Parotidita epidemica (Oreionul sau infectia urliana)

Oreionul este o infectie virala contagioasa care determina tumefierea dureroasa a glandelor salivare. Este cauzata de virusul urlian din familia paramixosviridiae. Copii se infecteaza prin respirarea aerului contaminat cu picaturi Fluge de la persoanele bolnave sau prin contactu direct cu obiectele contaminate cu saliva. Oreionul este totusi mai putin infectios decit varicela sau variola. In zonele epidemice apare la perioade de citiva ani mai ales iarna si primavara. Epidemiile apar in comunitati umane fara imunitate. Desi infectia poate apare la orice virsta cele mai multe cazuri sunt la copii de 5-10 ani. Infectia este rara la copii sub 2 ani virsta. O infectie cu virusul urlian determina de obicei imunitate pe toata durata vietii.

Simptomele debuteaza la 14-24 de zile dupa infectare. Cei mai multi copii dezvolta frisoane, cefalee, anorexie, stare de rau general si febra moderata. Aceste simptome sunt urmate la 12-24 de ore de marirea de volum a glandelor parotidiene, care este mai pronuntata in ziua a doua si zilele 5 si 7 de boala. Tumefierea determina durere la masticatie si deglutitie, mai ales la consumul de bauturi acide, cum ar fi sucurile de fructe. Glandele sunt sensibile la atingere. In acest stadiu temperatura se ridica pina la 39. 4-40 de grade C si ramine in platou 1-3 zile.

Aproximativ 20% dintre baietii infectati dupa pubertate dezvolta si inflamatia testiculelor-orhita. Inflamatia testiculelor determina durere severa. O data vindecate, testiculele afectate pot fi mai mici, dar productia de testosteron si fertilitatea este de obicei neafectata.
Oreionul conduce si la inflamatia meningelui care acopera creierul-meningita, in 1-10% dintre cazuri. Meningita determina cefalee, varsaturi si redoarea nucala . Oreionul poate determina encefalita la 1 din 1000-5000 de cazuri. Encefalita determina stare de somnolenta, coma sau convulsii. Cei mai multi bolnavi se vindeca complet, totusi unele persoane vor ramine cu sechele permenente ale nervilor sau creierului, cum ar fi paralizie nervoasa a muschilor faciali, care afecteaza o singura jumatate a fetei.
Inflamatia pancreasului poate apare la sfirsitul primei saptamini de infectie. Afectiunea determina durere abdominala, greata si varsaturi, care variaza de la severe la moderate. Aceste simptome dispar intro saptamina, iar persoana se recupereaza complet.

O data ce infectia a debutat aceasta isi va urma evolutia. Tratamentul este simptomatic, neexistind un antiviral care sa vindece. Pentru a scadea discomfortul copii trebuie sa evite alimentele care necesita o fortare a masticatiei si cele acide. Se pot folosi analgezice cum ar fi acetaminofen si ibuprofen pentru cefalee si discomfort. Baietii sau barbatii cu inflamatia testiculelor necesita repaus la pat. Scrotul trebuie sustinut de o banda adeziva conectata intre coapse. Pentru a ameliora durerea se poate aplica comprese cu gheata.
Daca pancreatita determina greata si varsaturi severe se administreaza fluide intravenoase iar alimentatia pe cale orala trebuie evitata pentru citeva zile. Copii cu meningita sau encefalita pot necesita fluide intravenoase si acetaminofen sau ibuprofen pentru febra si cefalee. Daca se instaleaza convulsii sunt necesare anticonvulsivante.

Patogenie si cauze

Virusul urlian determina o infectie generalizata. Dupa ce intra in orofaringe incepe replicarea virala care determina viremie secundara si implica glandele sau tesutul nervos. Virusul poate fi izolat din saliva, singe, urina si lichid cerebrospinal.
Calea de transmitere este prin picaturile Fluge respiratorii. Are o incubatie de 14-25 de zile dupa care debuteaza sindromul prodromal si dureaza intre 3-5 zile. Dupa prodrom simptomele depind de organul afectat. Cea mai intilnita afectare este parotidita, care apare in 30-40% din cazuri. Alte localizari ale infectiei urliene sunt testiculele, pancreasul, globii oculari, ovarele, sistemul nervos central, articulatiile si rinichii. Pacientul este considerat infectios 3 zile inainte de instalarea simptomelor si 4 zile dupa rezolvarea parotiditei active. Infectia poate i asimptomatica la 20% dintre pacienti.

Raspunsul tisular la invazia viremica este necroza celulara si inflamatia cu celule mononucleare. Glandele salivare prezinta edem si descumarea tesutului epitelial necrotic care tapeteaza ductele. Poate apare hemoragia focala si distrugerea epiteliului care conduce la blocarea ductelor.