Sifilisul si sarcina

Frecventa
Este variabila, 1,5 - 2,5 %. Importanta acestei patologii este in declin prin scaderea frecventei, eficienta terapeutica si ameliorarea prognosticului.

Sifilisul matern, diagnosticat si tratat in afara sarcinii, nu reprezinta nici un pericol pentru sarcinile ulterioare. In conditiile cresterii incidentei infectiei si scaderii calitatii consultatiei prenatale, sifilisul congenital poate deveni o problema reala.

Influenta sarcinii asupra sifilisului.

In perioada primara incubatia poate fi redusa la 10-12 zile. Sancrul este eflorescent si se insoteste de edem. Evolutia sa, in absenta tratamentului se poate prelungi pana la termen. Daca este localizat pe colul uterin poate deveni o cauza de distogie.

In perioada secundara toate leziunile genitale, bucofaringiene, cutanate au o evolutie florida si se insotesc de semne generale: febra, cefalee, dureri osteoarticulare, adenopatii.

In perioada tertiara diagnosticul este serologic.

Pentru a traversa placenta, treponema trebuie sa fie prezenta in sangele matern. De aceea, ingectiile primare si secundare netratate reprezinta cel mai mare risc de infectie fatala.

Influenta sifilisului asupra sarcinii.

Datorita grosimii trofoblastului vilozitar Treponema pallidum nu traverseaza placenta in cursul primelor luni. Cu cat contaminarea materna survine mai tarziu in evolutia sarcinii, cu atat este mai mare riscul ca nou nascutul sa fie infectat cu forme evolutive ale treponemei. Desi, cum s-a precizat, pasajul placentar nu se face inainte de 16 saptamani, notam si opinia conform careia infectare fatului se poate produce din primul trimestru. In aceste conditii, testele serologice si tratamentele rutiniene in cursul trimestrului intai pot preveni multe infectii fatale. Aceasta tine de calitatea consultatiei prenatale.

Ponderea luesului in etiologia avortului spontan este de numai 5% (din totalul avorturilor). Acest tip de avort survine in lunile V-VI, este precedat de o perioada de retentie si se insoteste de hemoragii reduse.

Nasterea prematura este posibila. Moartea in utero se poate produce in forme virulente (25% din cazuri).

Nou-nascutul poate prezenta leziunile specifice mai mult sau mai putin grave: pemfigusul palmo-plantar, cea mai caracteristica leziune cutanata, prezent la nastere sau in primele doua zile, leziuni mucoase labiale, la nivelul narilor sau anale, leziuni viscerale de tip hepatomatice, splenomegalie, ascita, leziuni meningeale sau osoase.

Leziunile viscerale (hepatomegalie sau splenomegalie) izolate sun mai frecvente si trebuie depistate sistematic la nou-nascutii din mame luetice. Prezenta lor semnifica un prognostic rezervat (fara tratament mortalitatea este de 20-50%).
Copilul se poate naste aparent sanatos.

Serologia negativa (sange din cordon) nu este o dovada a lipsei de contaminare (de asemenea, reactia pozitiva nu este lipsita de erori). Din aceste motive, testarile trebuie repetate. Evolutia ponderala nefavorabila a nou-nascutului poate fi element de suspiciune a infectarii.
In primele saptamani sunt necesare radiografii osoase repetete in cazurile in care este suspectat sifilisul congenital (epifizele inferioare radius, cubitus, femur si superioare ale tibiilor).

Rolul sifilisului in geneza malformatiilor congenitale nu mai este acceptat.
Luesul poate induce polihidramniosul cronic. Leziunile anexelor fetale nu sunt specifice. Placenta poate fi hipertrofiata, edematiata, palida, friabila, cu leziuni de endarterita obliteranta. Cordonul ombilical prezinta nodozitati, arterite sau flebite.

Diagnostic.

Prelevarile din serozitatile de la nivelul sancrului sau leziunilor cutanate secundare permit examenul direct, ultramicroscopic, cu posibilitatea decelarii treponemei.

Diagnosticul serologic (Bordet-Wassermann, Veneral Diseases Research Laboratory, Treponema Pallidum Hemaglutination Assay) se realizeaza prin cele doua reactii obligatorii in cursul evolutiei sarcinii.

Tratament.

Inaintea conceptiei, tratamentul trebuie facut de ambii parteneri, procrearea fiind autorizata numai la un an de la vindecare.

In timpul sarcinii, in cazul sifilisului recent, tratamentul se impune, intens si prelungit, pe cat posibil inainte de lina a V-a.

Se incepe Penicilina V: o jumatate de tableta in ziua intai, o tableta ziua a doua, doua tablete zilele trei si patru, din a cincea zi se administreaza Moldamin 1,2 milioane la trei zile, doza totala fiind 12 milioane; dipa o pauza de doua luni se administreaza a doua serie de tratament.

Pot fi folosite peniciline retard: extencilina, 2-4 milioane unitati, repetate dupa opt zile, biclinocilina, un milion unitati pe zi, 15 zile, flocilina 600 000 unitati pe zi, 15 zile. Se administreaza tot doua cure (prima cat mai devreme, a doua la sfarsitul lunii a VI-a).

La nou-nascut tratamentul se practica numai daca exista semne de lues congenital.Doza totala este de 200 000 unitati penicilina pe kg corp, 10-30 000 unitati pe zi.