Intoxicația cu ciuperci

Recunoscute pentru proprietățile lor nutritive, fiind bogate în fibre și proteine, sărace în grăsimi și carbohidrați și cu un aport de energie apropiat de cel al cărnii, ciupercile pot fi gătite într-o varietate de feluri, fapt care le face foarte căutate și apreciate.

În spațiul european, dar și în Asia, practica culesului de ciuperci este una frecventă. Din păcate, pe cât este de populară, pe atât de periculoasă, pentru că se întâmplă adesea ca ciupercile otrăvitoare să fie confundate cu cele comestibile, astfel survenind intoxicații grave, cu potențial letal, în unele cazuri.

De aceea, e bine să știm la ce riscuri ne expunem când culegem ciuperci sau le cumpărăm din locuri improvizate și neautorizate, cum putem recunoaște simptomele unei otrăviri, cum le putem trata și cum să ne ținem deoparte de pericolele pe care le ascund toxinele.

Ce este intoxicația cu ciuperci

Intoxicația cu ciuperci este un incident destul de frecvent, din păcate, care rezultă din consumul de specii care conțin toxine cu potențial dăunător sau chiar fatal pentru om. Gravitatea intoxicației variază în funcție de factori precum: amplasarea geografică, condițiile de creștere, sezonul în care sunt consumate ciupercile, cantitatea de toxine pe care o conține respectivul soi consumat, cantitatea de ciuperci consumate, cât și modul de procesare al ciupecilor: fierbere, prăjire, congelare etc.

Efectele pe care le produce ingerare de ciuperci otrăvitoare depind, de asemenea, și de caracteristicile persoanelor în cauză: răspunsul la anumite substanțe, vârsta. Copiii și bătrânii sunt mai expuși acestor complicații alimentare decât adulții de vârstă tânără.

Tipuri de intoxicații și ciuperci otrăvitoare

Există aproximativ 10.000 mii de specii de ciuperci, majoritatea acestora fiind comestibile și inofensive, însă aproximativ 100 de specii cauzează simptome după ce au fost consumate, iar în jur de 20 dintre acestea pot fi fatale pentru om.
Vestea proastă este că ciupercile comestibile sunt dificil de deosebit de cele otrăvitoare: în aproximativ 95% din cazurile de intoxicare cu ciuperci, cauza intoxicației este legată de confundarea tipurilor de ciuperci și doar în restul de 5% din cazuri este vorba despre consumul de ciuperci cu proprietăți halucinogene.

În funcție de perioada de timp scursă de la ingerare până la apariția primelor simptome de otrăvire, intoxicațiile cu ciuperci pot fi încadrate în următoarele trei mari categorii:

• Intoxicații cu simptome rapide - în cazul acestora, primele simptome apar în primele 6 ore de la consumul de ciuperci și sunt de natură gastrointestinală, alergică și neurologică.

• Intoxicații cu simptome mai lente - semne ale otrăvirii apar după 6-24 de ore de la ingerare și sunt resimțite la nivelul ficatului, rinichilor și al pielii, sub forma eritermalgiei (afecțiune gravă ce afectează pielea extremităților, cauzând senzații de durere, arsură, înroșire).

• Intoxicații cu simptome întârziate - sunt depistate de regulă după mai mult de 24 de ore de la consumul de ciuperci otrăvitoare și se manifestă de obicei la nivelul rinichilor.

Toxine dăunătoate în ciuperci

Natura și gravitatea intoxicațiilor cu ciuperci depinde într-o foarte mare măsură de natura toxinelor care se găsesc în respectivul soi consumat. Vă prezentăm în continuare care sunt cele mai frecvente toxine cu potențial dăunător și chiar letal și speciile cu care acestea sunt asociate.

• Amatoxina - este reponsabilă pentru peste 90% din otrăvirile letale cu ciuperci care se petrec la nivel global. Se găsește în aproximativ 35 de soiuri ale speciilor Amanita, Galerina și Lepiota.
• Giromitrina - această toxină poate afecta organismul nu numai prin ingerare, ci și prin simpla inhalare a vaporilor rezultați în urma preparării ciupercilor în cauză. Se găsește în speciile de așa-ziși „bureți falși”: Gyromitra, Helvella. Deși cei mai mulți pacienți se recuperează după otrăvirea cu ciuperci care conțin giromitrină, în unele zone ale Europei, această substanță se face vinovată de majoritatea cazurilor fatale de intoxicație.
• Orelanina - provoacă intoxicații fatale, fiind este identificată în speciile de ciuperci Cortinarius, frecvente pe teritoriul european. Afectează grav sistemul renal, dar și ficatul și sistemul intestinal. Pentru că are nevoie de un timp foarte scurt de la ingerare pentru a otrăvi organismul, este mai dificil de diagnosticat.
• Norleucina - atacă rinichii, putând cauza insuficiența renală în doar 3 -6 zile, necisitând dializă temporară. Se găsește în ciuperci din specia Amanita.
• Psilocibina - este secretată de specii precum Psylocibe, Panaeolus, Gymnopilus, Conocybe, Pluteus și provoacă efecte psihedelice, asemănătoare celor cauzate de consumul de LSD.
• Acid Ibotemic și Muscinol - sunt substanțe care au efect neurostimulant, de natură halucinogenă, care se găsesc în ciupercile Amanita.
• Muscarina - intoxicația cu această substanță se produce rapid, în mai puțin de o oră de la ingerare și se manifestă timp de o zi. Cauzează dificultăți ale respirației, transpirații intense, salivare, lăcrimare, diaree, mioză (contractarea pupilei), crampe abdominale și în cazuri rare, scăderea ritmului cardiac. Se găsește în ciupercile din speciile Clitocybe și Inocybe, răspândire în păduri și grădini.
• Coprina - este un aminoacid identificat în ciupercile Coprinus, care în combinație cu alcoolul, are efecte toxice.
• Acid acromelic - prezent în ciupercile Clitocybe, acesta e responsabil pentru senzațiile dureroase de arsură și de înroșirea pielii, la câteva zile după consumul de ciuperci.
• Involutina - se găsește în ciupercile Paxillus și provoacă reacții rapide și acute, în mai puțin de trei ore de la ingerare, care pot fi urmate de efecte grave la nivelul tractului urinar.

• Alte toxine cu efect gastrointestinal - există sute de ciuperci care pot cauza simptome localizate la nivelul stomacului și al intestinelor, uneori similare celor cauzate de ciupercile letale. Printre acestea se numără soiuri din speciile: Agaricus, Amanita, Boletus, Entoloma, Gomphus, Lactarius, Omphalotus, Verpa, Tricholoma ș.a.

Simptome și diagnostic

Intoxicația cu amatoxină

Inițial, ingerarea ciupercilor care conțin amatoxină este asimptomatică, în primele șase ore. După acest interval, persoanele în cauză acuză dureri violente de stomac, crampe abdominale, vărsături, diaree apoasă care conduce la deshidratare.
Pacienții care prezintă astfel de simptome pot fie să cunoască o recuperare bună după două-trei zile, în cazul cel mai fericit, fie se confruntă cu insuficiența hepatică. Cei care ajung în acestă situație gravă experimentează icter, hipoglicemie, chiar și comă și multiple disfuncționalități ale organelor vitale. Deși poate fi tratată, dacă este depistată la timp, de cele mai multe ori, intoxicația cu amatoxină necesită un transplant de ficat pentru vindecare completă.

Intoxicația cu giromitrină

În primă fază, aceasta se aseamănă cu cea cu amatoxină, cunoscând o perioadă latentă după ingerare. După aproximativ 6 ore, pacienții manifestă brusc dureri de cap, crampe abdominale, vărsături, diaree. Acestor simptome li se adaugă, în unele cazuri delirul, convulsiile și chiar coma. În cazul celor care intră în contact cu giromitrina în urma inhalării, substanțele apar mai repede, la aproximativ două ore.
Rata de mortalitate este de 2-4%, recuperarea producându-se în circa o săptămână de la consumul ciupercilor otrăvite.

Intoxicația cu orelanină

În primă fază, aceasta se manifestă prind grețuri ușoare, vărsături și diaree, după care urmează o perioadă de relativă latență, ce poate dura între trei zile și trei săptămâni. Cazurile grave prezintă chiar convulsii și pierderi ale cunoștinței și se îndreaptă spre insuficiență renală, solicitând efectuarea dializei. Este fatală în 15% din cazuri.

Intoxicația cu norleucină

În primele 2-4 ore de la consum, acest tip de intoxicație produce simptome gastrointestinale, fapt care o face greu de deosebit clinic de intoxicația cu amatoxină. Unele specii pot fi asimptomatice în primele 12 ore.

Intoxicația cu psilocibină

În mai puțin de două ore de la consum, apar halucinațiile. Doar în cazurile mai grave, în special în cazul copiilor care au consumat doze mari, apar simptome precum febra și convulsiile, putând cauza coma și în ultimă instanță, moartea.

Intoxicația cu muscarină

Poate fi recunoscută prin salivare abundentă, transpirație și lăcrimare în prima jumătate de oră după consumul de ciuperci. În cazul ingerării de cantități mari, pot fi experimentate dureri abdominale, grețuri, respirație îngreunată, vedere încețoșată.

Intoxicația cu acid ibotenic și muscimol

Aceste două substanțe asociate se manifestă simpomatic în primele două ore de la consum. În cazul copiilor, acidul ibotenic provoacă hiperactivitate, halucinații, chiar delir și convulsii. În ceea ce-i privește pe adulți, muscimolul are efectele cele mai clare: somnolență, disforie, vertigo. Stările de moleșeală și somnolență pot alterna cu cele de hiperactivitate, timp de câteva ore. Ingerarea acestor toxine prin intermediul ciupercilor provoacă rareori moartea, însă în cazul copiilor, problemele neurologice înregistrate pot fi severe.

Intoxicația cu coprină

În cazul consumului de ciuperci ce conțin coprină, simptomele sunt asociate cu consumul de alcool la scurt timp după incident și apar chiar din prima jumătate de oră. Cele mai frecvente stări resimțite sunt cele de durere de cap, greață, vărsături, înroșire a feței, durere în piept și transpirație abundentă și pot dura până la trei ore.

Intoxicația cu diverse alte toxine ce acționează asupra tractului gastrointestinal

Substanțele toxice pentru tractul gastrointestinal, care se găsesc în ciuperci din speciile Agaricus, Amanita, Boletus, Entoloma, Gomphus, Lactarius, Omphalotus, Verpa, Tricholoma cauzează simptome asemănătoare cu cele produse de amatoxină sau giromitrină: deshidratare, diaree, anemie, dureri de stomac, tuse, febră. Tratate la timp, se poate preveni insuficiența organelor vitale.

Depistarea la timp a simptomelor este esențială în tratarea intoxicației și reducerea riscului de moarte. De pildă, în cazul intoxicării cu amatoxină, tratarea la timp poate reduce incidența morții de la 50% la 5%.

În procesul de diagnosticare este însă importantă și alcătuirea rapidă a unui istoric al ingerării ciupercilor, mai cu seamă în cazul celor care conțin amatoxină, orelanină sau giromitrină, pentru că evoluția și șansele de recuperare sunt cu atât mai mari, cu cât substanța toxică este mai repede eliminată de pe tractul gastrointestinal.
Istoricul trebuie să cuprindă date despre: tipul ciupercii consumate, cantitatea ingerată, sursa de proveniență a ciupercii, modul de preparare folosit, ora ingerării, medicamentele luate anterior, afecțiuni pre-existente (precum astm, aritmie).

Tratament

Intoxicațiile care necesită tratament medical intensiv sunt cele care sunt cauzate de amatoxină, giromitrină, norleucină, orelanină și involutină. Totuși, având în vedere că identificarea ciupercii și a substanței toxice este adesea dificil de stabilit cu exactitate, toate cazurile treebuie tratate cu responsabilitate, nefiind exclus potențialul lor letal.

E indicată dezintoxicarea tractului gastrointestinal, prin irigarea intestinului și utilizarea cărbunelului activat, care limitează semnificativ absorbția toxinelor. Sunt recomandate doze succesive de cărbune, pentru a întrerupe circulația acestor toxine către ficat. Aceste două măsuri de urgență sunt de mare folos mai ales în cazul celor mai periculoase intoxicații, cele cu amatoxină.

Dacă totuși absorbția toxinelor s-a produs, acestea pot fi neutralizate prin împiedicarea absorbției toxinelor în țesuturi și blocarea proceselor metabolice de asimilare a toxinei.

Medicul specialist este cel care stabilește dacă e nevoie de ventilație, transfuzii de sânge sau chiar de transplant și este în măsură să prescrie un tratament medicamentos, de aceea, dacă sunt înregistrate una sau mai multe simptome din cele descrise mai sus, ca urmare a consumului de ciuperci, trebuie să vă prezentați de urgență la cea mai apropiată unitate medicală!

Recomandari post-tratament

Din nefericire, consumul de ciuperci ce conțin toxine periculoase produce daune dramatice asupra organismului, de multe ori. De aceea, tratarea de urgență și procedeele medicale trebuie să fie urmate pe termen lung de un regim alimentar adaptat carențelor și daunelor produse în corp.

Pacienții care în urma intoxicațiilor cu ciuperci suferă de insuficiență hepatică trebuie să adopte un regim alimentare bogat în proteine și carbohidrați, pentru a accelera catabolismul, care funcționează la un sfert din capacitatea sa după astfel de probleme. De asemenea, e necesar un control glicemic strict, pentru a fi prevenită hipoglicemia.

Persoanele suferinde de insuficență renală cauzată de otrăvirea cu toxine din ciuperci, trebuie să urmeze un regim caloric normal, bogat însă în aminoacizi și glucoză.

Atenționări

Cea mai sigură cale de a ne ține deoparte de intoxicațiile cu ciuperci este prevenția. Asta înseamnă că e bine să consumăm doar ciuperci de cultură, comercializate în spații autorizate și identificate de specialiști.

E recomandat să evităm a ne aventura în culesul de ciuperci din păduri și grădini: identificarea ciupercilor comestibile nu e un procedeu simplu și nu merită să ne punem în pericol sănătatea și chiar viața.

În cazul în care totuși intoxicația s-a produs, trebuie să monitorizăm atent simptomele și să nu amânăm prezentarea la medic!