult rau.El, saracul, nu distinge bine realul de lumea imaginara, iar un psiholog in acest moment mai mult rau ar face.Pur si simplu nu se recomanda in tulburarea acuta, ci doar dupa ce va epuiza aceste simptome psihotice si va trece la o stare stabila de ancorare in realitate.Discutiile cu medicul ajung, pentru orientarea unui tratament antipsihotic si, zic eu, si antidepresiv.Inclin sa cred ca e vorba de tulburare bipolara, ceea ce este mai bine decat schizofrenie, e un fond ereditar, genetic, cum zic medicii, endogen, iar tulburarea bipolara se mosteneste asa usor...daca va vrea, internati-l intr-un spital bun, unde sa aiba conditii igienice bune si sa-l puteti vizita, chiar daca in faza asta nu prea stie ce e cu el si lumea lui interioara este bantuita de monstri.Inclinatia artistica arata limpede ca este structural inclinat spre o astfel de boala.Daca va vrea, internati-l, singur acasa e cam riscant, mai ales ca exista posibilitatea unui raptus suicidar, oricand!Sa dea Dumnezeu sa nu am in totalitate dreptate!

La inceputul tratamentului antipsihotic si antidepresiv exista posibilitatea unui raptus suicidar, pentru ca energia interioara creste, dar starea dispozitionala depresiva si psihotica persista, asta inclinand spre suicid.De-aia zic de o internare.

Daca nu mai poate munci, din cauza starii sale, atunci cred ca trebuie clarificat diagnosticul si pensionat, iar in functie de dg, trebuie sa se incadreze si intr-un grup de handicap.Ce sa zic, trebuie facuti niste pasi, si tinuta legatura cu medicul, ca sa poata sa-l sfatuiasca unde sa mearga.

Eu as face urmatorii pasi:
-clarificarea dg, daca este cazul chiar in spital.
-supraveghere intrafamiliala sau in spital(mai degraba)
-tratament antipsihotic si antidepresiv
-pensionare medicala
-incadrare in grad de handicap pentru a beneficia de sitemul de asistenta sociala.

Asa e, nu mai lucreaza de 4 ani, a spus ca a 'n-a mai dorit nici sa lucreze dupa aia'. Cu mama sa are o relatie buna, desi il critica ca n-are serviciu. Eu i-am spus sa caute servici, dar sa nu se necajeasca daca nu gaseste ce ar vrea, ca in rest poate sa se ocupe si mai mult agricultura si ca nimeni n-a murit de foame. I-am spus ca i va fi mult mai usor daca ar avea vreo obligatie, dar nu ca e musai sa lucreze. Adica, cu mama sa are relatie mai buna decat cu tatal sau, care, cum zice el, il streseaza cu parerile lui despre altii si ii si zice ce sa faca in viata. Is spune ca sa se casatoreasca, sa aibe serviciu. Dintr-alte parte, tot tatal lui i-a spus ca mai bine sa stea acasa decat sa lucreze pe un salariu mic si ca el chiar ii va da bani de ce ii trebuie.Asa ca nu cred ca tatal sau i-ar fii spus ca nu-i mai da bani. Stiu doar ca se intristeaza cand tatal sau bea un pic mai mult alcool, fiindca vorbeste urat desre altii... Si ii spune ce sa faca in viata.
Nu e agresiune in familie.
Hm... stiu ca se uita la filme cu agresiune, si inca ceva. Ii plac foarte mult filmele documentare despre Hitler.
In primi ani dupa tragedie n-a avut prietena. A avut innainte de aia, si una din ele stiu ca a bagat de seama ca e cam simtitor.
Majoritatea prietenilor lucreaza, de unul stiu ca nu.
O.k., asa voi face. Aia si io credeam odata ca n-ar fi rau sa vorbesc macar cu mama-sa si prietenii despre el, dar am crezut ca nu o sa-i para bine. dar totusi poate nu e obligat ca sa stie aia.
Sa aveti parte de tot ce e mai bun in viata,
Mersi la fel.

Draga pulberedestele,
Multumesc de informatiile care mi le-ati dat! Inca ceva, el are idei ce serviciu sa gaseasca in 2 luni. Nu cred ca e necesar sa nu mai lucreze, fiindca nu e chiar asa de grav si inca are motivare ca sa se angajeze in scurt timp, ca sa, cum zice el, "faca ceva cuminte si sa nu se mai plictiseasca".
Mersi din suflet!

Inca ceva, peste socul acela cu frate-sau n-a trecut usor. A spus ca de soc n-a putut nici sa planga atunci dar nici pana acum. Cu tatal sau nu se intelege bine, care si el la randul sau e psihic instabil. Mama s-a are probleme cu glanda tiroida si e bolnava de nervi de dupa soc. O situatie grea in familie... Eu cu el avem o relatie la distanta, si nu ne intalnim chiar asa de des. Odata pe luna. Dar vorbim ore in sir la telefon. Suntem poate mai mult ca prietenii cei mai buni decat in o relatie, asa mi se pare vreodata.
Acum am vorbit cu el. Luni se duce iarasi la medic. Inca ceva, are o doza (cred mica) de Risperidon (in forma de Rissar) 1.5 mg. Si a zis ca a vazut ca se simte mai bine, si a incetat sa-l ia si dimineata, asa ca doar seara ia doza. Io i-am spus sa asculte sfatul medicului, ca am bagat de seama ca ii vin asa idei sa citeasca la internet cum se poate ca cineva sa spioneaza si telefoanile cuiva. Chiar azi asta m-a spus. Desi calm, dar totusi ca iara e anxios ca ar putea sa il spioneze din cauza politicii desi el personal n-are nici o legatura cu politica, ci unchiul sau. Normal ca se poate, i-am zis, dar nu inseamna ca se spioneaza telefonul meu sau a lui. Multe lucruri 'pot' sa se intample, dar nu inseamna ca si se intampla. Vad ca s-a mai calmat si s-a lasat de ideei d-alea.

Spuneti-i sa ia doza intreaga de Risperidona cum i-a prescris medicul, ca nu e mult, si nu e el in masura sa aprecieze de ce doza are nevoie. Este intr-un episod psihotic si vad ca nu si-a revenit inca. Trebuie neaparat sa se tina de tratament asa cum i l-a prescris medicul psihiatru.

Si cel mai bine incercati sa-l internati cateva saptamani intr-un spital de psihiatrie, o sa ii prinda bine. Trebuie sa aiba asigurarea de sanatate platita pentru asta insa. Ar fi bine sa ii povestiti d-voastra medicului psihiatru tot ce v-a povestit el pana acum (la tulburare ma refer).

@Veronica: Pare a fi o tulburare psihotica acuta si e foarte bine ca ati apelat la tratament inca de la inceput. De obicei debutul bolilor psihice dupa o anumita varsta, de aproximativ 25 de ani, nu sunt insotite de halucinatii, ci doar de delir. In mod cert nu e ce spune el si anume nevroza.
Faptul ca fratele s-a sinucis denota o boala mostenita ereditar.

Debutul e in general brusc, iar simptomele premergatoare sunt foarte inselatoare si insidoase, adesea trecute neobservate de cunoscuti si familie.acele spuse ale sale ca nu mai vrea sa cante, ca e deprimat, faptul ca nu mai manifesta interes ca inainte pot duce la concluzia unei faze prodromale ale unei psihoze; totusi e bine ca el era de fapt la marginea delirului, cum ca a spus ca nu face diferenta intre realitate si irealitate...deci erau doar niste idei delirante mai pronuntate. (poate fi, cum PulbereDeStele spune, o tulburare afectiva bipolara, sau o depresie cu elemente psihotice, sau schizoafectiva.totusi daca e tratat corect inca de acum, are sanse sa se recupereze si sa scape de tratament...eu recomand 6 luni fiind la primul episod)

Daca nu isi mai ia tratamentul corect, risca sa i se cronicizeze boala...si atunci ii va parea rau o viata intreaga pentru simplul motiv ca nu si-a luat dozele cum trebuiau.

Te-as ruga mult sa ii fi alaturi si sa nu il abandonezi, are mare nevoie de sprijin si dragoste din partea celor dragi si in plus recomand cu tarie internarea la sectia de psihiatrie.

@ DrT: Intr-un moment am fost cam speriata. Credeam, ce daca el isi face asa niste 'ideei' impotriva mea, dar n-am avut inima ca sa-l abanonez. Stiu ca i-ar fi si mai rau. Ar fi intr-o depresie mare. Sunt cu el, ca am fost impreuna la bine, dar acum si la rau.
In rest, e bine ca am mare influenta asupra lui, fiindca vad ca imi urmareste sfaturile. Si i-am spus ca obligatoriu sa asculte de medic, ca el ii poate ajuta, dupa ce m-a zis ca vede ca s-a simtit mai bine si ca azi n-a mai luat si dimineata Risperdonul. A promis sa faca asa cum medicul ii spune. Luni se duce din nou, pentru a doua oara, la el.
N-am avut inima sa-l aud asa vorbind chestii irationale si ca se simte infricat. Asa ca i-am spus obligatoriu sa se duca la medic specialist.

Acum e de tot altcum, de cum a fost la medicul. Si de cand ia medicamentul. Nu mai are frica aia nici ideei nepotrivite despre ca il spioneaza, macar nu suna asa dar nici nu spune.

Arata ca Risperidonul il ajuta, chiar mult.
Iara, din nou merge la petreceri si desi a avut o frica de internet si ca unii il pot spiona peste mail-uri, el din nou merge la internet. De medicamentul acesta s-a simtit bine imedita dupa vreo ora cum l-a luat. Vad ca e bine dispus, chiar foarte bine.

@Veronica: e un lucru extrem de bun ca a reactionat asa de rapid (o ora), in mod normal aceste medicamente actioneaza intr-un timp mai indelungat, e pe drumul cel bun si parerea mea e ca se va recupera 100%, numai sa ia tratamentul o perioada de timp - cat e stabilit de medicul psihiatru.

@ DrT: Va multumesc de incurajare! Sper asa sa fie. A promis ca va asculta de medic. Dumnezeu sa ne ajute pe toti.

Arata depresiv, deorganizat, parica prea obosit. Totusi, cred ca nu mai are asa mare teama de ganduri irationele. Daca si apar, intentioneaza sa nu se gandeasca despre ca unii ii vor ceva rau. Risperidonul il ajuta.
Adica, intr-o zi a avut de lucru, aproape 8 ore. Dupa aceea m-a sunat sa-mi spuna, ca lucrul fizic il ajuta mult. N-a avut paranoie, nici deluzie.

Mereu pe forum am recomandat activitatea fizica...face enorm de bine.

In perioada aceasta nu au mai aparut simptome de deluzie, de inceput de delir. A inceput sa lucreze pe acasa, sa ajute la ai sai, sa faca exercitii fizice. Din nou a incercat sa se motiveze pentru o viata cum a avut-o inainte. Mi-a spus ca se simte doar depresiv. Risperidonul inca il bea.
Nou e ca ieri m-a spus ca nu stie de ce, dar nu dintr-o data nu mai are liniste sa stea intr-un loc, ca e nervos, si ca nu poate dormi.
A decis sa se duca la medicul, a capatat un medicament.
Nu inteleg legatura asta intre delir cu paranoie si acum cu neuroza. Si cum de acum are starea asta de neliniste, dupa ce a trecut de episodul acela de un fel de psihoza?

Sunt fenomene ce apar frecvent in bolile psihice, tratamentul previne oarecum recaderea, dar nu o garanteaza 100%.

Medicul i-a dat Lorazepamul. Am citit despre medicamentul acesta ca cei bolnavi de sizofrenie nu-l beau, fiindca are efecte contradictoare la oamenii acei. Inca n-are diagnoza clara. Pe langa Lorazepam, mai bea si Risperidonul si un antidepresiv.
Inca ceva, delir ca cineva vrea sa-l areste, cand a zis ca nu mai stie ce e realitate si ce nu, n-a mai avut nicidecum acum 2 luni.

Nu a mai delirat dincauza risperidonei; sa ia medicatia exact cum i-a fost prescrisa si sa povesteasca tot medicului...toate starile sale.

Buna,
deci au trecut 3 luni de cand a avut episodul acela de paranoie cu deluzie. Medicul l-a sfatuit sa nu mai ia risperodona. Acum se simte din nou bine, nu mai are delirii. Nu stiu, puteti sa-mi spuneti, dar exista sfaturi cum ar putea el sa evite stari d-alea de deleriu, in caz ca exista posibilitate de recadere... Poate nici nu va avea recaderi, dar totusi, ar fi folositor, daca am sti ce sa faca, sau ce fel de viata sa duca ca sa fie ferit de asa fel de psihoza.

Sa se fereasca de situatii stresante.